În același timp, speranța de viață a românilor a crescut cu șapte ani față de sfârșitul anilor ’90, iar rata sărăciei extreme a coborât sub 1%. Cu toate acestea, 27,4% din populație se afla în 2025 în risc de sărăcie sau excluziune socială, iar 16,8% se confrunta cu lipsuri materiale și sociale severe.
Prin urmare, evoluția arată că îmbunătățirea nivelului general de trai nu a eliminat vulnerabilitățile cu care se confruntă o parte a populației.
Acestea sunt câteva dintre concluziile unei analize realizate de cercetătorii Romanian Economic Monitor (RoEM), proiect al Facultății de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care evaluează evoluția nivelului de trai din România în ultimii 35 de ani. Studiul urmărește patru dimensiuni: veniturile, sănătatea populației, inegalitățile economice și sărăcia.
România rămâne totuși în urma unor state vest-europene
Potrivit cercetătorilor, creșterea a fost susținută de tranziția la economia de piață, dezvoltarea sectorului privat, concurență și integrarea europeană. Aderarea la Uniunea Europeană a favorizat inclusiv transferul de tehnologie și cunoștințe către companiile românești.
Totodată, s-au îmbunătățit și indicatorii privind sănătatea populației. Speranța de viață la naștere a crescut de la 69 de ani în 1997 la 76 de ani în 2023, potrivit datelor ONU. România rămâne însă în urma unor state vest-europene precum Italia, unde speranța de viață este de 83,7 ani, și Franța, cu 83,3 ani.
Unul dintre factorii care au contribuit la progres este reducerea mortalității infantile. Dacă în 1990 aproximativ 24 din 1.000 de copii născuți vii mureau înainte de a împlini un an, în 2024 rata coborâse la șase la 1.000. Evoluția nu a fost însă ireversibilă: după ce a ajuns la 5,3 la 1.000 în 2021, indicatorul a urcat din nou la șase în 2024.
Veniturile celor mai bogați au crescut mult mai repede
Cea mai mare diferență între evoluția economică generală și experiența diferitelor categorii de populație apare în distribuția veniturilor. Conform datelor World Inequality Database analizate de RoEM, între 1990 și 2024, venitul real mediu al celor mai bogați 1% dintre adulți a crescut cu aproximativ 5,5% pe an, în timp ce venitul jumătății cu cele mai mici venituri a avansat cu circa 1% anual.
La finalul perioadei, venitul primei categorii ajunsese la un nivel de 6,3 ori mai mare decât în 1990, în timp ce cel al jumătății inferioare crescuse cu 39%. Indicatorul utilizat de WID este venitul național după impozitare, distribuit la nivelul populației adulte, și include și valoarea atribuită unor servicii publice. Prin urmare, nu reprezintă salariul net.
Cercetătorii atrag atenția că aceste evoluții pe termen lung nu contrazic neapărat datele Băncii Mondiale, care indică o reducere a inegalității veniturilor în perioada 2015-2023. Cele două analize folosesc intervale și indicatori diferiți.
Sărăcia extremă a scăzut, dar dificultățile materiale persistă
Rata sărăciei extreme a coborât de la 11,1% în 2006 la 0,7% în 2023, potrivit Băncii Mondiale. Indicatorul este calculat folosind pragul internațional de trei dolari pe persoană pe zi, ajustat la paritatea puterii de cumpărare din 2021. Cercetătorii subliniază însă că acest prag este foarte scăzut și că depășirea lui nu garantează un nivel de trai adecvat.
Datele Eurostat arată că în 2025, 16,8% dintre români se confruntau cu lipsuri materiale și sociale severe, în timp ce 27,4% din populație se afla în risc de sărăcie sau excluziune socială. Totodată, ponderea celor care nu își puteau încălzi corespunzător locuința a scăzut de la 33,3% în 2007 la 11,9% în 2025, deși indicatorul s-a deteriorat față de 2024, când era de 10,8%.
„Progresul economic înregistrat pe termen lung nu exclude perioadele de scădere a puterii de cumpărare și nici dificultățile materiale cu care se confruntă unele gospodării”, explică Markó Balázs, cercetător în cadrul echipei RoEM-UBB FSEGA.

Ce ar putea susține următoarea etapă de dezvoltare
Pentru continuarea creșterii economice, cercetătorii consideră importante accesul la finanțare, investițiile, stabilitatea finanțelor publice și creșterea productivității. O reducere credibilă a deficitului bugetar poate contribui la menținerea încrederii investitorilor și la îmbunătățirea condițiilor de finanțare, însă modul în care este realizată ajustarea contează. Majorarea taxelor sau reducerea cheltuielilor publice pot frâna cererea, motiv pentru care specialiștii recomandă protejarea investițiilor publice utile și a gospodăriilor vulnerabile.
Pe termen lung, analiza pune accent pe educație, competențe, inovare și servicii publice mai bune, în special în sănătate și educație. Cercetătorii menționează și posibilitatea impozitării progresive, dar subliniază că efectele unei astfel de măsuri depind de modul în care este concepută și de utilizarea veniturilor colectate.
Concluzia analizei este că România a înregistrat un progres important în ceea ce privește nivelul general de trai după 1990, însă creșterea economică nu a eliminat vulnerabilitățile sociale și nici diferențele dintre categoriile de venit. Continuarea dezvoltării depinde nu doar de creșterea economiei, ci și de felul în care beneficiile acesteia ajung la populație.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.