Sectorul agricol se află în cel mai grav dezechilibru structural din ultimii 30 de ani, arată o analiză realizată de Infinexa, companie specializată în restructurarea și finanțarea firmelor aflate în dificultate.
Ca în multe alte domenii, România este o țară a paradoxurilor, iar de la această regulă nu face excepție sectorul agricol autohton: deși, în anul 2025, țara noastră a înregistrat un nou record la capitolul „recolte”, la fel s-a întâmplat și în ceea ce privește insolvențele.
Conform statisticilor Infinexa, în cursul anului 2025 au fost admise 458 de cereri de deschidere a procedurilor colective de insolvență împotriva companiilor mici, mijlocii și mari, vizând societăți care cumulează active imobilizate totale de peste 9,6 miliarde de lei.
Sectorul agricol a contribuit cu 44 de dosare în categoria companiilor mici, mijlocii și mari intrate într-o procedură colectivă, adică 9,6% din totalul celor 458 de cereri admise, cu active imobilizate cumulate de 575,9 milioane de lei. Cei mai mulți au optat pentru instrumentele de salvare: 33 de dosare au urmat procedura generală de insolvență, două au intrat direct în faliment simplificat, iar nouă companii au accesat concordatul preventiv, acestea din urmă cumulând 289,8 milioane lei din totalul activelor agricole intrate în procedură, adică peste jumătate din masa critică a sectorului. Cu alte cuvinte, companiile agricole cu cel mai mult de pierdut au ales, în proporție semnificativă, să negocieze în loc să lichideze.
„Agricultura românească traversează o perioadă extrem de dură. Compresia marjelor în trading-ul de cereale, ieșirea progresivă a jucătorilor mari din această linie, instrumentele de finanțare pe termen scurt inadecvate modelului de business, presiunea costurilor în creștere continuă și scăderea prețurilor de vânzare apasă simultan pe companii care, cu câțiva ani în urmă, erau pe creștere susținută. Cazul Grup Șerban Holding și a altor companii din agribusiness ajunse în situații similare ilustrează o problemă de sistem. Aceasta nu e strict financiară, ci ține de structura pieței – mă refer în special la comoditizarea cerealelor pe fondul presiunii din regiune, cicluri de investiții prea lungi raportat la volatilitatea prețurilor, capital circulant insuficient pentru a susține producția de la semănat până la vânzare. Aș sublinia însă că protecția oferită de cadrele legale de restructurare nu sunt un instrument al eșecului, ci un cadru care permite companiilor viabile operațional să își reorganizeze structura financiară și operațională fără să întrerupă activitatea. Analiza noastră vizează doar antreprenorii de bună-credință, afectați de factori pe care nu i-au putut controla, iar rezultatele pun aceste vulnerabilități pe masa tuturor decidenților din sector”, explică Adrian Lotrean, fondator Infinexa.
În absența moratoriului expirat, incapacitatea de plată s-a concretizat în proceduri formale începând cu ianuarie 2026, cu un decalaj de trei până la șase luni față de momentul în care dificultatea financiară devenise o realitate contabilă. Cele 31 de companii agro intrate în procedură în primul trimestru al anului 2026 au generat cumulat o cifră de afaceri de aproximativ 1,68 miliarde de lei, cu un total de 953 angajați la data deschiderii procedurii, ceea ce ilustrează amploarea economică reală a fenomenului dincolo de numărul de dosare.
„România a înregistrat în 2025 cel mai bun an pentru grâu din 1997. Simultan, ponderea agriculturii în totalul procedurilor de insolvență a urcat de la 9,6% (T1 2025) la 20,7% (T1 2026). Analiza noastră demonstrează că problemele sunt structurale, nu conjuncturale; o recoltă bună nu poate reversa trei ani de pierderi acumulate și datorii amânate prin moratorii, devenite simultan scadente în august 2025. Ce vedem azi în peisajul agricol e rezulatul a cinci șocuri aplicate peste o industrie deja zguduită de vulnerabilități”,completează Mircea Șomlea, Senior Partner Infinexa.
În perioada 1 ianuarie – 31 martie 2026, au fost admise 31 de cereri de deschidere a procedurilor colective de concordat sau insolvență împotriva companiilor mici, mijlocii și mari din sectorul agricol, dintr-un total de 150 de proceduri admise la nivelul întregii economii. Față de același trimestru al anului 2025, numărul de dosare din sectorul agricol a crescut cu 181,8% (31 vs 11), în condițiile în care creșterea generală a procedurilor colective T1 2025 vs T1 2026 s-a situat la doar 31,6% (150 vs 114).
Cifrele din primul trimestru al anului 2026 relevă că agricultura nu urmează trendul general al economiei, ci îl depășește de șase ori.
„În primele trei luni ale anului, Infinexa a preluat mandatul de administrare judiciară a cinci companii din sectorul agricol. Deși diferă ca model de business, dimensiune și geografie, cauzele care le-au adus în procedură sunt extrem de similare: un șoc extern de preț care a distrus premisele finanțărilor; o structură de finanțare bancară dimensionată pentru venituri de ciclu favorabil; un risc climatic endemic necompensat de instrumente de gestiune; lipsa totală a hedging-ului de preț sau a diversificării culturilor (…)”, punctează Mircea Șomlea.
Radiografia demonstrează că și în sectorul agricol, intervenția timpurie în restructurare produce rezultate incomparabil mai bune decât amânarea. Companiile care inițiază negocieri cu șase luni înainte de incapacitatea de plată au opțiuni reale de redresare.
Care sunt cele cinci șocuri care au zdruncinat industria agricolă?
Potrivit reprezentanțilorInfinexa, în primul rând: capcana prețurilor record.Grâul panificabil a atins pe bursa MATIF din Paris nivelul record de 435 euro/tonă în mai 2022. Porumbul a escaladat spre 340 euro/tonă, floarea-soarelui spre 800–900 dolari/tonă la Constanța. Băncile au finanțat campaniile agricole plecând de la ipoteza că aceste niveluri se vor menține suficient de mult.
„Capcana nu a constat în luarea unor decizii greșite în condiții normale, ci în angajarea ireversibilă a unor decizii corecte pentru un context care s-a schimbat brusc și complet. Costurile au fost contractate la vârful conjuncturii, iar veniturile s-au realizat pe traiectoria descendentă, cu 6 până la 12 luni mai târziu. Până la recolta din vara lui 2023, prețul grâului coborâse sub 230 euro/tonă. La finalul lui 2025, se apropia de minimele istorice”.
Al doilea șoc au fost cele 41 de luni de secetă. Seceta a debutat în martie 2022 și a continuat până în iulie 2025, depășind chiar perioada secetei catastrofale din 1945–1947. „Suprafața afectată de ariditate a crescut de la 10,9% în deceniul 1971–1980 la 41,5% în intervalul 2021–2024. Producția de porumb a scăzut cu 59,7% față de 2021, floarea-soarelui cu 47%. În 2024, două milioane de hectare au fost calamitate oficial. Practic, randamentul mediu la hectar s-a înjumătățit. Fermierii fără irigații în peste 95% din suprafața arabilă nu au mai putut opera profitabil în niciunul din cei trei ani.
Ceea ce face secetele consecutive calitativ diferite de o singură secetă este mecanismul de epuizare progresivă: în 2022, companiile au absorbit pierderile din rezerve; în 2023, au operat fără buffer; în 2024, al treilea șoc a lovit companii fără nicio capacitate de absorbție.
Un alt șoc au fost cerealele ucrainiene.Coridoarele de Solidaritate au ajutat Ucraina, dar efectul secundar asupra pieței interne românești a fost sever. România a importat în 2022 aproximativ 2,4 milioane de tone de produse agroalimentare din Ucraina, față de 116.000 de tone în 2021 – o creștere de peste 20 de ori. La nivel de culturi direct concurente, importurile au fost de aproximativ 200 de ori mai mari. Fermierul român care își oferea grâul la silozul trader-ului știa că acesta are acces la o alternativă mai ieftină, scutită de taxe vamale. Aceasta i-a eliminat practic puterea de negociere și a împins prețul de achiziție spre niveluri ce nu mai acopereau costurile de producție contractate în iarna anterioară.
După care, spun reprezentanții Infinexa, apare efectul foarfecă: îngrășămintele cu azot au crescut de la 900 lei/tonă în 2020 la peste 4.000 lei/tonă în 2022 – o creștere de 344% în doi ani. Un hectar de porumb care costa 2.500–3.000 lei în 2020 ajunsese la 5.000–6.500 lei în 2022. Statisticile confirmă: raportul cheltuieli/venituri la mediană a crescut de la 86,3% în 2022 la 97,4% în 2024, iar proporția de companii cu cost ratio peste 95% a crescut de la 23% la 63%. Cheltuielile totale ale sectorului au scăzut cu 20,3% față de o scădere de 28,9% a veniturilor. „Cheltuielile sunt mai rigide la scădere decât veniturile, iar aceasta este inima mecanismului de distrugere a marjelor”, atrag atenția reprezentanții companiei. În plus, aceștia mai subliniază că ultimul șoc pe care l-a primit recent sectorul agricol este conflictul din Iran, dar și dependența de îngrășăminte. După oprirea definitivă a Azomureș în noiembrie 2025, România a rămas singura țară din Uniunea Europeană fără producție internă de îngrășăminte. În data de 28 februarie 2026, atacurile aeriene asupra Iranului și retalierea iraniană prin controlul Strâmtorii Ormuz au blocat o arteră prin care tranzitează 30–46% din comerțul global cu îngrășăminte azotate. Prețul ureei a crescut cu 49% în câteva săptămâni, gazul natural european cu 62%. Orice perturbare a lanțurilor globale se transmite integral și fără niciun amortizor în costurile fermierilor români. Iar, România abordează acest șoc din poziția structurală cea mai vulnerabilă din Uniunea Europeană.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
