Somnul contribuie la creșterea armonioasă a copiilor, având un rol esențial în dezvoltarea lor fizică, cognitivă și emoțională. Când dormim, organismul lucrează pentru noi: absorbim emoțiile și experiențele de peste zi, le integrăm, stocăm amintiri, refacem energia necesară unui nou început. Atenția, memoria, performanțele academice, trăirile afective, toate sunt influențate de cât dormim și de calitatea somnului.
Dr. Mihaela Oros, Medic primar pediatru, competență în somnologie, Președinte al Asociației pentru tulburări de somn la copii
și adolescenți
Dr. Oana Drăguleasa, Medic specialist în psihiatrie pediatrică
Vârsta copilului și nevoia de somn
Conform recomandărilor Academiei Americane de Medicină a Somnului, se recomandă ca:
- sugarii între 4–12 luni să doarmă 12–16 ore în 24 h, incluzând și episoadele de somn din timpul zilei;
- copiii cu vârste între 1-2 ani, 1–14 ore în 24 h, inclusiv somnul de zi;
- între 3–6 ani sunt recomandate 10-13 ore de somn, incluzând somnul de prânz;
- între 6 și 12 ani, 9–12 ore de somn/24 de ore,
- iar în cazul adolescenților (13–18 ani) ar fi indicate între 8–10 ore de somn în 24 h.
Program de somn? Da!
Până la vârsta de 2 ani, suma orelor petrecute dormind o depășește pe cea a orelor în stare de veghe, corespunzând perioadelor de creștere accelerată în greutate, în lungime, cât și de neurodezvoltare. Treptat, până la 5 ani, acest raport se echilibrează, dar somnul continuă să reprezinte, în copilărie și adolescență, o pondere importantă: aproximativ 40% din media zilei. Și, pentru că este o întrebare frecvent adresată de părinți, nu toți copiii au nevoie de somnul de prânz. De fapt, mulți dintre ei renunță la acesta între 3 și 5 ani.
Fazele somnului și importanța lor
Organizarea somnului, succesiunea de faze NREM (non-rapid eye movement) și REM (rapid eye movement), se modifică și ea de-a lungul vieții. Somnul NREM are 3 stadii: de la somnul cel mai ușor până la somnul profund. Somnul REM, etapa în care avem cele mai multe vise, se caracterizează prin scăderea tonului muscular periferic și intensificarea activității cerebrale.
La adult, debutul este cu somn NREM, în schimb, în cazul nou-născuților, somnul acestora debutează cu somnul activ REM. S-a constatat că, ulterior, durata somnului profund (NREM) crește în timpul primului an de viață și devine maximă în perioada copilăriei, urmând să scadă în adolescență. Cele două faze NREM și REM se succed, durata fiecărui ciclu variind între 40-50 minute în perioada de sugar (0-1 an) și crește apoi treptat către 90-110 minute la adulți.
Ce ascund tulburările de somn
- La sugar, părinții se sperie de treziri frecvente noaptea, însoțite de agitație, plâns, țipete, dificultate de a adormi. Reacția părintelui este esențială:
dacă în timpul acestor episoade părintele leagănă copilul sau îl ia în patul său, efectul obținut va fi de liniștire pe termen scurt, dar și de menținere a comportamentului problematic pe termen lung.
De aceea, indicat este ca adultul să îl ajute pe cel mic să se obișnuiască să adoarmă singur. - După vârsta de 3 ani apar frici specifice, care se manifestă intens seara, la culcare. Teama de monștri sau de lucruri reale, precum întunericul, îi determină pe copii să refuze somnul, fără un adult. Nici acestea nu au, de regulă, semnificație patologică, ci sunt un semn că cel mic începe să conștientizeze existența pericolelor.
Semne de luat în seamă
- Trezire în stare de agitație
Când copilul se trezește brusc din somn, este încordat, agitat, cu ochii deschiși, ficși, vorbește, neinteligibil, dar nu răspunde întrebărilor și încercărilor de consolare, țipă, plânge speriat, poate fi vorba despre un episod de pavor nocturn sau teroare nocturnă, o manifestare din sfera parasomniilor, legată de stadiul NREM, care apare de regulă în prima partea a somnului. Durează în medie minimum 4-5 minute, liniștirea survine spontan, urmată de readormire. Tulburarea aceasta nu este resimțită de copil care, la trezire, nu își amintește evenimentul.
- Somnambulismul
O altă tulburare de somn încadrată în categoria parasomniilor este automatismul ambulator nocturn sau, mai popular, somnambulismul. Acesta constă în episoade repetate de trezire incompletă, asociată cu fenomene motorii complexe ce apar, la fel ca teroarea nocturnă, în prima parte a somnului nocturn, în faza lentă profundă a somnului NREM. Copilul, cu o față inexpresivă pe parcursul episodului, se ridică, pleacă din pat fără țintă precisă, poate răspunde la întrebări, are responsivitate redusă la încercările de trezire. Supravegherea, nu trezirea, este atitudinea corectă și ghidarea ușoară către pat. Dacă se va forța trezirea copilului, poate deveni agitat și, astfel, episodul să dureze mai mult. De regulă, copilul nu-și amintește episodul la trezire.
Ca factori favorizanți au fost identificați febra, oboseala, o rutină inconsecventă de somn, evenimente traumatice din timpul zilei sau anumite medicamente precum antipsihoticele și antidepresivele triciclice. Se manifestă la vârste cuprinse între 4 și 12 ani și se remite spontan până la vârsta de 15 ani, dar sunt cazuri în care persistă în perioada de adult.
În cazul parasomniilor, este important de reținut că reprezintă fenomene asociate neurodezvoltării. Ele nu sugerează probleme psihice și nici nu îi vor afecta pe copii.
- Coșmarurile
Coșmarurile, legate de somnul REM, sunt vise intense, extrem de realistice, cu conținut terifiant, care se schimbă în funcție de vârste. Pot fi legate de teama copilului de a fi separat de părinți sau își pot avea originea în filme, desene animate vizionate sau evenimente triste din viața reală. Apar de regulă în a doua parte a nopții și frecvent lasă o senzație de teamă care îl împiedică pe copil să readoarmă.
Spre deosebire de teroarea nocturnă, coșmarul apare în a doua parte a somnului, spre dimineață, implicând trezire rapidă, completă, însoțită de frică și anxietate, de fenomene vegetative mai puțin intense, copilul putând rememora visul, cu detalii. Cel mai frecvent, coșmarul se manifestă în jurul vârstelor de 5-6 ani și este indus de experiențe neplăcute.
- Insomnia
Insomnia este dificultatea de a adormi și/ sau de a menține somnul, reprezintă o altă tulburare a somnului frecvent întâlnită. Fie că este legată de anumite obiceiuri la culcare, precum utilizarea ecranelor înainte de somn, necesitatea ca părintele să fie prezent în cameră până la adormire, legănatul etc., fie că este influențată de factori ambientali: temperatură prea mare în cameră, zgomot etc., insomnia are o prevalență cuprinsă între 25-40% la copiii cu vârste între 4 și 10 ani. În aceste cazuri, stabilirea unei rutine de somn, asigurarea unui mediu favorabil somnului rezolvă problema.
- Insomnia la copiii mari
La vârste mai mari, copilul are nevoie de psihoeducație referitoare la obiceiuri sănătoase de somn și tehnici de relaxare. Dacă insomnia persistă mai mult de patru săptămâni și are consecințe precum starea de oboseală, dificultăți de atenție și de memorie, anxietate, iritabilitate, este necesar un consult medical.
- Inversarea ritmului circadian
Considerată deseori insomnie de către părinți, la adolescenți se observă frecvent inversarea ritmului circadian. Pe scurt, adolescenții adorm târziu, chiar dacă merg la timp la culcare, somnul este fără treziri nocturne și, dacă programul permite, are durată normală, calitatea somnului nefiind afectată. Trezirea la ore matinale este dificilă și există diferențe între programul de somn din weekend sau vacanță și cel din timpul săptămânii. În acest caz, se recomandă menținerea acelorași ore de culcare și trezire pe parcursul celor 7 zile, fără episoade de somn în timpul zilei, fără consum de băuturi stimulante, seara, și evitarea expunerii la ecrane. Dacă acest lucru nu este posibil, bine ar fi ca adolescentul să aleagă activitățile care nu presupun participarea activă.
- Hipersomniile
La polul opus, hipersomniile sau senzația excesivă de somnolență pe parcursul zilei și pentru care nu se poate identifica una dintre cauzele de mai sus (ex. insomnia) constă în episoade de nevoie imediată de somn pe parcursul zilei și chiar adormire. Necesită evaluare din partea specialistului care va indica cea mai potrivită abordare în funcție de cauze.
Episoadele de pavor nocturn pot apărea în fiecare noapte, cam la aceeași oră, legate de evenimente și de emoții puternice, resimțite de copil pe timpul zilei, dar și parazitoze intestinale sau de vegetații adenoide. De aceea, în cazul episoadelor frecvente de pavor nocturn este indicat un consult la medicul pediatru. De reținut este că teroarea nocturnă se poate repeta până la vârsta de 8 ani și, în multe cazuri, dispare spontan până la 12 ani.
