Mădălina Diaconu este tânără, frumoasă, extrem de activă și dedicată carierei (conduce departamentul de marketing al grupului românesc de lux B&B), dar și familiei. Am primit răspunsuri extrem de sincere și, prin urmare, autentice și inspiraționale la întrebările noastre nu tocmai comode.
Ce înseamnă, în opinia ta, să fii femeie în acest moment în timp?
Din punctul meu de vedere, cred că aceasta este cea mai bună perioadă din istorie să fii femeie în societatea civilizată.
Și spun acest lucru deoarece eu sunt suficient de norocoasă să trăiesc într-un colț de lume în care să fii femeie sau să fii bărbat înseamnă, din multe puncte de vedere, același lucru. Nu există diferențe între mine și soțul meu, de exemplu, pentru că participăm în egală măsură la treburile casei sau în creșterea băiețelului nostru, chiar dacă ele, evident, sunt delimitate în funcție de capacitățile fizice ale fiecăruia.
De asemenea, în mediul profesional în care activez nu văd absolut nicio diferență de gen, iar în jurul meu, luându-le pe prietenele mele ca studiu de caz, se întâmplă aceleași lucruri. Însă știu că suntem privilegiate, deoarece nu este acesta cazul peste tot în lume și sunt zone și comunități unde femeile încă trăiesc situații de Evul Mediu.
Iar dacă eu am șansa să trăiesc așa este pentru că ani întregi au existat nenumărate demersuri care să normalizeze percepția asupra femeii în societate. De aceea sunt recunoscătoare pentru acest lucru. Datorită acestor mișcări, societatea a evoluat, canoanele s-au schimbat, iar astăzi femeile sunt președinți de stat, lideri de opinie, oameni de știință, conduc companii cu mii de angajați, sunt la fel de educate sau chiar mai educate decât bărbații, câștigă la fel de mult ca aceștia și, în principiu, nu există job pe care un bărbat să îl dețină și care să nu-i fie îngăduit unei femei. Însă pentru milioanele de femei care nu au această șansă și care întâmpină diverse provocări, grele și foarte grele, trebuie să nu renunțăm să educăm noile generații, atât de băieți, cât și de fete, și să ne privim unii pe alții cu respect, înțelegând că toți suntem egali în drepturi.
Pe ce parte a zeitgeist-ului te situezi – „Noi versus ei” sau „Diferiți, dar egali”?
Fără îndoială, „Diferiți, dar egali”. Și cred cu tărie că feminismul dus la extrem, care transformă orice într-un război între sexe, este greșit. Provocarea și datoria noastră, atât a femeilor, cât și a bărbaților, este să perpetuăm faptul că, deși există diferențe fizice evidente între noi, suntem egali în drepturi, avem aceleași capacități de gândire, putem face față acelorași provocări, astfel că, sub raport social, intelectual, material, femeia este egală bărbatului. Într-o societate sănătoasă, femeia se află pe același palier cu bărbatul, iar orice argumente aduse contra acestei realități sunt derizorii, în opinia mea.
Cât de mult înseamnă pentru tine cariera/activitatea ta profesională?
Mă consider un om extrem de norocos, și spun asta deoarece realizez că multe dintre lucrurile care mi se întâmplă au venit către mine și prin noroc. Sunt însă și workoholică, am fost așa dintotdeauna, însă am avut și norocul ca, de câțiva ani buni deja, să-mi găsesc a doua familie în jobul pe care îl fac. Activitatea mea profesională mă împlinește și îmi dă energie. Îmi place sentimentul pe care ți-l dă un proiect bine făcut, îmi place să-mi fie recunoscute eforturile și rezultatele și cel mai mult îmi place să știu că am dat tot ceea ce am putut și că m-am dedicat și mi-am pus tot sufletul într-un proiect reușit. Așa că, da, cariera mea este foarte importantă pentru mine, este parte din cine sunt eu și una din componentele importante ale vieții mele.
Delia Baciu poartă un taior semnat Cristallini, Marina Bundac poarta o salopeta Self-Portrait (magazinul Maison Couture), Madalina Diaconu poarta un set semnat Nadare, Andra Marinescu, Sandra Ecobescu și Maria Tureanu poarta ținute din garderoba personală.
Unde îți găsești ideile, inspirația pentru proiectele în care te implici?
Poți găsi idei în absolut orice, dacă ai mintea deschisă, iar atunci când ești dedicat proiectelor tale, inspirația vine și când nu o aștepți. Se poate întâmpla când ești la volan, când auzi o știre sau asculți un cântec. Depinde mult și de perioada vieții în care te afli, deși toată lumea spune că în marketing trebuie să fii obiectiv, iar eu sunt perfect de acord cu acest lucru și fac eforturi să mă păstrez așa, este imposibil să nu te lași influențat într-o oarecare măsură și de momentul pe care îl traversezi în viață.
Recunosc că mie mi s-au schimbat multe percepții când am devenit mamă, de exemplu, și chiar dacă știam unele lucruri dinainte și le puneam în practică în proiectele mele care aveau părinții ca public-țintă, acum altfel le înțeleg. Mă uitam recent pe un catalog pe care l-am lucrat cu echipa mea acum câțiva ani pentru bijuteriile dedicate mamelor, unde scrisesem un text destul de emoționant. La vremea respectivă, era un text de marketing despre care știam că va emoționa mamele, în vremea asta însă mi-a venit rândul să plâng citindu-l. :))
Vesta, sacou și pantaloni Bluzat
Care a fost cel mai mare succes din viața profesională de până acum?
Mă bucur să constat, odată cu acestă întrebare, pe care eu singură nu mi-am pus-o niciodată, că, de-a lungul timpului, am avut, și spun asta cu toată modestia, destul de multe proiecte de succes. Și fiecare a fost la momentul respectiv cel mai mare de atunci. În toate proiectele mele am pus foarte multă energie și implicare, așa că și acum îmi este greu să numesc unul ca fiind cel mai mare. Mă bucur însă că toată dedicarea mea a fost apreciată, astfel că acum conduc o echipă de zece oameni, administrez bugete de marketing de câteva milioane de euro și pot implementa, împreună cu echipa mea minunată, proiecte care au un mare succes și rezultate foarte bune, vizibile și apreciate la nivel național.
Un eșec din care ai învățat ceva. Spuneam mai sus că am avut multe succese, însă evident că ele au venit la pachet și cu destul de multe eșecuri. Și cred că cel mai mare eșec/dezamăgire a mea a fost legată de oameni. Am devenit managerul unui departament într-o vreme în care nu știam mare lucru despre cum poți conduce o echipă, astfel că a trebuit să învăț mult în direcția aceasta. Iar de învățat despre oameni am învățat simțind pe pielea mea toate dezamăgirile și consumându-mă destul de mult. Nu a fost în zadar, din contră, cred că toate aceste experiențe au fost necesare pentru a înțelege mai bine lucrurile și învăța din ele, cum spuneam și mai sus.
Care e cel mai mare atu al tău în carieră?
Lucrez full-time de la optsprezece ani și mereu am încercat ca, la fiecare loc de muncă, să învăț, să fiu deschisă și să dau tot ce am mai bun, astfel încât să fac lucrurile cu simț de răspundere și implicare. Și s-a întâmplat să fiu mereu apreciată și respectată pentru acest lucru. Așa că cel mai mare atu al meu în carieră ar trebui să fie dedicarea. Însă ea trebuie să vină la pachet cu dorința de a învăța continuu, de a evolua, de a fi proactiv și multe altele.
Și acesta este, din punctul meu de vedere, un sfat important pentru generația nouă, pentru că, din păcate, însă fără a generaliza, observ acest trend de a trata cu superficialitate task-urile ce țin de job. Din perspectiva și experiența mea, întotdeauna vei avea de câștigat dacă ești deschis, bine intenționat, implicat, dedicat, mai ales atunci când ești tânăr și viața/programul te lasă să faci aceste lucruri. Dacă aș da timpul înapoi și aș vorbi cu mine, cea de acum zece ani, sau de acum cinci ani, i-aș fi recunoscătoare pentru toată munca depusă și pentru toate eforturile făcute pentru a ajunge în carieră unde sunt azi.
Dar cel mai mare defect?
Îți spun într-un mod foarte asumat că nu cred că există om mai anxios ca mine. Agitat și anxios, iar acestea sunt două stări cu care mă lupt continuu și pe care încerc să le controlez, pentru că sunt conștientă că lucrurile merg la fel de bine și fără ele. Mă bucur că am însă colegi care înțeleg că așa sunt eu construită și încerc din răsputeri să nu le transfer și lor aceste stări premergătoare unui nou proiect.
Dacă ai putea da timpul înapoi, în ce direcție te-ai îndrepta?
Sunt o persoană creativă și am mare nevoie de creativitate în viața mea. Acum mulți ani, când lucram în televiziune, având un job foarte tehnic, suplineam această nevoie prin hobby-uri care să-mi pună „la treabă” această latură, aveam chiar și un blog de interior design pe care îl răsfoiesc cu plăcere și acum. Odată făcut shiftul în agenție de publicitate, și mai apoi aici, în marketing, am simțit că mi-am găsit locul, că asta vreau să fac toată viața și că vreau să mă dezvolt în această direcție. Așa că, și dacă aș putea da timpul înapoi, aș adopta aceeași direcție profesională, cu mai mult somn, probabil, și o rutină de îngrijire a tenului mai riguroasă.
Solidaritatea feminină: mit sau realitate, din experiența ta?
Cred în solidaritate și încerc să o pun în practică, mai ales că pentru mine ea nu înseamnă doar a fi amabil și a avea grijă de ceilalți, ci și a avea empatie față de luptele celorlalți, a le înțelege și a învăța din ele. Și mai cred, de asemenea, chiar dacă în ultimii ani discuțiile despre solidaritatea feminină au câștigat din ce în ce mai multă atenție, că este important să recunoaștem că solidaritatea nu ar trebui să fie doar o problemă de gen, ci o problemă a întregii societăți, o valoare pe care o promovăm și o cultivăm în toate aspectele vieții noastre.
Ce înseamnă o viață bună, în accepțiunea ta?
Ah, ce fericită sunt să răspund la această întrebare, pentru că eu, în acest moment al existenței mele pe pământ, chiar simt că trăiesc o viață bună și sunt continuu recunoscătoare Cerului și Universului pentru acest lucru. O viață bună pentru mine, deși nu este una fără griji și probleme, înseamnă să fii împăcat cu alegerile făcute, să fii fericit, să te bucuri de lucrurile mici, să faci ceea ce-ți place, să-i ai alături pe cei dragi, să poți zâmbi cu toată inima și să te bucuri de tot ceea ce ai și să fii prezent în tot ceea ce ți se întâmplă.
Toate aceste lucruri, până la un anumit punct în viață, par platitudini, însă în momentul în care ajungi să le conștientizezi, vei începe să te și bucuri de ele și atunci vei putea recunoaște cu adevărat valoarea lor. Și odată ce ești împăcat și mulțumit cu viața ta, poți încerca, din puținul tău, să-i ajuți și pe ceilalți care nu sunt la fel de norocoși. Pentru că, pentru mine, și asta înseamnă o viață bună, să încerci să schimbi colțul tău de lume în bine.
Cum te relaxezi?
Cel mai mult și mai mult mie îmi plac zilele de weekend, când pot să am dimineți leneșe, cu mic-dejun târziu, când mă pot juca în voie cu băiețelul meu, pot să mut mobilă prin casă, pot să plantez flori noi în grădină, pot bea seara, în tihnă, un pahar de vin cu soțul meu. De multe luni deja (poate chiar ani) nu-mi mai fac planuri în weekend, deoarece cel mai mult pe mine mă relaxează să stau acasă, cu familia, făcând lucrurile în ritmul nostru.
Cum îți găsești bucuria?
Am învățat că dacă ești prezent în toate aspectele vieții, conștientizezi tot ceea ce ți se întâmplă, faci ceea ce-ți place, ai un mindset pozitiv și intenții bune, primești în continuare aceleași lucruri de la Univers. Și așa îți găsești și bucuria.
Eu sunt profund recunoscătoare pentru familia mea, pentru că am ocazia să fac ceea ce-mi place și mă pasionează, iar aceste lucruri îmi aduc fericirea. Evoluția continuă a băiețelului meu mă bucură, proiectele mele mă bucură, atât cele din plan personal, cât și cele din plan profesional și absolut toate lucrurile frumoase, mai mari sau mai mici, care mi se întâmplă în viață.
Hârtie sau AI?
Sunt o fire foarte conservatoare, așa că, din punctul acesta de vedere, aș zice hârtia, însă jobul meu mă „obligă” să fiu mereu în pas cu trendurile, chiar și din zona tehnologiei, așa că, vrând-nevrând, trebuie să fiu la curent și cu AI-ul. Și dacă mă gândesc mai departe, la implicațiile pe care Ai-ul le va avea în viața noastră, odată cu dezvoltarea lui extrem de rapidă, mi-e greu să dau un răspuns, însă cred că trebuie adoptate foarte clar, prin lege, reglementări stricte care să stabilească nivelul de implicare pe care îl poate avea inteligența artificială în orice aspect, fie că vorbim de cel social, personal sau profesional.
Ce ai face dacă ai avea inelul Arabellei?
E complicat acest răspuns… Odată cu aducerea pe lume a unui copil, dincolo de toată binecuvântarea și iubirea nemărginită pe care le simți, începi să vezi și cealaltă parte a acestei lumi, partea urâtă a ei. Conștientizând toate lucrurile de care trebuie să-ți ferești copilul, îți dai seama cât de mulți copii vulnerabili, care se află în situații foarte triste, există, iar lucrul acesta te apasă tare. Și cred că sunt multe mame care pot confirma această stare…
Așa că, fără să mai dezvolt aici, ca să nu pic într-o stare tristă, dacă aș avea inelul Arabellei, i-aș ajuta pe toți să fie bine. Și aș face acest lucru și pentru ei, dar și pentru mine.
Ce moștenire ai vrea să lași în urmă?
Aceasta este o întrebare care apare deseori în gândurile mele, însă, sincer, îmi e destul de greu să răspund la ea, pentru că simt că răspunsul este o listă deschisă, la care voi mai tot adăuga pe parcursul vieții. În acest moment, cred că aș vrea să se spună despre mine că eram o femeie remarcabilă, care și-a lăsat amprenta în colțul ei de lume, o mamă bună și înțelegătoare, un bun profesionist care a inovat continuu și care, de ce nu, a pregătit și a fost mentorul unor generații mai tinere. La unele lucruri din cele menționate lucrez deja, pe unele nici măcar nu le-am început, însă le am pe listă și voi avea grijă să se întâmple în viața asta, atât cele menționate mai sus, cât și cele pe care voi simți să le mai adaug pe „to do list”.
FOTO: MATEI BUȚĂ
STYLING: LUCIA FAUR
LOCAȚIE: WIN GALLERY, STR. ERMIL PANGRATTI NR. 2A