Compania de administrare a activelor BlackRock gestionează în prezent active de aproximativ 15,3 trilioane de dolari, o sumă care depășește produsul intern brut anual al majorității economiilor lumii. Cifra nu înseamnă că BlackRock deține acești bani, însă arată cât de mare a devenit puterea capitalului privat și ridică o întrebare mai amplă: mai este PIB-ul suficient pentru a măsura puterea economică într-o lume în care marile firme financiare pot direcționa trilioane de dolari?
BlackRock: 15,3 trilioane de dolari sub administrare, nu în cont
Înainte de a răspunde, însă, merită subliniată din nou faptul că dimensiunea este spectaculoasă în comparație cu economiile naționale, în contextul în care, timp de decenii, puterea economică a fost măsurată în primul rând prin dimensiunea economiilor naționale. Practic, cine avea PIB-ul mai mare avea, în linii mari, și mai multă greutate în economia mondială.
În această paradigmă, spre exemplu, valoarea activelor administrate de BlackRock este de aproape trei ori mai mare decât PIB-ul anual al Germaniei, cea mai mare economie europeană, o comparație folosită uneori ca referință în unele medii economice românești.
Comparația trebuie însă înțeleasă corect. PIB-ul reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor produse într-o economie într-o anumită perioadă, de regulă un an. Activele administrate reprezintă, în schimb, valoarea portofoliilor pe care BlackRock le gestionează în numele clienților săi.
Cu alte cuvinte, BlackRock nu are 15,3 trilioane de dolari în cont și nici nu poate cheltui acești bani după propria discreție. Compania administrează capital aparținând investitorilor, fondurilor de pensii, instituțiilor și altor clienți.
Cele 15,3 trilioane de dolari aflate sub administrarea sa nu transformă, prin urmare, compania într-o „țară” și nici nu înseamnă că aceasta deține banii. Arată însă cât de mare a devenit infrastructura financiară prin care capitalul privat poate fi strâns și direcționat la nivel global.
Iar miza devine tot mai mare: inteligența artificială, centrele de date, energia, infrastructura și tehnologiile strategice vor necesita în următorii ani investiții de ordinul trilioanelor de dolari. Prin urmare, o parte tot mai importantă a acestor bani nu va veni direct de la guverne, ci de la piețele de capital și marile instituții financiare.
PIB-ul rămâne esențial, dar nu surprinde întreaga putere economică
Acest lucru nu înseamnă însă că PIB-ul nu mai contează. PIB-ul rămâne esențial pentru a măsura forța unei economii. Dar într-o lume în care capitalul circulă la viteza piețelor financiare, el nu mai este suficient pentru a descrie întreaga putere economică.
Comparația devine însă relevantă atunci când vorbim despre puterea de a mobiliza capital. Iar aici se vede schimbarea din economia mondială: dimensiunea unei economii nu mai coincide neapărat cu capacitatea sa de a atrage și direcționa rapid volume uriașe de bani.
Un stat poate avea un PIB de sute de miliarde sau chiar de trilioane de dolari, dar să aibă nevoie de ani pentru a finanța un mare proiect de infrastructură. În schimb, marile platforme financiare pot strânge capital privat din întreaga lume și îl pot direcționa către proiecte de infrastructură, energie, centre de date sau tehnologie cu o ușurință mult mai mare.
Nu în ultimul rând, de aici apare și detaliul care ar putea defini următoarea etapă a economiei globale: nu doar cât produce o țară, ci cine poate mobiliza capitalul necesar pentru a construi economia viitorului, unde și cât de repede.
Când administratorul de active devine un actor al economiei reale
Chiar și dacă puterea financiară a BlackRock nu rivalizează de la egal cu cea a unei țări, însă, trebuie spus și că compania de administrare a activelor nu mai este de mult doar un simplu gestionar de portofolii de acțiuni și obligațiuni.
Prin extinderea în infrastructură și private credit, compania se apropie tot mai mult de economia reală. Spre exemplu, într-un proiect recent de infrastructură pentru centre de date asociat Meta, BlackRock participă prin diviziile sale de infrastructură și private credit, într-un proiect de finanțare de 12 miliarde de dolari.
Iar nuanța este foarte importantă, pentru că atunci când un administrator de active are la dispoziție trilioane de dolari și începe să participe direct la finanțarea infrastructurii, granița dintre „piața financiară” și „economia reală” devine tot mai puțin clară.
Capitalul poate decide prin urmare nu doar ce companie primește finanțare, ci și ce infrastructură este construită, unde sunt construite centrele de date, ce tehnologii primesc bani și ce proiecte au acces la finanțare. Iar asta înseamnă, evident, impact asupra economiei reale și, implicit, a societății.
Și, pentru că tot am pornit de la o comparație, fie ea și forțată, cu economia Germaniei, trebuie spus că gigantul american deține pachete semnificative de acțiuni în aproape toate marile companii listate din indicele german DAX, având astfel o prezență importantă în cea mai mare economie a Europei.
Prin urmare, BlackRock nu se poate compara cu economia Germaniei în sensul dimensiunii economice, iar cele 15,3 trilioane de dolari nu sunt averea companiei. Însă exemplul arată cum un administrator global de capital poate ajunge să influențeze, fie și indirect, prin participațiile și investițiile sale, chiar și una dintre cele mai mari economii ale lumii.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
