România are astăzi 23 de programe active de chirurgie robotică, dintre care 19 în spitale private și doar patru în spitale publice – la Timișoara, Iași, Bistrița și, din septembrie 2025, la Oradea. Principalele trei ramuri unde sunt folosite sistemele sunt oncologia, cardiologia și neurologia.
Cifrele ilustrează un paradox: accesul la una dintre cele mai avansate tehnologii chirurgicale a fost inițial democratizat nu de stat, ci de sectorul privat. „E o competiție foarte sănătoasă între spitalele private pentru roboți Da Vinci, între Regina Maria și Medlife. Medicover nu e departe, adică sunt trei rețele naționale care concurează”, spune, pentru Forbes România, Georgios Sofianos, CEO al Sofmedica, compania care furnizează aceste sisteme în România și regiune.
„Paradoxul este că sectorul privat a adoptat atât de repede chirurgia robotică și alte specialități, încât a ajutat indirect la democratizarea accesului la tehnologie. Astăzi, nu mai putem vorbi despre un produs premium, pentru că și pacienții cu venituri mai modeste se tratează în privat.”
Din cele 23 de sisteme instalate, doar patru se află în spitale de stat. Ultimul a fost pus în funcțiune la Oradea, printr-un program cofinanțat din fonduri europene. „Managementul spitalelor publice a ezitat, și pe bună dreptate. Nu e vorba doar de investiția inițială, de câteva milioane de euro, ci și de costurile instrumentarului. Dacă statul nu asigură finanțarea pentru consumabile, riscăm ca sistemele să rămână nefolosite”, explică Sofianos.
El adaugă că, în sfârșit, lucrurile s-ar putea schimba și în privința finanțării consumabilelor. „Se lucrează intens acum la Ministerul Sănătății pentru a se asigura că, dincolo de achiziția sistemelor, va exista și rambursare pentru instrumente. Suntem foarte optimiști că, la începutul anul viitor, cel târziu, echipele din spitalele publice vor avea acces la finanțare pentru furnizarea acestor instrumente. În Ungaria și Bulgaria se asigură această rambursare pentru instrumente de câțiva ani”, mai spune Georgios Sofianos.
Modelul de afaceri al chirurgiei robotice presupune investiția inițială în robot, urmată de cheltuieli recurente pentru instrumentele utilizate în operații. „Niciodată nu am încurajat ideea unei achiziții de imagine. Nu vrem o frumoasă ceremonie de cununie, ci o căsătorie pe termen lung. Preferăm să nu instalăm un sistem, decât să instalăm unul care va rămâne nefolosit după un an”, subliniază directorul Sofmedica.
Costuri și modele de finanțare
Un program de chirurgie robotică poate începe de la 1,5 milioane de euro pentru o configurație standard și poate ajunge până la cinci milioane pentru soluții complete, cu simulatoare și dublă consolă pentru training. „Lucrăm împreună cu spitalele pentru a ne asigura că finanțarea nu este o problemă. Există finanțare bancară, leasing, equity din partea spitalelor și, în cazul spitalelor publice, fonduri europene. Niciun program instalat nu a eșuat, toate și-au recuperat investiția, ceea ce a dat băncilor încrederea să finanțeze”, spune Sofianos.
Un alt model care se poate folosi este cel pay-per-use: Sofmedica instalează sistemul și spitalul plătește doar când îl utilizează. „Avem o astfel de soluție în sectorul privat. Condițiile sunt simple: management responsabil și existența unei cazuistici suficiente.”
Potrivit acestuia, costul ridicat al roboților și al consumabilelor umbrește adesea beneficiile economice indirecte.
„Nu se vede imediat economia: spitalizare mai scurtă, rată de reinternare foarte scăzută, recuperare rapidă, mai puțină durere, calitatea vieții pacientului. Și nu trebuie uitat confortul chirurgului – avem un număr limitat de chirurgi și trebuie să le asigurăm condiții care să le prelungească cariera”, spune Sofianos.
Creșterea numărului de sisteme se reflectă și asupra celui de intervenții. În 2024 au avut loc peste 2.000 de operații cu robotul Da Vinci, față de 1.400 în 2023.
România în context regional
În regiunea unde Sofmedica este prezentă (România, Grecia, Ungaria, Bulgaria, Croația și Cipru) există 75 de programe de chirurgie robotică, dintre care 55 în sectorul privat și 20 în public. „România nu este campioană, dar stă bine. Comparativ cu Germania sau Statele Unite, costurile sunt mai mici și, prin investițiile private, chirurgia robotică a devenit standard of care, nu lux. În alte domenii suntem în urmă, dar în robotică stăm surprinzător de bine”, subliniază CEO-ul.
În opinia sa, chirurgia robotică are și un rol de retenție și repatriere. La Bistrița, un medic întors din străinătate a contribuit la instalarea unui sistem Da Vinci, vis pe care și l-a împlinit în orașul natal. „E o profesie și o misiune. Ideal, un medic ar trebui să practice medicina în limba lui maternă”, spune Sofianos.
În privința generațiilor, nu remarcă diferențe în adoptarea sistemelor robotice. „Chirurgii de 30 sau 40 de ani învață mai repede decât cei de 60, dar dorința de a ține pasul cu tehnologia depășește orice barieră. Avem cazuri în care chirurgi experimentați au adoptat robotică fără dificultăți majore.” Referindu-se la programele de training, Sofianos mărturisește că, în ultimii ani, Sofmedica a investit 7,5 milioane de euro în instruire. În ultimii ani, Sofmedica a investit 7,5 milioane de euro în instruire. Compania operează centre acreditate de producătorul Intuitive în București și Atena, unde se formează echipe chirurgicale complete. „Basic skills training durează o săptămână, dar există și module specializate pentru histerectomii sau prostatectomii. Se vine în echipă, adică medicul cu asistentele, pentru a învăța împreună”, explică el.
Pe lângă centrele fixe, Sofmedica operează și programe mobile, precum cel realizat în colaborare cu Universitatea din Pécs, Ungaria, unde sunt instalate temporar sisteme robotice pentru sesiuni intensive de pregătire. „Este al treilea an în care, de două ori pe an, timp de o săptămână, montăm acolo mai multe sisteme în scop educațional, iar medicii specialiști, rezidenții și studenții din anii trei-șase fac training de chirurgie robotică”, mai spune Georgios Sofianos.
Costul unui astfel de program variază între 60.000 și 80.000 de euro. „În România discutăm deja cu trei sau patru universități pentru programe similare dedicate studenților și rezidenților”, anunță Sofianos.
Pe lângă distribuția roboților, Sofmedica dezvoltă și software propriu. „Avem un Digital Assistant care colectează date intraoperator și o platformă de simulare în augmented reality pentru antrenament. Sunt instrumente care vor face parte din viitorul chirurgiei”, spune CEO-ul companiei.
Perspective de viitor
România se află departe de standardele centrelor medicale precum Mayo Clinic, unde există 24 de sisteme sub același acoperiș, sau de cele 400 de spitale din lume cu peste șapte roboți fiecare. Dar, potrivit lui Georgios Sofianos, tendința este clară.
„Nu mai vorbim de chirurgia viitorului, ci de chirurgia prezentului. Misiunea noastră este să o facem accesibilă pentru cât mai mulți pacienți, indiferent de statutul financiar sau social”, afirmă el.
Sofmedica are o experiență de trei decenii pe piața românească: a intrat în 1994 cu soluții pentru dializă și, din 2002, a adus primul program de chirurgie robotică. Astăzi, are afaceri de aproape 293 de milioane de lei și un portofoliu care include, pe lângă robotică, echipamente pentru neurologie, endoscopie și chirurgie cardiovasculară.
Pe lângă implementarea de sisteme robotice Da Vinci, o altă componentă a grupului Sofmedica este Emerald, o rețea de centre care oferă servicii medicale la București, Iași și din 2025 și în Timișoara. În plus, grupul investește și în construirea și administrarea de clădiri cu funcțiuni medicale, prin MedCity, având un portofoliu curent de circa 30.000 mp. Ultima investiție de trei milioane de euro s-a realizat la Timișoara, într-o clădire aflată în proprietatea companiei.
„We are here for the long game”, spune Sofianos. „Nu vrem doar să avem o frumoasă petrecere de nuntă, ci o căsnicie. Vrem să îmbătrânim împreună cu spitalele și cu medicii noștri.”