Powered by Kultho
Am pornit acest proiect de la ideea că fiecare vârstă are o formă proprie de înțelepciune, de la curiozitatea care aprinde începuturile până la claritatea care luminează anii maturității depline, însumând experiențe demne de împărtășit și de urmat. Întâlnirea cu protagoniștii fiecăreia dintre generațiile pe care le veți descoperi pe coperta Forbes Life România e ca și cum ai deschide, rând pe rând, ferestre spre alte feluri de a vedea lumea, fiecare lăsând să pătrundă un alt aer, un altfel de adevăr și o altfel de lecție.
The Roaring Twenties
„Ca la 20 de ani, fără griji și fără… bani” nu pare să fie un hit care să rezoneze cu tineri precum cei șase antreprenori invitați să reprezinte generația abia trecută de majorat – o vârstă care nu înseamnă doar impuls și efervescență, ci și un mod neînfricat și surprinzător de limpede de a privi lumea.
Patrick Ciorcilă, Business Owner Radisson Blu Hotel, Cluj; Tournament Director TransylvaniaOpen WTA250
Privind spre trecutul personal, dar și la contextul prezent, vă rugăm să împărtășiți cu cititorii Forbes Life România trei sfaturi pentru o performanță / o carieră / o viață mai bună, pentru evoluție, pentru creștere, pentru o devenire cât mai completă. Trei „pepite” din comoara personală, acumulată din cunoștințele și experiențele care v-au transformat în ceea ce sunteți astăzi.
Aș începe cu ceva ce am învățat din sport: nu poți controla mereu rezultatul, dar poți controla felul în care te pregătești. De aici vine primul sfat: construiește disciplină înainte să aștepți inspirație. Motivația vine și pleacă, dar rutina bună te ține în joc. Înainte de a aștepta performanța, ai nevoie de antrenamente, trebuie să repeți fiecare lovitură de atât de multe ori încât să nu surprindă niciodată, să poți reacționa corect de fiecare dată. După care îți poți permite să schimbi reacția, să lovești surprinzător.
Al doilea sfat este: alege-ți bine oamenii. Nimic important nu se construiește singur. Ai nevoie de parteneri, de echipă, de oameni care pot spune adevărul, nu doar ce vrei să auzi. În sport, ca și în business, vestiarul contează enorm. Dar trebuie să fii dispus să auzi ce îți spun cei din jur, să alegi ceea ce contează.
Al treilea sfat este: rămâi curios. Să nu crezi niciodată că ai ajuns într‑un punct în care le știi pe toate. Creșterea vine din întrebări, din greșeli asumate și din capacitatea de a schimba direcția fără să îți pierzi valorile. Performanța nu e un moment. E o construcție zilnică. Eșecul face parte din performanță, este un pas aproape necesar ca să nu te blazezi, să nu crezi că ești cel mai grozav. Rămâi deschis și păstrează-ți bunul-simț.
Înțelepciunea vârstei – cel mai important lucru pe care considerați că l-ați învățat / descoperit până în acest moment. O descoperire treptată, o lecție de decenii sau un moment de „Evrika!”.
Cred că cea mai importantă lecție pe care am învățat-o este că lucrurile care rămân se construiesc în timp. Când ești mai tânăr, ai tendința să grăbești totul: rezultatele, validarea, succesul. Sportul m-a învățat însă că nu există scurtături reale, dacă grăbești, odată cu „succesul” mereu vine sau o accidentare, sau un burnout. Există doar muncă repetată, oameni potriviți lângă tine și capacitatea de a continua și când greșești sau pierzi.
Ambiția are nevoie de echilibru. Poți să vrei mult, dar trebuie să știi și de ce vrei, trebuie să ai reperele setate corect. Pentru mine, familia a fost mereu un reper. M-am întrebat de multe ori cum ar face tata și ce ar zice mama. Poate că acesta este filtrul cel mai simplu și cel mai greu de păcălit.
În timp, descoperi că succesul nu înseamnă doar ce construiești, ci și felul în care rămâi om în timp ce construiești. Cum ziceam, rămâi deschis și păstrează-ți bunul-simț.
Andrei Negulescu, Director of Strategy, Matricia
Privind spre trecutul personal, dar și la contextul prezent, vă rugăm să împărtășiți cu cititorii Forbes Life România trei sfaturi pentru o performanță / o carieră / o viață mai bună, pentru evoluție, pentru creștere, pentru o devenire cât mai completă. Trei „pepite” din comoara personală, acumulată din cunoștințele și experiențele care v-au transformat în ceea ce sunteți astăzi.
O să spun lucrurile controversate și poate mai putin evidente. Să citești clasici. Clasicii care au străbătut testul timpului sunt mai relevanți ca niciodată într-o lume atât de schimbătoare. Pentru că în toată variația asta, ei au cele mai mari șanse să rămână clasici și după. Self-help-ul e un fel de fast-food; Dostoievski, Hegel, Kant, nu. Și dacă începi să-i înveți și să-i înțelegi, îți dai seama că aprofundarea lor te face un om mai bun, mai inteligent, mai capabil să vadă lumea coerent în incoerența ei. Se aplică în business, în relație, pe toate planurile.
Al doilea lucru controversat este să transformi eșecul în rutină și să îți schimbi perspectiva rapid când ea nu este confirmată de realitate. Te lovești, te ridici și vezi ce-ai învățat. Un contact cât mai strâns cu realitatea îți validează sau invalidează cel mai des teoriile și te ajută să îți găsești adevărul pe care poți merge mai departe.
Al treilea e metoda. Când vreau să încep ceva, tot timpul încep cu metoda. Cu a înțelege cum se face. Cu a organiza. Cu a face sarcina curat, astfel încât să devină ceva de care mă pot bucura.
Înțelepciunea vârstei – cel mai important lucru pe care considerați că l-ați învățat / descoperit până în acest moment. O descoperire treptată, o lecție de decenii sau un moment de „Evrika!”.
Adevărul nu este numai subiectiv, ci și izolat în timp. Adevărurile obiectiv‑aplicabile și permanente sunt platitudini. Capacitatea de a gândi și reacționa în context, de a identifica fațetele și nuanțele situației în care te afli, asta este ceea ce te recomandă, e dovada faptului că iubești viața și nu doar o respecți. Zilnic îmi dau seama că, într-un sens sau altul, un „adevăr„ care m-a deservit o perioadă nu mai este valid și trebuie să recunosc că am fost naiv, să-l împachetez și să caut unul nou. Cum spune Hegel, teze, după antiteze și după sinteze și așa creștem ca oameni și ca societăți. Acest proces dialectic, asta îmi dă încredere, asta mă face să mă arunc către provocări mai mari. Practic, eu nu mizez pe o cale, pe un drum, ci pe felul în care pot eu reacționa indiferent de unde am ajuns, pe ce pot învăța, ce pot extrage din fiecare situație știind că nu pot controla rezultatul, ci doar ținti către el. Și atunci, investesc în fiecare zi în acest proces. Partea amuzantă este că dacă mă întrebați peste un an s-ar putea să mă răzgândesc.
Tudor Filipescu, Chief of Staff Super XYZ
Privind spre trecutul personal, dar și la contextul prezent, vă rugăm să împărtășiți cu cititorii Forbes Life România trei sfaturi pentru o performanță / o carieră / o viață mai bună, pentru evoluție, pentru creștere, pentru o devenire cât mai completă. Trei „pepite” din comoara personală, acumulată din cunoștințele și experiențele care v-au transformat în ceea ce sunteți astăzi.
Trei idei la care am ajuns cu timpul, nu neapărat sfaturi… Nu respinge o idee la prima ei formă incipientă. Aproape orice idee nouă arată îndoielnică la început, iar tentația e să o judeci după acea primă formă, nu suficient reflectată și nu suficient argumentată. Cel mai limpede exemplu e tehnologia: de fiecare dată când apare ceva nou, se deschide o fereastră temporală scurtă în care dobândirea expertizei este, în mod firesc, cu condiția asiduității la îndemâna oricui, apoi cercul se închide la loc. Mie mi s-a întâmplat cu blockchain. L-am dat deoparte devreme, fiindcă primele lui întrebuințări mi se păreau neconvingătoare, și am ratat fereastra. Nu voi repeta greșeala cu inteligența artificială.
Munca fără gândire este cea mai rafinată formă de lene. Orele puse la treabă ne dau senzația că am fost harnici, dar de multe ori așa fugim de partea cu adevărat grea: să stăm și să gândim. Mai bine adâncime decât volum.
Cel mai folositor om din încăpere nu e neapărat cel care știe cel mai mult. Important e să știi ce aduci tu și să aduci pe deplin. Pentru unii, asta înseamnă o expertiză adâncă, clădită în ani. Pentru alții, claritate, ordine sau darul de a face un grup să lucreze mai bine. Valoarea se măsoară în ce adaugi la rezultat, nu în a fi cel mai deștept din cameră.
Înțelepciunea vârstei – cel mai important lucru pe care considerați că l-ați învățat / descoperit până în acest moment. O descoperire treptată, o lecție de decenii sau un moment de „Evrika!”.
Cel mai important lucru pe care l-am învățat e că jumătate din rezultat se decide înainte să înceapă munca, prin cine se află în încăpere. Am ajuns aici dintr-un loc neașteptat. În rolul meu actual nu am nicio autoritate formală, sunt aproape mereu cel mai tânăr din cameră și rareori cel care știe cel mai mult. Un asemenea loc te învață să te uiți nu la sarcină, ci la oamenii strânși în jurul ei, pentru că ei cântăresc, de cele mai multe ori, mai mult decât tot efortul care urmează. Să aduci oamenii potriviți la locul potrivit determină o mare parte din rezultat, încă înainte ca cineva să fi mișcat un deget. La fel se întâmplă și în echipe, și în viață. Am văzut planuri strălucite picând din cauza oamenilor nepotriviți și idei modeste prinzând aripi în mâinile potrivite. Iar dacă ai greșit oamenii, niciun efort de mai târziu nu mai repară nimic. Văd asta în fiecare zi la Super Technologies, lângă colegi care ar fi remarcabili oriunde în lume și care au ales să fie aici. Nu am decenii de experiență în spate: e doar ce am apucat să văd până acum, dar l-am văzut destul de des cât să-l cred.
