Proiectul Coridorului Verde, care urmărește transportul energiei electrice produse din surse regenerabile în Azerbaidjan către piețele europene, prin Georgia și Marea Neagră, presupune investiții totale estimate la 22,1 miliarde de euro.
Din această sumă, 14,3 miliarde de euro ar urma să fie alocate infrastructurii de transport al energiei electrice, iar alte 7,8 miliarde de euro ar fi destinate dezvoltării capacităților de producție a energiei regenerabile.
Estimările apar într-o prezentare publicată de Green Energy Corridor Power Company (GECO), compania de proiect înființată de operatorii sistemelor de transport al energiei electrice din Azerbaidjan, Georgia, România și Ungaria. Documentul se bazează pe un studiu de fezabilitate realizat de compania italiană CESI.
Proiectul urmărește crearea unei legături energetice între regiunea Mării Caspice și Uniunea Europeană, printr-o infrastructură care va traversa Marea Neagră. România este inclusă în traseul tuturor celor trei linii planificate și ar urma să joace un rol important în transportul energiei către Europa Centrală.
Patru operatori de transport, câte 25% din compania de proiect
GECO a fost înființată de patru operatori din sectorul energetic: Azerenerji din Azerbaidjan, Georgian State Electrosystem din Georgia, Transelectrica din România și MVM din Ungaria. Fiecare deține o participație de 25% la capitalul social al companiei.
În iulie 2026, guvernele celor patru state au finalizat și aprobat studiul de fezabilitate al Coridorului Verde, o etapă importantă pentru pregătirea proiectului.
Valoarea totală estimată, de 22,1 miliarde de euro, include atât dezvoltarea infrastructurii de transport, cât și investițiile necesare pentru producerea energiei din surse regenerabile. Prin urmare, proiectul nu se limitează la instalarea unor cabluri de transport, ci presupune și crearea capacităților de producție care să alimenteze coridorul energetic.
Finanțarea este concepută pe un model hibrid, care combină capitalul public cu cel privat. Fiecare dintre cele trei linii va include un segment reglementat, cu o capacitate de 500 MW, și unul comercial, de 800 MW.
Trei linii submarine, cu o capacitate totală de 3,9 GW
Coridorul va fi dezvoltat în trei etape, prin construirea a trei linii independente, fiecare cu o capacitate de transport de 1,3 GW.
Prima linie ar urma să intre în exploatare în 2032, a doua în 2036, iar a treia în 2040. Astfel, capacitatea totală va crește progresiv de la 1,3 GW în 2032 la 2,6 GW în 2036 și la 3,9 GW în 2040.
Prima etapă presupune construirea unei linii de 3.040 de kilometri pe ruta Baku–Ksani–Anaklia–Constanța Sud–Albertirsa, în Ungaria. Secțiunea dintre România și Ungaria este prevăzută cu o capacitate de 2 GW.
A doua linie va avea o lungime de 2.340 de kilometri și va lega , de Țkaltubo, Poti, Constanța Sud și Domnești, în România. Punerea sa în funcțiune este programată pentru 2036.
A treia etapă prevede o linie de 2.020 de kilometri, pe ruta Baku–Țkaltubo–Poti–Constanța Sud, cu lansarea planificată pentru 2040.
Pentru fiecare dintre cele trei conexiuni, cablul submarin care va traversa Marea Neagră va avea aproximativ 1.120 de kilometri și va ajunge la o adâncime maximă de 2.200 de metri. Aceste caracteristici tehnice indică amploarea lucrărilor necesare pentru realizarea legăturii dintre Caucaz și infrastructura energetică europeană.
Exporturi de până la 20 de miliarde kWh anual până în 2040
Potrivit estimărilor CESI, exporturile de energie electrică regenerabilă către Uniunea Europeană ar putea ajunge la 8 miliarde kWh pe an începând din 2032. Până în 2040, volumul anual ar urma să crească la 20 de miliarde kWh, pe măsură ce vor fi puse în funcțiune toate cele trei linii.
Pentru România, proiectul ar putea consolida rolul de punct de legătură între infrastructura energetică din regiunea Mării Negre și piețele din Europa Centrală. Conexiunile planificate prin Constanța Sud și Domnești ar integra țara în traseul de transport al energiei provenite din Caucaz.
Impactul efectiv asupra pieței românești va depinde însă de realizarea investițiilor, de capacitățile de producție disponibile și de condițiile comerciale și de reglementare în care va funcționa infrastructura.
Beneficii economice estimate la peste 3 miliarde de euro anual
Studiul de fezabilitate estimează că impactul economic anual al proiectului va crește odată cu extinderea capacității de transport.
După punerea în funcțiune a primei linii, în 2032, impactul economic anual este estimat la 860 de milioane de euro. După operaționalizarea celei de-a doua linii, în 2036, acesta ar urma să ajungă la 1,8 miliarde de euro pe an.
În 2040, când ar trebui să fie funcțională și a treia linie, impactul economic anual ar putea depăși 3 miliarde de euro. Din această valoare, aproximativ 1,7 miliarde de euro ar reprezenta beneficii economice asociate reducerii emisiilor de dioxid de carbon.
Potrivit acelorași estimări, implementarea proiectului ar permite reducerea emisiilor cu aproximativ 1,7 milioane de tone de dioxid de carbon anual începând din 2032. Până în 2040, reducerea ar putea ajunge la 3,6 milioane de tone pe an.
Aceste cifre sunt proiecții rezultate din studiul de fezabilitate, nu beneficii deja realizate. Materializarea lor va depinde de calendarul investițiilor, de punerea în funcțiune a liniilor și de cantitățile de energie regenerabilă care vor putea fi efectiv transportate.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
