Considerat unul dintre cele mai complexe și disputate tratate comerciale din istorie, acordul UE-Mercosur a împărțit jucătorii din industria alimentară și de retail în două tabere adverse, evoluția acestui acord fiind privită diferit, dar argumentată.
Până în luna mai 2026, protestele față de acordul comercial UE–Mercosur s-au extins în numeroase state europene. Acestea au implicat fermieri din cel puțin opt țări-cheie care s-au mobilizat prin acțiuni locale sau manifestații centralizate la Strasbourg și Bruxelles. Franța a fost nucleul protestelor, cu blocaje pe autostrăzi și manifestații masive organizate de sindicatele agricole (FNSEA), care consideră acordul o amenințare la adresa standardelor europene. La acestea au luat parte și aproximativ 200 de fermieri români. „Noi am fost la proteste, la Strasbourg, tocmai pentru că temerea noastră este că nu se va respecta standardul european la aceste mărfuri provenite din statele Mercosur și evident că, astfel, vom fi dezavantajați. Asta am cerut și atunci, condiții egale de producție și evaluare. În concluzie, noi nu vrem decât să nu fim dezavantajați. Vrem să existe controale reale ca să se respecte cerințele la fel cum le respectăm și noi. Acest lucru este necesar și pentru consumatorii europeni”, subliniază Darie Bâzu, fondatorul companiei Cornfield, care se ocupă de cultivarea cerealelor (exclusiv orez), a plantelor leguminoase și a celor producătoare de semințe oleaginoase.
Practic, fermierii europeni se opun eliminării taxelor vamale pentru produsele din țările Mercosur (Brazilia, Argentina, Uruguay, Paraguay), susținând că acestea nu respectă aceleași norme de mediu și siguranță alimentară, ceea ce creează o concurență neloială. „Impactul negativ va fi resimțit direct de fermieri, în special prin presiunea asupra prețurilor generată de produse agroalimentare mai ieftine provenite din Mercosur, obținute în condiții de cost și standarde diferite”, explică Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români.
Potrivit acestuia, sectoarele sensibile – carne, lactate, cereale, zahăr, oleaginoase – sunt cele mai expuse, în condițiile în care volumele importate în cadrul contingentelor tarifare se suprapun peste fluxuri comerciale deja existente. „Această dinamică poate conduce la scăderea prețurilor interne, comprimarea marjelor și, în cazul fermelor vulnerabile, la riscul de retragere de pe piață. Diferențele de reglementare în materie de mediu, utilizarea substanțelor active sau bunăstarea animalelor accentuează dezechilibrele concurențiale, în timp ce capacitatea limitată de control poate ridica provocări suplimentare privind siguranța și conformitatea produselor importate. În plus, efectele asupra zootehniei se pot transmite în lanț către sectorul vegetal, prin reducerea cererii pentru cereale și furaje”, completează acesta.
Adaptarea devine esențială și presupune o schimbare. Noul model economic presupune dezvoltarea capacităților de procesare, orientarea către produse cu valoare adăugată, consolidarea formelor asociative și integrarea în lanțuri agroalimentare mai complexe.
Utilizarea mecanismelor europene de salvgardare, monitorizarea atentă a pieței și susținerea unor condiții de concurență echitabile rămân instrumente necesare, dar cu efect limitat în absența unei transformări structurale. „În mod realist, acordul amplifică presiunile existente și accelerează necesitatea unei agriculturi mai competitive, mai integrate și mai orientate către piață, care manifestă, mai mult decât oricând, nevoia de surse de finanțare alternative care să permită menținerea specificului european agricol și oferirea de produse către consumatorul european, conform standardelor de calitate reglementate la nivel comunitar”, susține Dan Hurduc, care, la rândul său, este fermier, deținând o fermă vegetală în localitatea Costești – Vaslui, unde lucrează cu tehnica agricolă modernă o suprafață de 2.050 ha, pe care cultivă grâu, rapiță, floarea-soarelui, porumb și mazăre.
De la 1 mai 2026, acordul comercial dintre UE şi țările Mercosur se aplică cu titlu provizoriu. Acordul a fost încheiat în decembrie 2024. Țările UE l-au aprobat un an mai târziu, permițând semnarea acestuia. Toate cele patru țări Mercosur l-au aprobat, însă, pentru a fi finalizat, acordul are nevoie de consimțământul Parlamentului European. Procesul a fost încetinit după ce deputații europeni au trimis, în luna ianuarie, acordul la Curtea Europeană de Justiție pentru o analiză juridică cu privire la compatibilitatea lui cu tratatele UE. Între timp, Comisia Europeană a decis să aplice acordul cu titlu provizoriu. Potrivit acordului, nu vor intra în UE cu o rată tarifară zero cantități nelimitate de carne de vită scutită de taxe vamale din Brazilia, Argentina sau alte țări din Mercosur, se arată pe platforma Euractiv.com.
Cel puțin pe hârtie, acordul permite o cotă suplimentară de 99.000 de tone de carne de vită – împărțită între carne proaspătă şi congelată –, la o rată tarifară redusă de 7,5%, introdusă treptat pe o perioadă de şase ani şi împărțită între cele patru țări.
Reprezentanții Comisiei spun că acest lucru reprezintă aproximativ 1,5% din producția de carne de vită a UE. Unii experți estimează că ar putea determina o scădere a prețurilor cu până la 2% odată ce va fi implementat pe deplin.
Sectorul zootehnic rămâne îngrijorat de concurența din Brazilia şi Argentina. „Intrarea provizorie în vigoare, de la 1 mai a acordului, sigur ne va afecta prin volume și preț. Totuși, trebuie să ținem cont că și în prezent intră marfă din țările respective la prețuri relativ mari. Problema principală este cea a costurilor pe filieră. Costurile lor de producție sunt mult mai mici decât ale noastre, nici în ceea ce privește trasabilitatea nu cred că suntem egali (…), iar ca oportunități pentru noi, fermierii, eu nu găsesc nimic bun în acest acord”, menționează Alexandru Baciu, un fermier cunoscut din Călărași care lucrează peste 2.000 hectare de teren agricol, deține o fermă cu peste 1.100 de animale, vaci de carne și de lapte, abator și din 2024 a deschis și o unitate de procesare.
În ceea ce priveşte carnea de pasăre, importurile scutite de taxe vamale sunt limitate la 180.000 de tone, introduse treptat pe o perioadă de cinci ani. Potrivit oficialilor Comisiei, acest lucru reprezintă aproximativ 1,3% din producția UE, iar creşterea consumului de pui în Europa ar trebui să absoarbă această creştere. „Dezavantajele și pericolele sunt foarte multe și, într-adevăr, ele sunt mascate. În primul rând, contingentele scutite de taxe, care nu pot fi controlate. Ar însemna un sistem centralizat european care să dețină un control asupra importurilor din țările Mercosur și fiecare țară EU27 să raporteze instantaneu importurile. Ceea ce, tehnic, este imposibil. Am cercetat sistemele de raportare ale EU27 și vă spun că mai nimeni nu raportează. Există doar cifre agregate de valoare a importului, dar acestea sunt parte a statisticii și vin foarte târziu. Mai apoi ar trebui să se urmeze o trasabilitate, căci materia primă se poate disipa în procesare și, implicit, cumpărătorul european poate achiziționa un produs procesat din materie primă sud-americană fără să știe. Exemplul foarte bun este la noi cu piața uleiului de floarea-soarelui, pe eticheta căruia scrie «produs în UE cu materie din afara UE», adică ulei brut ucrainean”, este de părere Cezar Gheorghe, fondatorul AGRIColumn și expert analist cu o experiență în domeniul cerealelor.
În linii mari, spune acesta, „nimeni nu va ști când expiră contingentul scutit de taxe. Și, mai mult decât atât, dacă expiră și marfa deja disipată este pe teritoriul mai multor țări EU, cum procedezi? Discreționar pui taxe pe marfa deja intrată? Cum alegi «victima»? Calitatea este, de asemenea, o problemă extrem de importantă. Precum am spus, cele două sisteme, cel sud-american și cel european, nu pot fi comparate. Noi avem alte norme, reguli, proceduri și condiționări, iar discrepanțele calitative sunt majore. Nicicum nu se vor putea testa mărfurile decât aleatoriu, deci un maximum de 2-3%, în cazul în care organele de verificare și control își fac treaba. Avem numeroase exemple de probleme calitative la nivel de materie primă și marfă procesată, pe tot teritoriul EU27, nu numai local. Așadar, nu va putea exista trasabilitate. Iar dacă vorbim de clauzele de salvgardare, ele sunt extrem de vagi și foarte greu, dacă nu imposibil de aplicat, fie și numai din motivele expuse mai sus”.
Revenind la clauzele acordului. În ceea ce privește zahărul, nu se acordă cote suplimentare, cu excepția a 10.000 de tone din Paraguay. O cotă existentă de 180.000 de tone de zahăr brut din trestie va fi permisă fără taxe vamale – aproximativ 1,1% din producția de zahăr a UE. Două cote vor fi deschise pentru etanol pe o perioadă de cinci ani, pentru un volum total de 650.000 de tone: 450.000 de tone scutite de taxe vamale şi 200.000 de tone cu taxe vamale reduse. Acordul include cote scutite de taxe vamale pentru miere (45.000 de tone în cinci ani) şi orez (60.000 de tone în cinci ani). „Aplicarea provizorie aduce, de asemenea, beneficii imediate – chiar dacă treptate – pentru exportatorii din UE. Reducerile tarifare sunt, în general, mai lente decât în cazul produselor Mercosur. Să luăm, de exemplu, uleiul de măsline. Tarifele vor scădea la zero în decurs de 15 ani, fără limite de volum. În Argentina, unde taxele se ridică în prezent la 31,5%, acestea vor scădea uşor la 29,4% încă din prima zi, până când vor fi eliminate complet în 2041”, a explicat Rafael Pico, directorul general al asociației spaniole a producătorilor de ulei de măsline, Asoliva, citat de Euractiv.com. Pico a remarcat că uleiul de măsline mai ieftin pe piețele Mercosur ar putea acționa ca „o pârghie pentru stimularea consumului”, indicând un puternic potențial de creştere, în special în Brazilia, care este deja unul dintre cei mai mari importatori din lume.
În același timp, doar vinurile spumante de gamă superioară (aproximativ șapte euro pe litru, cu excepția şampaniei) vor beneficia de eliminarea imediată a tarifelor. Vinurile spumante mai ieftine vor deveni scutite de taxe după 12 ani. Pentru alte vinuri, inclusiv băuturile de tip şampanie, tarifele vamale vor fi eliminate treptat pe parcursul a opt ani.
Lucrurile vor evolua mai rapid în cazul băuturilor spirtoase, majoritatea tarifelor fiind eliminate în termen de patru ani. De cealaltă parte însă, brânza se confruntă cu un proces mai îndelungat, o cotă de 30.000 de tone scutită de taxe vamale urmând să intre în vigoare peste 10 ani. În categoria dulciurilor, tarifele pentru ciocolata europeană vor fi eliminate treptat pe o perioadă de nouă ani. Tranziția va fi mai lungă – 14 ani – pentru ciocolata albă.
Comisia Europeană a estimat că acordul cu Mercosur va stimula PIB-ul UE cu 0,05% în 2040, în timp ce acordul cu India, pe care UE l-a numit „mama tuturor acordurilor”, ar putea adăuga 0,1% la PIB, potrivit Institutului Kiel pentru Economia Mondială. „Cu realism vorbind, exporturile și importurile din cadrul Mercosur vor fi efectuate tot de marile corporații cu rădăcini istorice în SUA și Europa, nicidecum de către fermieri sau procesatori/producători. Este, efectiv, o tranzacție cu profituri pentru aceleași corporații, în detrimentul cetățenilor europeni. Pentru că piața Mercosur este una la care trebuie să aibă acces și producția industrială europeană, mai mult pasivă până acum în acea zonă, câștigată de mult de SUA și China. Iar reversul este dublarea profitului prin exporturile de materie primă agricolă și produse procesate în Europa, produse cu costuri reduse și norme de siguranță diferite, lucru cu care fermierii și procesatorii europeni nu au cum să concureze”, consideră Cezar Gheorghe.
Perspectiva pieței de retail. Acordul UE–Mercosur nu produce o singură schimbare, ci suprapune trei dinamici ce vor opera simultan pe rafturi din luna mai 2026. Cristian Stoicescu, Business Consultant pe zona de retail, subliniază că discuția publică, redusă la formula „carne ieftină vs fermieri locali”, ratează exact zona unde se va întâmpla modificarea reală. Din punctul său de vedere, prima dinamică este deflaționistă, dar foarte bine targhetată. Contingentul tarifar de 99.000 de tone pentru vită, taxat doar la 7,5%, și cel de 180.000 de tone pentru pasăre nu vor inunda toată piața. În opinia sa, aceste volume vor curge preponderent către segmentele unde retailerii au cea mai mare marjă de manevră: congelate, semipreparate, hamburgeri, carne tocată și mărcile proprii din zona „first price”.
„Acolo se duce și consumatorul român constrâns – peste 50% dintre cumpărători declară astăzi că veniturile abia le acoperă necesitățile de bază. La o diferență de 20-30% între o caserolă de pui românesc refrigerat și echivalentul congelat sud-american, substituția nu mai e o opțiune intelectuală, ci un automatism al coșului de cumpărături. Aceeași presiune se va simți pe zahăr, miere și orez – categorii unde producătorii locali nu mai pot ține prețul fără să iasă din raft”, completează Cristian Stoicescu.
De cealaltă parte, Dan Hurduc, președintele Clubului Fermierilor Români, afirmă că aplicarea provizorie a acordului UE–Mercosur nu generează, în mod direct, avantaje imediate pentru majoritatea fermierilor români, în contextul unei structuri de export încă orientate preponderent către materie primă și al unor presiuni financiare accentuate, determinate de volatilitatea ridicată a piețelor și de dificultățile de lichiditate. Totuși, pot apărea beneficii punctuale, precum accesul la inputuri mai accesibile (soia, șroturi proteice), relevante pentru zootehnie și procesare, ceea ce poate reduce parțial costurile de producție în anumite sectoare. „Acordul poate favoriza consolidarea lanțurilor de aprovizionare și poate crea premise pentru o integrare mai bună între procesare și distribuție, în special în cazul fermelor mari sau al structurilor asociative. Totodată, poate acționa ca un catalizator pentru investiții în procesare, depozitare și logistică, inclusiv prin dezvoltarea agro-hub-urilor, care pot permite valorificarea superioară a producției. Oportunitățile reale depind de capacitatea fermierilor de a se adapta la contextul actual și de a aduce mai multă valoare în lanțul agroalimentar.”
Schimbările în piața autohtonă de retail. Cristian Stoicescu menționează viziunea părții bilaterale ca a doua dinamică. Adică cele 15 produse românești cu Indicație Geografică Protejată – Salamul de Sibiu, Telemeaua de Ibănești, Magiunul de Topoloveni, opt vinuri (de la Cotnari la Recaș) și patru băuturi spirtoase, de la Pălincă la Vinarsul de Târnave – obțin protecție juridică totală pe o piață de 700 de milioane de oameni. Și, practic, marii retaileri activi în România, parte din rețele internaționale, devin în mod natural canalul de export al acestor produse. „Marja la categoria IG este, în medie, de două-trei ori mai mare decât la produsele convenționale. Este un activ subevaluat astăzi în portofoliul comercial al rețelelor”, spune Stoicescu.
A treia dinamică, mai explică el, este de natură operațională și este subestimată de majoritatea jucătorilor. „Acordul intră în coliziune directă cu Regulamentul European privind Defrișările (EUDR), care obligă fiecare operator – inclusiv retailerii – să furnizeze geolocalizare pentru loturile de soia, carne de vită sau cacao. Textul Mercosur transferă o parte din verificare către autoritățile sud-americane, ceea ce creează un punct de tensiune juridică pe care îl vom vedea, foarte probabil, generând litigii și întârzieri.” La aceasta se adaugă alerta maximă anunțată de Ministerul Agriculturii pentru ANSVSA și ANPC la frontieră, începând cu data de 1 mai. „Capacitatea de laborator din România nu poate procesa rapid volume mari. Containerele vor sta în vamă. Termenele de valabilitate la produsele proaspete se vor consuma pe drum. Capitalul de lucru va fi blocat administrativ. Sintetizând: lunile mai–decembrie 2026 vor aduce presiune deflaționistă pe coșul de bază, o deschidere strategică pentru produsele românești premium pe piețele transoceanice și o realitate logistică considerabil mai complicată decât pare în acest moment.”
Oportunitățile retailerilor din prisma acestui acord. Cristian Stoicescu susține că o oportunitate reală este marja din mărcile proprii. Raportul Consiliului Concurenței arată că adaosul comercial mediu la mărcile proprii ajunge la 31,5%, semnificativ peste media de 28% pe totalul de produse. Eliminarea taxelor pentru zahăr, miere, orez, soia și extracte de carne deschide o fereastră de optimizare pe care retailerii nu o vor rata: aceste materii prime, achiziționate în vrac la prețuri sub cotațiile bursiere europene, alimentează direct liniile de produse sub marca proprie. „Din momentul intrării în vigoare, retailerul are o poziție foarte confortabilă – poate folosi diferența de cost pentru a ataca agresiv segmentul entry-level sau o poate absorbi ca profit excedentar. Câștigă în ambele scenarii. A doua oportunitate, mai indirectă, vine din zootehnia internă. România importă deja masiv soia furajeră – producția națională, situată între 240.000 și 300.000 de tone anual, acoperă aproximativ jumătate din nevoia fabricilor de nutrețuri combinate. Brazilia și Argentina dețin cvasimonopolul global al ofertei. Eliminarea completă a taxelor la soia sud-americană înseamnă cost mai mic la furaje, deci cost mai mic la poarta abatoarelor românești. Retailerul poate, în continuare, să comunice „carne 100% românească” la raft, dar la un preț mult mai aproape de cel al cărnii importate. Atributul autohton este păstrat, marja este protejată”, explică analistul.
A treia oportunitate este și cea mai importantă pe termen lung, pentru că este catalogată ca fiind una macro. Potrivit lui Cristian Stoicescu: „Aproximativ 1,3 milioane de locuri de muncă din România – unul din șase – sunt susținute de exporturi în afara UE. Eliminarea taxelor de 35% la auto și textile, a celor de 20% la aparatură electrică, și a celor 47,4 milioane de euro pe care companiile românești le-au plătit numai în 2023 pentru a accesa piețele Mercosur, devine un accelerator pentru exportul industrial. Salariile cresc, lichiditatea în gospodărie crește, iar surplusul ajunge înapoi în coșul de retail – nu pe coșul de bază, ci pe categoriile premium, electrocasnice și nealimentar, acolo unde marja este cea mai mare”.
Un cerc vicios și proiecțiile pe trei ani. Stoicescu precizează că mai există și o oportunitate pe partea de sortimentație. Importul facil de fructe tropicale, pește oceanic, ciocolată premium pe bază de cacao sud-americană sau cafea de specialitate din Brazilia permite construirea unor „destinații” culinare la raft – campanii tematice tip „Săptămâna Latino-Americană” care funcționează ca magnet pentru noile generații de consumatori și stimulează cross-selling-ul.
La capitolul „riscuri” ale acordului, Cristian Stoicescu subliniază că principalul risc este chiar reputațional. Comisia Europeană a documentat recent că aproximativ 80 de tone de carne de vită braziliană contaminată cu hormoni de creștere – substanțe interzise în UE din 1989 – au pătruns în lanțul comercial european, parte ajungând și pe piața din România. În paralel, în Bulgaria a fost interceptat un transport de semințe de floarea-soarelui din Argentina cu pesticide peste limita legală. „Pentru un retailer, o singură alertă publică ANPC pe această linie nu produce o pierdere financiară izolată, ci o criză de încredere. În alimentație, recuperarea reputației durează ani, nu săptămâni.”
Al doilea risc este structural și acționează lent. Falimentarea micii producții autohtone în categoriile expuse – carne, miere, porumb – creează o dependență ireversibilă de fluxurile transoceanice. Pe termen scurt, retailerul beneficiază de costuri reduse. Pe termen mediu, devine ostaticul evenimentelor pe care nu le controlează: secetă în Canalul Panama, prime de asigurare maritimă explodate după un conflict regional, o recoltă ratată de soia în Brazilia. În absența unei oferte locale tampon – pe care exact achizițiile actuale o erodează –, rafturile rămân goale. Al treilea risc, mai subtil, este chiar clauza de salvgardare a UE. „Acordul prevede reintroducerea automată a taxelor dacă importurile depășesc cu 5% media ultimilor trei ani sau dacă prețurile scad cu peste 5% sub aceeași medie. Problema e că pragul se evaluează la nivel european consolidat. Dacă piața românească se saturează cu pasăre argentiniană în timp ce Franța – mult mai protecționistă – rămâne închisă, media UE poate să nu atingă pragul. Crescătorii locali pot intra în insolvență fără ca mecanismul să se activeze. Pentru retailer, asta înseamnă contracte multianuale negociate la o anumită structură de cost care se poate schimba, în orice moment, fără preaviz comercial. Concluzia practică pentru directorii de retail: tratatul nu cere o decizie tactică, ci o repoziționare strategică”, concluzionează Cristian Stoicescu.
Pentru membrii Asociației Marilor Rețele Comerciale din România, aplicarea acordului comercial dintre Uniunea Europeană și statele Mercosur reprezintă un pas strategic în consolidarea rezilienței lanțului de aprovizionare și în asigurarea unui acces echitabil al consumatorilor la o gamă diversificată de produse de calitate.
„În contextul presiunilor inflaționiste din ultimii ani, prioritatea marilor rețele comerciale este protejarea puterii de cumpărare a cetățeanului, iar eliminarea taxelor vamale pentru o serie de produse importate va reduce costurile de achiziție, beneficiu care se va reflecta direct la raft. Românii vor avea acces la produse care nu sunt disponibile sezonier sau local la aceleași standarde de preț, asigurând un coș de consum echilibrat pe tot parcursul anului.
Dependența de un număr limitat de piețe externe poate crea vulnerabilități. Mercosur oferă o alternativă viabilă, dar nu trebuie să uităm că toate produsele care intră în rețelele noastre comerciale, indiferent de origine, trebuie să respecte standardele stricte de siguranță alimentară și trasabilitate ale UE. Consumatorul român nu va face niciun compromis în ceea ce privește calitatea”, este de părere George Bădescu, directorul executiv AMRCR, care completează faptul că asociația susține producția locală prin programe ample (peste 90% din produsele proaspete provin din România în sezon), însă comerțul modern necesită o abordare hibridă.
„Acordul vizează, în principal, produse care completează oferta locală sau care răspund unei cereri pe care piața internă nu o poate acoperi integral în anumite perioade. O piață deschisă stimulează competitivitatea și inovația, încurajând producătorii locali să se alinieze la standarde globale de eficiență, beneficiind în același timp de materii prime mai ieftine pentru industria procesatoare românească.”
În concluzie, reprezentanții Asociației Marilor Rețele Comerciale din România consideră că prin acest parteneriat, România poate demonstra că este o piață matură, unde concurența liberă servește interesului suprem: un consumator informat, care are dreptul la alegere și la prețuri corecte.
„La o diferență de 20-30% între o caserolă de pui românesc refrigerat și echivalentul congelat sud-american, substituția nu mai e o opțiune intelectuală, ci un automatism al coșului de cumpărături.”
Cristian Stoicescu,
Consultant Business Retail
„Am cercetat sistemele de raportare ale EU27 și vă spun că mai nimeni nu raportează. Există doar cifre agregate de valoare a importului, dar acestea sunt parte a statisticii și vin foarte târziu.”
Cezar Gheorghe,
fondator AGRIColumn
„Aplicarea provizorie a acordului UE–Mercosur nu generează, în mod direct, avantaje imediate pentru majoritatea fermierilor români, în contextul unei structuri de export încă orientate preponderent către materie primă.”
Dan Hurduc,
președintele Clubului Fermierilor Români
„La o diferență de 20-30% între o caserolă de pui românesc refrigerat și echivalentul congelat sud-american, substituția nu mai e o opțiune intelectuală, ci un automatism al coșului de cumpărături.”
Cristian Stoicescu,
Consultant Business Retail
