Se spune despre MARRAKECH că ar surprinde fidel ,,esența” întregului Maroc, şi probabil aşa este, dacă ne gândim că oraşul a fost în repetate rânduri capitala istorică a regatului. Dar există și alte locuri celpuțin la fel de frumoase, la doar câteva minute de fascinantul oraș de ocru…
Fondat în jurul anului 1070 de Abu Bakr ibn Umar și stabilit drept capitală a dinastiei almoravide (dinastia berberă care a stabilit primele structuri majore din oraș și i-a modelat aspectul pentru secolele următoare), Marrakech-ul de astăzi cuprinde un vechi oraș fortificat – „medina” –, declarat sit al Patrimoniului Mondial UNESCO în 1985, unde se află piața Jemaa el-Fnaa, Moscheea Kutubiyya și multe alte situri istorice și culturale, precum și zone moderne, în care s-au dezvoltat numeroase hoteluri de lux, restaurante și zone rezidențiale exclusiviste.
Cel mai mare oraș din Maroc, Marrakech-ul și-a revenit spectaculos după cutremurul din 2023, ale cărui urmări mai pot fi văzute și astăzi, în special în zonele istorice. Deși efectele au fost devastatoare, oamenii nu s-au sfiit s-o ia din nou de la capăt, așa cum au făcut-o de atât de multe ori… Iar, anul acesta, Marocul și-a stabilit un țel ambițios, acela de a transforma regatul într-una dintre cele mai râvnite destinații din Africa și nu numai, iar noi am avut prilejul de a descoperi vibrantul oraș roșu și împrejurimile cu ocazia unei scurte – dar extrem de cuprinzătoare – vizite, la invitația Oficiului Național de Turism din Maroc. Și, evident, am bifat câteva experiențe demne de împărtășit, aflate la distanțe scurte de Marrakech.
Culorile din Essaouira
Cunoscut și sub numele de „Mogador”, oraș situat în vestul Marocului, pe malul Oceanului Atlantic, Essaouira are o istorie bogată și un amestec unic de culturi. Recunoscut pentru atmosfera sa boemă și pentru peisajele impresionante de la malul oceanului, este faimos pentru medina sa, declarată Patrimoniu Mondial UNESCO. Străzile înguste și sinuoase ale medinei sunt „țesute” cu clădiri vopsite în alb și albastru, care reflectă influențele portugheze și franceze din perioada colonială. Cu piețe vibrante, unde comercianții își expun marfa – de la covoare și bijuterii la produse artizanale și condimente exotice –, orașul care emană un aer aparte este cunoscut pentru scena sa artistică vibrantă și pentru numeroasele sale galerii de artă și ateliere de creație. Festivalul anual de muzică Gnaoua atrage artiști și melomani din întreaga lume, transformând orașul într-un adevărat loc de pelerinaj cultural.
Portul este un alt loc emblematic al orașului. Pescarii locali aduc zilnic capturi proaspete de pește și fructe de mare, care sunt preparate în restaurantele ambulante aflate chiar pe malul mării. Atmosfera animată a portului, cu bărcile sale albastre și pescarii care își desfășoară nestingheriți plasele pline de pește, oferă un cadru suspendat parcă în timp.
Dar orașul Essaouira este renumit și pentru plajele sale întinse și curate, preferate de amatorii de sporturi nautice, cum ar fi windsurfing și kitesurfing, datorită vânturilor constante de pe coasta atlantică.
Arome și culori în farfurie
Bucătăria marocană este un adevărat festival de arome și culori, reflectând bogăția culturală și diversitatea influențelor ce au marcat regatul de-a lungul secolelor. Gastronomia locală îmbină tradițiile berbere, arabe, andaluze și mediteraneene, regăsite în preparate savuroase, pregătite din ingrediente proaspete, condimente aromate, folosind tehnicile tradiționale de gătit, cum este faimosul „tajine”, care poartă numele vasului de lut pentru gătit și care are formă conică. Felurile de mâncare pot fi preparate din carne de miel, pui, pește sau doar cu legume, combinate cu diverse condimente, fructe uscate și măsline. Procesul lent de gătire permite aromelor să se întrepătrundă, creând un preparat mereu suculent, delicios, dar mai ales surprinzător, servit deseori alături de cușcuș, o garnitură pe bază de grâu condimentată cu șofran, chimen și coriandru, preparată pentru mesele de familie sau la ocaziile speciale.
Un alt preparat reprezentativ este pastilla, un fel de mâncare sofisticat ce combină condimente dulci și sărate. Pastilla este preparată din foi de pastă filo umplute cu carne de porumbel sau pui, migdale, scorțișoară și zahăr pudră. Populară este și harira, o supă servită în timpul Ramadanului, pregătită din linte, năut, roșii și carne, având condimente precum curcuma, șofran și ghimbir.
Perfecte lângă o cafea sau nelipsitul ceai de mentă, turnat de la înălțime, briouats sunt mici plăcinte triunghiulare umplute cu carne, legume sau migdale și miere, prăjite până devin crocante, care pot fi servite și ca aperitiv sau și ca desert. Alt tip de fursecuri tradiționale marocane, făcute din migdale, susan sau fistic, sunt ghriba, care au o textură crocantă la exterior și moale la interior.
Pe urmele tuaregilor
De departe cea mai spectaculoasă experiență este însă cea din deșertul Agafay. Chit că te desprinzi cu greu de confortul unui hotel precum La Naoura Barriere din Marrakech – unul dintre cele mai frumoase din oraș –, o noapte sub stele este o experiență de neratat. Iar dacă locul de „glamping” este o tabără de lux precum Yes We Camps!, poți fi „întâmpinat” de un lung șir de cămile, care pe noi ne-au purtat agale spre orizontul la apus. Au urmat o cină copioasă în bivuac, cu program artistic, foc de tabără și dansuri cu flăcări, apoi un somn liniștitor într-unul dintre corturile elegante, care puteau rivaliza lejer cu multe camere de hotel de lux.
Partea cu somnul, în special, a fost uimitoare, pentru că se spune că gravitația e mai puternică în zonă, prin urmare, ai putea avea parte de cea mai odihnitoare noapte. Și, desigur, nu puteam părăsi Marocul fără a profita de una dintre cele mai înălțătoare experiențe, prilejuită de o sesiune de răsfăț într-un hammam.
Uleiul de argan, „aurul” Marocului
Am vizitat și o fermă de arbori de argan, specifici regiunii sud-vestice a Marocului. Uleiul este unul dintre cele mai cunoscute produse locale, care se obține printr-un proces laborios, care începe cu recoltarea fructelor de către locuitori, care le usucă la soare timp de câteva săptămâni. Odată ce fructele sunt uscate, sâmburii sunt sparți pentru a fi extras miezul, cunoscut și sub denumirea de „migdala de argan”, care va fi folosită în producerea uleiului.
Procesul de presare a miezului de argan este pasul următor în obținerea uleiului. „Migdalele de argan” sunt zdrobite cu ajutorul unor mori de piatră, care transformă miezul într-o pastă fină, care este apoi presată manual pentru a extrage uleiul. Metoda tradițională presupune mult efort și este un proces de durată, dar garantează păstrarea tuturor proprietăților benefice ale uleiului de argan. În producția modernă, unele cooperative folosesc prese mecanice, care reduc timpul și efortul necesar, păstrând însă calitatea uleiului.
După presare, pentru a se obține un produs pur și clar, uleiul de argan este lăsat să se decanteze. Uleiul este apoi filtrat și îmbuteliat, gata de comercializare – inclusiv în scop culinar. În multe cooperative, acest proces este realizat de femeile berbere, care joacă un rol esențial în economia locală și în păstrarea acestei tradiții străvechi. Uleiul de argan, cunoscut pentru multiplele sale beneficii pentru sănătate și frumusețe, este apreciat pe plan mondial, iar metoda tradițională de obținere a acestuia contribuie la menținerea calității și autenticității produsului.