Flavia Popa: „Feminitatea ca forță calmă”

Flavia Popa e lider, mamă, om de litera legii, om de banking, om de escalade și de muzică bună, (auto)observatoare fină, purtată în viață și în carieră de credință, dragoste pentru oameni și dorința de a lăsa lumină în urmă. Vă invit să citiți și să recitiți un interviu de excepție, cu un om rar.

Foto: Matei Buță

Cine este Flavia Popa? Cum te-ai caracteriza în câteva cuvinte?

Sunt un om care își dorește să își împlinească menirea în această viață și să lase în jur un petic de mai bun și mai bine. Mamă a două fete minunate cărora le predau cu determinare lecția curajului, a respectului și a forței pe care ți-o dă munca. Un prieten loial și un partener de cursă lungă. Sunt om și nimic din ceea ce este omenesc nu este străin de mine, cu toate luminile și umbrele mele.

Și dacă ar fi să fie două cuvinte, aș spune că sunt un amestec de „poezie și de proză”. Restul se poate citi în și printre rândurile acestui interviu, pentru care mulțumesc. 

Care sunt principiile care îți guvernează viața?

Cred în puterea comunităților, în forța care se naște când oamenii se adună cu un scop comun, când își dau mâna în loc să își măsoare forțele. Comunitățile schimbă lumea și nu eroii solitari.

Cred în etică, dar nu în sensul ei abstract, ci în forma ei trăită, în cea care se simte în stomac. În a face bine fără să aștepți să primești rest. În a rămâne dreaptă, dar nu rigidă. În feminitate ca forță calmă, nu ca un rol, în acea feminitate care uneori mângâie, alteori inspiră sau susține și uneori cade, dar se ridică mereu cu și mai multă putere.

Maternitatea m-a învățat să privesc lumea cu răbdarea celor care cresc oameni, mi-a cizelat mult egoul și mi-a arătat că iubirea necondiționată este un exercițiu de voință zilnic.

Mai cred că vulnerabilitatea și bunătatea nu sunt slăbiciuni, ci mai degrabă forme sofisticate de forță. 

Cred în libertate, dar nu în cea egoistă, ci în libertatea care începe cu respectul față de ceilalți oameni și față de tine însăți. Bunica mea îmi spunea că orice voi face pe pământ, de la cel mai mărunt lucru până la cel mai sofisticat, să pun suflet. „Să mătur curtea ca pentru Dumnezeu.” Și să rămân cine sunt și când urc, și când cobor în viață.

Așa că încerc să trăiesc, pe cât pot, cu inima deschisă și întotdeauna cu coloana dreaptă. Și cu gândul că fiecare alegere lasă o urmă în ceilalți și în mine. Un gând nu ușor de dus.

Cum a început călătoria ta profesională?

Cu un vis justițiar și cu dorința să apăr oamenii și să schimb lumea în bine clauză cu clauză, îmbrăcată în roba mea ca o armură. Apoi au venit primele lecții pe care le avem de învățat în zona profesională și mi-am recalibrat așteptările și dorințele, din păcate și din fericire.

Trecerea către banking a fost o altfel de pledoarie, către soluții sustenabile juridic pentru bancă și clienții ei. Și de aici am început să descopăr bucuria de a construi punți și, la un moment dat, a apărut acest rol care mi-a definit foarte bine traseul – cel de Secretar General într-o bancă sistemică și listată – BRD. În această calitate am avut și am privilegiul să fiu în mijlocul unei rețele vii de conexiuni, cu oameni din multe domenii: colegii mei din bancă, din consilii de administrație, clienți și furnizori, autorități și media, societatea civilă în toată frumusețea ei. Este genul de job care aduce unui jurist ca mine acele satisfacții unice, chiar dacă am schimbat sala de judecată cu sala de consiliu. Acest rol mi-a adus sens, echilibru și ocazia să pledez în continuare despre transparență, despre etică și echitate ca practici zilnice, să pot să traduc vorbele în fapte.

Care sunt realizările de care ești mândră în acest punct?

În acest punct, când mă apropii de o vârstă rotundă, mândria vine deseori din liniștea cu care adorm și recunoștința cu care mă trezesc, dar și bucuria că mă pot uita în oglindă fără să îmi cobor privirea. Mă luminez și mă minunez cu bucurie privindu-mi fetele cum se transformă în tinere curioase și ambițioase și le binecuvântez în fiecare zi drumul spre mai bine, sperând să știu să măsor când să le fiu stâncă și când punte.

Sunt mândră că am câțiva oameni în jur care mă sună nu doar când au nevoie, ci și când le e dor. Și reciproca e valabilă.

Sunt recunoscătoare pentru relația cu familia mea. Am poate cel mai bun frate din lume și o mamă care mi-a stat alături și mă ajută enorm. În rest, de acolo din cer, toți ai mei mă veghează.

Mai sunt extrem de mândră de colegii mei și de tot ce am construit profesional alături de ei în toți acești ani. De interacțiunile noastre, de proiectele interne care ne-au dat energie și bucurie, de o guvernanță justă și puternică într-o bancă la fel de puternică, dar și de tot ce am construit în exterior: un brand solid și cunoscut, o implicare perenă și de impact în societate prin proiectele pe care le susținem în zona de jurnalism, culturală, de educație și tehnologie, în sport, sustenabilitate.

Dar lecțiile pentru care ești recunoscătoare?

Sunt recunoscătoare pentru toate lecțiile primite, deși unele au durut enorm și aș fi vrut să nu le primesc niciodată. Când timpul a mai vindecat durerea și a acoperit golul, am înțeles că experiența a avut și valențe care m-au îmbogățit și maturizat.

În relații am învățat cu greu, dar am învățat, până la urmă, să mă definesc prin prezența celor cu care mă însoțesc și nu prin absența celor care nu îmi mai sunt alături.

În viața profesională, căreia i-am dedicat enorm de mult timp din existența mea, am învățat să mă bucur de „aici și acum”, să ascult mai mult, să îndrăznesc și să contribui și să nu am așteptări de la viitor.

Poate cea mai mare lecție a fost că nu trebuie să controlez totul ca să fiu în siguranță și că viața nu ne dă întotdeauna ce vrem, dar ne dă exact ce ne trebuie ca să devenim cine suntem în fiecare moment.

Cum ai caracteriza bankingul în această eră? Și ce urmează: AI sau accent pe componenta umană?

Am văzut bankingul în evoluție galopantă în toți acești ani petrecuți în industrie. Azi este guvernat de transformare digitală și tehnologică, dar și de una strategică. Încerc să spun că într-o lume dominată de cifre, algoritmi, aplicații mobile, inteligență artificială, bankingul rămâne cu oameni și pentru oameni. Clienții caută atât funcționalități la îndemână, cât și experiențe care să le dovedească faptul că nevoile lor sunt înțelese. Cred că băncile devin pe zi ce trece organizații care ascultă mult, parteneri și sfătuitori, pe lângă furnizori de produse și executanți rapizi.

Băncile au fost și sunt un factor de stabilitate și progres, susținători ai economiei și nevoilor ei, niște actori implicați în prima linie în tot ceea ce înseamnă azi finanțări sustenabile, incluziune financiară și sprijin în momente de criză economică. Viitorul și chiar prezentul bankingului înseamnă că acolo unde AI-ul anticipează, omul validează. În plus, văd un viitor în care AI-ul și omul vor coexista, dar co-creația alături de clienți și parteneri, super personalizarea și încrederea vor fi augmentate de oameni, mai repede și mai bine, și cu ajutorul asistenților virtuali.

Fiind la bază avocat, cum ai pleda pentru societatea secolului 21? Care sunt atributele care crezi că ne vor duce mai departe?

Secolul 21 este unic prin faptul că este primul secol în care tehnologia poate înlocui capacitatea cognitivă și în care societățile sunt conectate simultan la aceeași criză – migrație, pandemie, schimbări climatice. Este poate prima dată când ce mâncăm, cum trăim și cum gândim – toate acestea sunt influențate de deciziile noastre tehnologice.

Dacă ne uităm în trecut, poate că și Renașterea și apariția tiparului au schimbat lumea printr-o explozie de cunoaștere, dar nu cu atâta repeziciune că azi. Poate că și Iluminismul, și Revoluția Franceză au reconfigurat ideea de libertate, civism și rațiune și au schimbat ierarhii sociale, însă limitat geografic și cultural. Și dacă umanitatea a avut capacitatea să se autodistrugă odată cu revoluția computerelor și a bombei atomice, azi, AI și biotehnologia pot redefini ce înseamnă a fi Om.

Spunea Yuval Noah Harari că „este pentru prima dată în istorie când algoritmii ne cunosc mai bine decât ne cunoaștem noi înșine”.

Sensul umanității și planeta sunt în joc și de aceea cred că atributele care ne pot duce departe sunt: empatia, colaborarea, adaptarea, luciditatea, gândirea critică și curajul.

Care sunt proiectele tale de suflet?

Cred că toate proiectele în care m-am implicat sunt aproape de suflet, într-un fel sau altul. Dacă vorbim despre proiectele profesionale, sunt atașată de modul în care am construit împreună cu colegii mei o guvernanță robustă, care respectă reglementări complexe în timp ce trebuie să rămână suplă și adaptată nevoilor de business actuale ale BRD, o bancă listată și sistemică. Sunt recunoscătoare să fi fost parte din transformarea BRD, a multor proiecte care vizează asta și sunt convinsă că, datorită profesionalismului echipelor din aceasta bancă și prin forța pe care acest brand îl are în ADN, reușim să ne servim clienții așa cum aceștia își doresc. 

Totodată, sunt profund atașată de tot ceea ce înseamnă implicarea BRD în societate, de impactul pe care vrem să îl aducem în zona de cultură, educație, sport și sustenabilitate. Mărturie stau proiectele care au luat naștere în Fundația9 a BRD, cu misiunea de a sprijini noile generații de creatori de cultură și educație, gânditori curajoși, de a dezvolta o mare comunitate care să ne reamintească în fiecare clipă de ce cultura și educația sunt vitale pentru o națiune liberă și responsabilă, îndrăzneață, empatică și solidară. Aniversăm anul acesta nouă ani și Scena9 este un punct de reper în jurnalismul cultural, iar Rezidenta9 – un hub cultural cu nenumărate evenimente, Școala9 – un loc de întâlnire cu profunzime când vorbim de educație și Mindcraft Stories – o platformă care își propune să înțeleagă lumea din toate unghiurile.

Muzica este parte integrantă din cultură, și ne-am legat numele de-a lungul timpului de proiecte fantastice precum Turneul Stradivarius, susținut de minunatul violonist Alexandru Tomescu, care a atins orașele mari și mici ale României și chiar și în unele zone rurale sau chiar la Cabana Caraiman. Am devenit, de asemenea, partenerul Festivalului Internațional „George Enescu”, un reper cultural internațional. Pe un alt registru, Jazz în the Park vă așteaptă la Cluj cu armonii speciale, iar Turneul Cinestezia al Leyhei, incredibil de talentă artista, ne poartă pe ritmuri unice de cinematic pop în multe orașe din România.

Proiectul BeatAgora, construit împreună cu Zoli Toth, schimbă o paradigmă în ceea ce privește muzica în rândul tinerilor și transformă orele de muzică în concerte. Se nasc formații de muzică pop sau rock fiindcă noi ducem instrumente în orașe din urbanul mic și, împreună cu profesori de muzică pasionați, transformăm timpul liber al tinerilor interesați și talentați în armonie.

Suntem alături din tinerii din 24 de universități din România printr-un program amplu care își propune să deschidă peste 30 de hub-uri ce oferă zone multifuncționale pentru studenți. De peste nouă ani, BRD este partener fondator al BRD First Tech Challange România, program care susține educația STEM și a impactat mii de liceeni, voluntari, profesori din toată țara și a pus România pe harta roboticii mondiale. 

Susținem sportul și pe tinerii sportivi pentru că sănătatea unei națiuni, încrederea în propriile forțe și mândria se construiesc și așa. Astfel, de 10 ani, suntem alături de handbalul românesc în calitate de partener. Suntem susținătorii entuziaști ai programului „GoScholarship”, care îi sprijină pe sportivii de performanță cu vârste între 14 și 18 ani, din diverse sporturi, să își desăvârșească pregătirea profesională și educațională.

În zona de sustenabilitate, am pus bazele Climate Change Summit, cel mai important eveniment de sustenabilitate din Europa de Sud-Est și alături de partenerii noștri de la SIS ne-am bucurat să îl vedem cum crește an de an. Un alt proiect remarcabil pe care îl derulăm alături de Florin Soican constă în sprijinirea dezvoltării proiectului „Oltenia de sub munte”, dar și a altor zone de biodiversitate din România, care aplică un concept integrat de dezvoltare durabilă și are în vedere evaluarea, promovarea și valorificarea durabilă a patrimoniului natural și cultural local. Un alt proiect îndrăzneț și unic este legat de reconstruirea comunităților, împreună cu ONG-ul „Între Vecini”, care asigură gratuit panouri fotovoltaice pe blocuri și suport pentru implementarea unor acțiuni sustenabile, beneficiarii fiind comunitățile urbane care locuiesc la bloc, iar scopul final fiind reclădirea coeziunii micilor comunități care locuiesc la bloc.

Exemplele de mai sus sunt doar câteva din pleiada de proiecte în care BRD este implicată alături de partenerii ei și suntem extrem de fericiți că putem contribui.

Care este modul în care îți încarci bateriile?

Îmi place să spun că singurele „prize” la care mă „încarc” sunt cele de la escaladă. Să fac sport a fost motor de energie și bucurie pentru mine de când mă știu – fie că alergam pe coclauri în copilărie și nu ratam niciun joc ce presupunea mișcare multă, fie că am jucat handbal, baschet, sau că alerg, înot pe sub valuri înspre larg, că merg cu bicicleta pe sub tei înfloriți sau mă cațăr descifrând unde să fie următoarea mișcare pe o stâncă; iubesc să fac mișcare, dar și să îmi iau inspirație de la sportivi – sunt pentru mine repere fundamentale și îi admir și respect enorm. 

Îmi place și îmi face tare bine când merg pe munte cu oameni frumoși la suflet și de altfel sunt tare recunoscătoare pentru toată experiența oferită de faptul că am reușit să ating două dintre cele mai înalte vârfuri ale lumii – Elbrus 5.642 m în Europa și Aconcagua 6.962 m în Americi.

Îmi este bine când ascult muzica aceea care îmi dă energie bună și mă face să fredonez sau să visez. Mă bucură mult și mă revigorează conversațiile cu oameni inteligenți, mă încarcă privirile sincere, râsul meu și al celor din jur.

Îmi place compania cărților pe hârtie – îmi oferă siguranță și un soi de protecție.

Mă fascinează universul copiilor și candoarea lor, căci așa cum spunea Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinț – „Toți oamenii mari au fost mai întâi copii, dar puțini dintre ei își mai aduc aminte”.  

Dacă ar fi să rezum, mă încarc din tot ce am învățat că îmi dă sens până acum în viață, de la oameni buni și frumoși și din pașii mici care mă duc mai departe.

Unde găsești inspirație pentru toate proiectele în care te implici?

O mare parte din viață am petrecut-o în compania colegilor în diversele locuri în care am lucrat și mărturisesc că îmi vine enorm de multă inspirație și putere din interacțiunea cu colegii mei și cu partenerii din proiectele pe care le construim împreună.

Îmi iau inspirația de la oameni, oriunde sunt ei: dimineața de duminică în piață, într-o sală de teatru sau de concert, din gândurile altora așternute într-o carte sau când sunt într-o sală de curs alături de studenți și le ascult întrebările și comentariile.

Recunosc că nu aș reuși mai nimic fără oamenii din jur. Sunt izvorul inspirației mele, chiar și când sunt sursă de dezamăgiri.

La fel cum și proiectele reușite îmi dau încredere să merg mai departe, tot așa și eșecurile, și criticile m-au învățat multe. În plus, într-un mod super pragmatic, studiile și cifrele sunt un ghidaj obligatoriu azi pentru orice îmi propun. Și, da, uneori paradoxal, inspirația vine din dubii și tăceri, din frământări și întotdeauna din călătorii în țări îndepărtate sau mai puțin îndepărtate și culturile lor, din natură și, în cele din urmă și mai presus de toate, din Cer.

Care este mottoul tău în viață?

Modul în care a evoluat viața mea m-a determinat să acumulez un set de mottouri de-a lungul timpului și ce îmi pare fascinant în evoluția noastră ca indivizi este că suntem mereu alții, dar cu un fundament comun.

Și asta se reflectă și în aceste mottouri – mereu altele, dar cu un miez comun: oamenii și sufletul meu. 

Mi-a plăcut mereu să urmez sfatul lui Winston Churchill: succesul nu este final, eșecul nu este fatal, dar esențiale sunt curajul și perseverența de a continua.

Adaug și un altul, care s-a degajat dintr-o observație îndelungată asupra mea: „Nu renunța niciodată la ceea ce nu poți trece cu vederea în inima ta” pentru că, așa cum spunea Micul Prinț , „nu vezi bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi”.

Nu aș putea să închei fără să spun că mă ghidează în tot ce fac profunzimea Mayei Angelou: „Oamenii vor uita ce ai spus și ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă”. Așadar, îmi propun să fac tot ce pot să pun în aplicare cât mai des aceste vorbe.

“Maternitatea m-a învățat să privesc lumea cu răbdarea celor care cresc oameni, mi-a cizelat mult egoul și mi-a arătat că iubirea necondiționată este un exercițiu de voință zilnic.”

“Băncile au fost și sunt un factor de stabilitate și progres, susținători ai economiei și nevoilor ei, niște actori implicați în prima linie în tot ceea ce înseamnă azi finanțări sustenabile, incluziune financiară și sprijin în momente de criză economică. Viitorul și chiar prezentul bankingului înseamnă că acolo unde AI-ul anticipează, omul validează.”

“Sensul umanității și planeta sunt în joc și de aceea cred că atributele care ne pot duce departe sunt: empatia, colaborarea, adaptarea, luciditatea, gândirea critică și curajul.”