Sărbătorile vin cu două opțiuni. Acasă sau în vacanță. Simplu în teorie. Complicat în practică.
Te uiți la oferte. Bilete. Sejururi. All inclusive. Early booking. Late booking. Reduceri care nu sunt chiar reduceri. Dai refresh. Mai aștepți. Mai crește prețul. Îl iei până la urmă. Cu un oftat mic. Nu e ca și cum nu am mai scris despre asta.
Și continuarea. Aeroport. Cozi. Bagaje. Copil obosit. Cafea scumpă. Întârziere. Tu ești obosit. Îmbarcare. Coadă la îmbarcare. Culoar blocat. Cine îi pune doamnei trollerul. Poate singură. Bucuroasă de gest. Zbor. Fără turbulențe. Încă un zbor. Lung și plictisitor. De serviciu cu rândul la copil. Care îl schimbă în toaleta minusculă. Care fuge după el. Ajungi. Cald. Palmieri. Zâmbești. E ceea ce ți-ai dorit. De azi, iarnă.
Paște în Dubai. Doar ca exemplu. Nu mergeți acum acolo. O perioadă de timp. Sper, scurtă. Mic-dejun la hotel. Bufet lung. Și bogat. Ouă fierte. Le iei. Două. Trei. Le bagi într-un șervețel. Le duci în cameră. Ai vopsea de ouă de acasă. Special adusă. Ouăle ies roz. Le ciocnești. Fără grabă. Fără miros de coajă de ceapă. Fără agitație. Parcă lipsește ceva.
Crăciun în Thailanda. Palmieri împodobiți. Beteală care nu spune nimic. Strălucește în soare. Colinde în difuzoare. În engleză. Înregistrări făcute de un grup local. Foarte la modă. Cu accent. Noroc că știi versurile. Zăpadă artificială la mall. 30 de grade afară. Bei un cocktail. Te uiți în jur. Frumos. Dar gol. De sens. Gol de sens. Altfel, plaja plină. Marea străvezie. Nu prea se asortează cu Moș Crăciunul skinny. Bine că e. Să nu creadă copilul că vine doar acasă. Moșul.
Sărbători acasă. Alt film. Bine, dacă ești din diaspora și vrei în România – scenariul cu aeroportul se repetă. Dar mergi acasă.
Paște la părinți. Rețeta aia bună de pască. Prea cald în bucătărie. Geamuri aburite. Ouă roșii adevărate. Vopsite cu grijă. Cu mâinile pătate. Drob. Friptură de miel. Farfurii multe. Vorbe peste vorbe. Ciocnești. „Hristos a Înviat”. Răspunsul vine fără pauză. Reflex.
Crăciun acasă. Ce noroc când e și zăpadă. Dar nu e obligatoriu. E miros de cozonac. De cârnați. De porc pentru că e permis. Și tradițional. De brad. Colinde la ușă. Deschizi. Dai nuci. Mere. Bani. Se aud pași pe scară. Alt grup. Alt colind. Nu te saturi. Totul are sens.
Acasă e înghesuială. E gălăgie. E dezordine. Farfurii de spălat. Liste. Drumuri la supermarket. Cozi. Nervi mici. Dar toate au sens.
În vacanță e liniște. Prea multă uneori. Totul e aranjat. Curat. Programat. Fără surprize. Fără improvizație.
Acasă improvizezi. Mai arzi ceva. Mai uiți ceva. Râzi. Te cerți puțin. Îți trece repede.
În vacanță faci poze. Multe. Le vezi mai târziu. Sunt frumoase. Îți plac. Dar nu miros a nimic.
Acasă nu faci atâtea poze. Dar ții minte. Detalii mici. O glumă. O replică. O pată pe fața de masă.
Până la urmă, alegerea e a ta. Unde vrei să fii când contează. Nu e despre destinație. E despre oameni.
Și despre lucruri mici. Foarte mici. Dar care nu se pot cumpăra cu niciun bilet. Oricât de scump ar fi el.
Paște fericit. Hristos a Înviat! Până la Crăciun mai e. Vine vacanța de vară. Acuși.
