Guvernul promite relansare. Antreprenorii vorbesc despre supraviețuire. Pachetul economic adoptat pe 24 februarie vine cu toate ingredientele unei strategii de creștere: stimulente fiscale, mecanisme de capitalizare și accelerarea investițiilor. Pe hârtie, arhitectura este corectă. În economie însă, diferența dintre intenție și rezultat se măsoară în cashflow, investiții și încredere.
Verdictul mediului de afaceri este mult mai rezervat: România nu accelerează, ci încearcă să rămână pe linia de plutire.
Prima fisură între discursul public și realitatea economică apare chiar în evaluarea de bază a pachetului. „Este mai degrabă o plasă de siguranță bugetară într-un an economic dificil decât un impuls real de creștere”, spune Ionuț Claudiu Ștefan, director general Diversinst.
Din perspectiva sa, măsurile au un caracter preponderent fiscal-corectiv și de consolidare, iar efectul imediat este de stabilizare a finanțelor publice, nu de stimulare accelerată a investițiilor și a dezvoltării mediului privat. „Vedem câteva lucruri pozitive, de exemplu, bonificația de 3% pentru conformare la impozitul pe profit și reformarea sistemului de TVA la încasare, care ajută, în special, firmele mici și mijlocii din lanțul de subcontractare, adică partenerii noștri.
Presiune fiscală
„În infrastructură însă, impactul imediat este limitat: companiile sunt afectate în continuare de presiunea fiscală crescută din 2025 – TVA majorat, inflație, costuri salariale mai mari după eliminarea facilităților în construcții, întârzieri la plată pe programe publice, inclusiv Anghel Saligny, birocrația care prelungește cu ani fazele premergătoare execuției”, mai spune Ionuț Claudiu Ștefan. Antreprenorul spune că pachetul nu schimbă structural condițiile de lucru în șantiere în 2026 și că nu vede încă acel „șoc pozitiv” în investițiile publice și în disciplina de plată care să se traducă în creștere accelerată.
Nu este o opinie izolată. Din zona industrială și de servicii, mesajul se repetă aproape identic.
O parte semnificativă din programele anunțate sunt orientate către investiții mari sau proiecte strategice, în timp ce companiile mici și mijlocii – care reprezintă o pondere foarte importantă în economia României – beneficiază de relativ puține instrumente concrete de sprijin direct. „Pentru o relansare economică solidă, este esențial ca politicile publice să susțină mai puternic și acest segment, care generează o mare parte din locurile de muncă și din dinamica antreprenorială”, mai spune Cristian Bădescu, CEO INATECH Group.
În primul trimestru din 2026, mediul de afaceri resimte încă efectele măsurilor fiscale adoptate în 2025, care au crescut presiunea pe costuri și au afectat în special IMM-urile. Creșterea taxelor și schimbările frecvente de reglementare au determinat multe companii să își regândească planurile de investiții și să adopte o abordare mai prudentă.
Din perspectiva cashflow-ului, măsuri precum extinderea plafonului pentru TVA la încasare pot avea un efect pozitiv, deoarece reduc situațiile în care firmele sunt obligate să plătească TVA pentru facturi neîncasate. Totuși, pentru multe companii mici și mijlocii, accesul la finanțare rămâne dificil, iar costurile operaționale crescute continuă să afecteze marjele.
Importanța implementării rapide
Există și opinii mai optimiste – dar condiționate. „Vedem instrumente care indică o tentativă de schimbare de model economic”, spune antreprenorul Oliviu Matei, fondator Holisun. Doar că adaugă imediat cheia problemei: fără implementare rapidă, aceste instrumente rămân intenții.
„Dacă analizăm măsurile, pachetul nu este gândit ca o simplă plasă de siguranță, ci se constituie ca un pas următor firesc care urmează măsurilor luate în 2025. Nu vedem doar amânări, compensări sau intervenții reactive. Vedem instrumente structurale: capitalizare prin Banca de Investiții și Dezvoltare, stimulente pentru piața de capital, facilități pentru tehnologii înalte, mecanisme de atragere a diasporei și repoziționare industrială. Asta indică o tentativă de schimbare de model economic, nu doar gestionare a unui ciclu dificil”, mai spune Oliviu Matei.
Însă realitatea este că, fiind într-un an economic tensionat, multe dintre măsuri au și rol de amortizor. „Reforma TVA la încasare, bonificația pentru conformare sau flexibilizarea microîntreprinderilor sunt clar măsuri de protecție a lichidității. Ele stabilizează, dar nu generează singure salturi de productivitate”, precizează fondatorul Holisun.
Diferența dintre „impuls de creștere” și „plasă de siguranță” va fi dată de implementare. Dacă BID devine un instrument activ de multiplicare a capitalului privat, dacă schemele pentru tehnologii înalte finanțează, realmente, companii scalabile și dacă ajutoarele de stat merg către sectoare cu valoare adăugată reală, atunci putem vorbi de un impuls autentic, potrivit antreprenorului.
Dacă însă rămân la nivel de execuție lentă și absorbție administrativă modestă, efectul va fi mai degrabă unul defensiv.
„Anul 2025 a fost extrem de provocator, prin prisma domeniului de activitate pe care îl avem (ajutăm firmele să crească productivitatea angajaților, să le protejeze viața și sănătatea prin echipamente de lucru și protecție a muncii). Suntem în linia întâi, orice provocare pentru firme (creșteri de taxe, programe de finanțare amânate, proiecte mari de infrastructură înghețate) o resimțim din plin în lipsa comenzilor. Prin anularea comenzilor («nu s-a aprobat bugetul»), prin dificultatea de a respecta termenele de plată convenite (inclusiv de la instituții ale statului)”, declară Sorin Iftene, fondator echipăm.ro. Ideea reducerii plății impozitului pe profit sună bine, în opinia antreprenorului, însă multe firme nu au reușit să încheie pe profit anul trecut. „Actualizarea plafonului la 5.000 lei față de 2.500 lei, cât era înainte, mi se pare o măsură utilă pentru a simplifica birocrația contabilă. Se anunță un 2026 dificil mai ales când programe de finanțare precum Anghel Saligny au fost blocate sau se amână diverse finanțări de la UE, pentru digitalizarea IMM-urilor, de exemplu, de vreo doi ani”, mai spune Sorin Iftene.
Dimensiunea programelor
Diana Mocanu, CEO și fondator al Grupului Printco-Gama, apreciază intențiile pachetului adoptat de guvern și nu îl vede doar ca pe o plasă de siguranță într-un an dificil, ci mai degrabă ca pe un semnal că statul încearcă să repoziționeze economia către câteva direcții strategice: export, investiții productive, sustenabilitate și dezvoltarea pieței de capital.
Eficiența reală a acestor măsuri depinde aproape integral de modul în care vor fi implementate. „Pachetul conține câteva instrumente care pot ajuta pe termen scurt cashflow-ul companiilor, cum ar fi bonificația de 3% pentru plata la timp sau extinderea plafonului pentru TVA la încasare. Dar adevărata miză este dacă aceste semnale se vor transforma în programe funcționale pentru investiții, export și capitalizare”, explică antreprenoarea.
Unele programe anunțate sunt încă prea mici sau prea puțin clar definite pentru a influența decizii de investiții industriale. Impactul lor real va depinde de dimensiunea programelor, de criteriile de eligibilitate și mai ales de viteza de implementare a actelor secundare.
Cristina Popa, managing director DPD România, spune că ar fi fost minunat ca, atașat fiecărei măsuri, să apară și estimarea rezultatelor pentru această măsură. „În mediul de afaceri, principalele preocupări sunt legate de creșterea exponențială a costurilor din ultima perioadă, așa că, spre exemplu, stimulentul de 3% la plata anticipată a taxelor pare insignifiant dacă îl compari cu o creștere de 30% pe unele linii de costuri”, explică Cristina Popa.
Pe scurt, intențiile sunt corecte, dar rezultatul va depinde de cadrul de implementare și de credibilitatea instituțională a acestor instrumente.
Cashflow-ul nu minte
Dacă discursul politic poate fi optimist, cashflow-ul companiilor este întotdeauna sincer. Iar în 2026, el arată tensiune. „Se resimte o tensionare a lichidității… apel mai frecvent la finanțare pe termen scurt”, explică Ionuț Claudiu Ștefan. Creșterea TVA, costurile salariale mai mari și întârzierile la plată au creat un efect cumulativ care apasă direct pe companii.
Diversinst activează de peste 30 de ani în proiectarea și execuția infrastructurii de gaze naturale și lucrări edilitare de apă, canalizare și alte utilități. Pentru companie, măsurile fiscale adoptate în 2025 înseamnă tensiune mai mare pe cashflow, din trei direcții:
– majorarea TVA și dispariția facilităților din sectorul construcțiilor au dus la creșterea costurilor salariale cu aproximativ 30% pentru personalul tehnic specializat (sudori, instalatori, șefi de echipă/șantier). Acest lucru erodează marjele contractelor semnate anterior, unde valorile nu pot fi ajustate;
– întârzierile la plată pe proiecte publice, cu termene frecvente de decontare de până la 90 de zile în cadrul programului Anghel Saligny, obligă companiile să finanțeze din surse proprii sau bancare pentru lucrări deja executate;
– costuri operaționale mai mari, de la materiale și utilaje, la costul finanțării pe termen scurt.
În economia reală, reacția este previzibilă: defensivă. „Este foarte riscant să continui să accelerezi când este în piață atât de multă impredictibilitate… încetinești și conduci prudent până trece pericolul”, spune Sorin Iftene.
Uneori, sistemul formal nici nu mai este suficient. „Avem bani de recuperat din piață… ne ajută creditul de la furnizori”, adaugă el, descriind o economie care funcționează din inerție și improvizație.
Unul dintre pilonii centrali ai pachetului este capitalizarea. În teorie, capitalul ar trebui să deblocheze investițiile. În practică, antreprenorii văd mai degrabă un decalaj între promisiune și execuție. „Partea bună… este doar promisiunea de acces la surse de finanțare”, spune Diana Mocanu, într-o formulare care rezumă scepticismul general.
În termeni reali de cashflow, impactul acestor măsuri este însă limitat pentru majoritatea companiilor, mai ales pentru cele mari sau pentru industriile cu investiții semnificative. „Bonificația de 3% pentru plata la timp nu are un efect relevant pentru companiile mari, iar extinderea plafonului pentru TVA la încasare de la 900.000 de euro la un milion de euro doar include mai multe firme în sistem, fără să schimbe fundamental mecanismul”, explică Diana Mocanu.
Atenția companiilor productive de tip low-tech
Ea spune că pentru o accelerare reală a economiei, ar fi nevoie de politici care să stimuleze investițiile: extinderea facilităților pentru profitul reinvestit și programe de finanțare accesibile pentru companiile productive de tip low-tech, nu doar pentru industriile high-tech.
În același timp, ar fi utile și politici care să încurajeze investiția în forța de muncă. Companiile care creează locuri de muncă, formează angajați și investesc în calificarea personalului într-o piață a muncii tot mai tensionată ar trebui să beneficieze de stimulente fiscale sau programe dedicate.
Iar în paralel, este esențială și creșterea disciplinei fiscale. Combaterea fenomenului salariilor plătite parțial „la gri” și îmbunătățirea colectării TVA ar crea un mediu concurențial mai corect și ar genera resurse bugetare suplimentare care pot fi reinvestite în economie, potrivit antreprenoarei.
Pentru IMM-uri, problema este clară. „Multe dintre scheme sunt concepute pentru proiecte de dimensiuni mari, dificil de accesat pentru firmele mici și mijlocii”, explică Cristian Bădescu.
Iar din perspectiva capitalului privat, diagnosticul este simplu: „Frâna principală nu este lipsa ideilor, ci costul și accesul la bani”, spune Oliviu Matei.
În 2025, mediul antreprenorial a resimțit măsurile fiscale mai degrabă ca o corecție aplicată unilateral decât ca o reformă echilibrată, după cum spune Matei. „Pentru mulți antreprenori, sentimentul dominant nu a fost cel de parteneriat între stat și economie, ci acela că nota de plată pentru dezechilibrele bugetare este suportată, în principal, de sectorul care produce, efectiv, valoare adăugată și contribuie direct la PIB”, explică Matei.
Percepția de inechitate vine din contrastul vizibil: în timp ce companiile au absorbit rapid creșteri de povară fiscală și schimbări de regim, reformele structurale din zona bugetară au fost mai greu perceptibile sau aplicate selectiv, cu unele excepții notabile în Educație și Mediu. În economie, problema nu este doar cuantumul taxelor, ci distribuția ajustării și predictibilitatea. Când sectorul privat simte că ajustarea este asimetrică, reacția naturală este defensivă: investiții amânate, prudență în angajări, conservarea lichidității, potrivit antreprenorului.
Pentru un mediu antreprenorial sănătos, consolidarea fiscală trebuie dublată de o reformă reală a cheltuielilor publice. Altfel, chiar și măsurile corecte tehnic riscă să fie percepute ca punitive, nu ca parte a unei strategii coerente de echilibrare și dezvoltare.
Cristina Popa spune că 2025 a fost un an extrem de complicat și mediul privat a resimțit din plin fiecare măsură fiscală adoptată. „Vorbim de un 2025 cu creștere de TVA, cu taxe și impozite mărite și cu o devalorizare a leului în raport cu euro. Toate calculele pentru 2026 sunt date peste cap de «recesiunea tehnică», cum este numită plastic situația economică din România. Realitatea este că, în 2025, persoanele fizice au pierdut mult din puterea de cumpărare, iar companiile private au pierdut din profitabilitate”, adaugă Cristina Popa.
Optimizare, nu expansiune
Dacă pachetul ar funcționa ca accelerator, primul semnal ar fi creșterea investițiilor. Dar acest semnal nu apare. „Majoritatea companiilor tind să rămână prudente în 2026”, spune Ionuț Claudiu Ștefan, descriind un an de optimizare, nu de expansiune. „Nu putem spune că acest pachet schimbă radical planurile de investiții”, confirmă Cristian Bădescu.
Din teren, realitatea este și mai directă: „Cu siguranță nu investim mai mult… ca să investim, avem nevoie de vânzări mai mari”, spune Sorin Iftene.
Aceasta este ecuația ignorată adesea în politicile publice: investițiile nu sunt declanșate de facilități, ci de cerere și încredere. Dincolo de taxe, finanțare sau programe, toate drumurile duc la aceeași problemă: lipsa predictibilității. „Companiile au nevoie de predictibilitate fiscală pe minimum trei-cinci ani”, spune Ionuț Claudiu Ștefan. „Predictibilitatea reală nu poate veni doar dintr-un pachet punctual”, adaugă Cristian Bădescu.
Iar când vine vorba de decizii mari, formularea devine brutal de clară: „Nimeni nu riscă bugete de milioane de euro pe o lege care poate expira în 12 luni”, explică Oliviu Matei. În business, optimismul trebuie susținut de date. „Dacă vom vedea implementare rapidă, acces real la finanțare și o disciplină bugetară credibilă, atunci capitalul privat va răspunde. Dacă nu, vom aștepta vremuri mai bune”, mai spune Matei.
El mai spune că antreprenorii vor să vadă simetrie: mediul privat acceptă efortul, dar statul trebuie să arate aceeași disciplină în propriile cheltuieli.
Panică și reticență
Și, în final, antreprenorii au nevoie de digitalizare radicală. „Timpul pierdut cu hârțogăria este, de fapt, cea mai mare taxă pe care o plătim, deși nu apare în Codul Fiscal. Creșterea reală nu vine din promisiuni punctuale, ci dintr-un ecosistem în care poți să-ți faci planuri pe termen lung fără să te temi de ziua de mâine”, punctează Oliviu Matei.
În acest context, comportamentul mediului de afaceri nu este surprinzător. „În piață este panică și reticență… avem nevoie să nu se schimbe regulile în timpul jocului”, spune Sorin Iftene.
„Direcțiile-cheie care ne-ar putea ajuta în mod direct ar fi următoarele: granturi pentru industria prelucrătoare și pentru industria de apărare… așa s-ar putea stimula exporturile. Ca să avem ce să exportăm, mai întâi trebuie să producem mai mult”, completează Sorin Iftene.
Dincolo de toate instrumentele, există un factor care nu apare în legislație, dar decide totul: încrederea. „Investițiile nu pornesc doar din facilități fiscale, ci din stabilitate, coerență și încredere”, spune Oliviu Matei. Iar Diana Mocanu duce ideea mai departe, într-o formulă aproape economică: „Optimismul antreprenorilor generează investiții. Investițiile generează locuri de muncă”. Este, de fapt, mecanismul de bază al oricărei economii funcționale.
Pachetul din 24 februarie nu este inutil. Este, probabil, necesar. Dar nu este suficient. În forma actuală, el stabilizează, dar nu accelerează. Protejează, dar nu transformă.
Pachetul economic nu este lipsit de substanță. El oferă instrumente utile și semnale corecte. Dar, în forma actuală, funcționează mai degrabă ca un amortizor decât ca un accelerator.
Iar diferența dintre o economie care crește și una care doar rezistă nu stă în măsuri punctuale, ci într-un lucru mult mai simplu – și mult mai greu de construit: încrederea că regulile nu se schimbă mâine.
„Există câteva instrumente interesante pentru companiile care investesc. Creditul fiscal de 10% pentru cercetare și dezvoltare și amortizarea super accelerată pentru anumite echipamente tehnologice pot avea un impact real asupra cashflow-ului pentru companiile care fac investiții semnificative.
În paralel, există și o schemă destinată industriei prelucrătoare, care prevede granturi sau credite fiscale pe o perioadă de până la șapte ani pentru investiții în produse care reduc deficitul comercial. Dacă aceste scheme vor include și sectoare precum industria tipografică sau ambalajele industriale, atunci ar putea deveni relevante pentru noi”, spune Diana Mocanu.
În același timp, există o problemă structurală mai largă. Politicile europene favorizează puternic industriile high-tech sau verzi, ceea ce este legitim. Dar economiile nu funcționează doar pe software și energie verde. Industriile productive tradiționale, precum ambalajele sau tipografia industrială, sunt esențiale pentru lanțurile de aprovizionare și pentru baza industrială a economiei, după cum spune antreprenoarea.
Marea problemă rămâne orizontul de timp. „Predictibilitatea adevărată înseamnă să nu te atingi de taxe măcar trei-cinci ani și să renunți la obiceiul de a schimba regulile prin ordonanțe de urgență peste noapte. Angajarea unui om e cea mai grea decizie strategică: îți asumi un cost fix pe ani de zile. De aceea, în 2026, rămân prudent; nu măresc echipa până nu văd că stabilitatea promisă chiar se întâmplă în realitate”, spune fondatorul Holisun.
Pentru moment, mediul de afaceri nu investește în promisiuni. Investește în certitudini.
