Am auzit deseori vorbindu-se despre protecția solară ca fiind „singura în măsură” să ne protejeze pielea de cancer. De și mai multe ori am constatat că, în extrema cealaltă, oamenii o consideră… sau, mai bine zis, o desconsideră, atribuindu-i un caracter inutil.
Paradoxal, prea multă informație duce la dezinformare, iar în cazul protecției solare circulă în continuare nenumărate mituri. În ciuda multitudinii de date pe care le deținem – în ceea ce privește efectul radiațiilor ultraviolete asupra pielii, statisticile despre incidența melanomului, dar și evoluțiile înregistrate în materie de formule capabile să protejeze pielea –, mulți dintre noi folosesc (sau nu) cremele „de plajă” din cu totul alte motive. De exemplu, pentru a ne „bronza frumos” (ce-i drept, pielea protejată nu se arde și nu se descuamează după expunerea prelungită la soare). Sau doar pentru a nu ne înroși. Mai sunt și cei care tind să dea crezare cât de cât „zvonurilor” că soarele ar fi principalul vinovat pentru apariția cancerului, așa că preferă să rămână în zona de siguranță aplicând produse de protecție solară când merg la plajă. La polul opus se situează cei care blamează „chimicalele” din formulele protectoare, care-s fie riguroși în alegerea produselor, fie le resping întru-totul.
Brandurile producătoare de formule de protecție își susțin cauza – de cele mai multe ori cu sprijinul dermatologilor, recomandând aplicarea cremelor cu indice SPF ridicat chiar și în afara sezonului torid, motivând că radiațiile solare pot dăuna pielii chiar și atunci când sunt obturate de nori sau ferestre, sau pe pârtia acoperită cu zăpadă.
În tot acest amalgam de informații, sfaturi și păreri, există încă anumite aspecte mai puțin cunoscute sau încă neclare. Cum ar fi, de exemplu, faptul că nu există nicio dovadă că protecția solară poate preveni cancerul de piele, în cazul în care aceasta este folosită ca unică măsură de prevenție. Prin urmare, formulele cu SPF ar trebui considerate doar o mică parte dintr-un set de măsuri menite să reglementeze relația pielii cu soarele (expunere limitată, în orele în care soarele este mai blând, folosirea de umbrele și haine UV etc.). Ba, mai mult, rata de apariție a melanomului – cea mai mortală formă de cancer de piele – s-a triplat în ultimii 35 de ani, interval în care s-a investit mult în conștientizare, iar oferta de produse specifice a devenit tot mai generoasă.
De departe cea mai îngrijorătoare informație despre formulele de protecție solară este însă aceea că un ingredient comun din acestea – vitamina A – poate accelera dezvoltarea cancerului de piele. Regăsit sub denumirea de palmitat de retinil, un antioxidant care combate îmbătrânirea pielii, acesta poate apărea și sub alte denumiri, precum acetat de retinil sau retinil linoleat. Mai multe studii efectuate de cercetători indică faptul că acest ingredient poate declanșa dezvoltarea tumorilor și leziunilor cutanate atunci când este utilizat în prezența luminii solare. Dacă sună cunoscut, este pentru că acest avertisment este deseori adus în discuție atunci când este vorba despre derivatul vitaminei A, „retinol”, dar din cauza pericolului apariției de iritații și sensibilizarea pielii după expunerea la soare, retinolul nefiind asociat cu riscul de cancer. Produsele cu retinol sunt de altfel recomandate mai degrabă în sezoanele mai reci.
S-a vehiculat, de asemenea, ideea că unele ingrediente de protecție solară perturbă echilibrul hormonal. Fiind aplicate pe porțiuni mari de piele, de mai multe ori pe zi și în mod repetat în perioada estivală, formulele de protecție solară intră în piele, iar anumite ingrediente pătrund și pot fi detectate în sânge, urină și chiar laptele matern. Iar studiile arată că mai multe ingrediente frecvent utilizate în cremele de protecție (cel mai comun fiind oxibenzona/benzofenona-3) par să blocheze sau să imite hormonii, în timp ce altele (regăsite pe etichete sub denumirea de dibenzoilmetan, acid cinamic, dar și oxibenzonă) pot provoca reacții alergice pe pielea sensibilă.
În condițiile date, cum să mai ai încredere că produsul pe care-l alegi nu conține un compus nociv? Pentru a face mai multă lumină, FDA a clasificat ingredientele regăsite în formulele de protecție în trei categorii, după cum urmează: oxidul de zinc și dioxidul de titaniu sunt SIGURE, iar ingredientele considerate PERICULOASE sunt PABA și salicilatul de trietanolamină. În categoria compuși despre care nu există suficiente date pentru a fi stabilită siguranța lor intră avobenzona, cinoxatul, dioxibenzona, ensulizolul, homosalatul, meradimatul, octinoxatul, octisalatul, octocrilenul, oxibenzonul, dimetilaminobenzoatul (padimat O) și sulisobenzona.
Dar FDA reglementează piața americană, iar în ceea ce privește produsele pentru protecție solară, există diferențe majore între formulele europene și cele de peste Ocean. Mai toate formulele SPF vândute în Statele Unite pretind că oferă protecție „cu spectru larg”, lăsând să se înțeleagă că acestea protejează și împotriva razelor UVA dăunătoare. Realitatea este că multe produse dintre acestea sunt prea slabe pentru a putea fi comercializate în Europa, unde standardele sunt mai ridicate. Produsele europene sunt astfel mult mai eficiente decât cele americane, iar asta pentru că în compoziția lor sunt folosite patru ingrediente (producătorii europeni au la dispoziție șapte ingrediente eficiente în protecția ultravioletelor de tip A) pentru care FDA întârzie să emită aprobarea pe piața locală, pe motiv că așteaptă mai multe date de siguranță. Totuși, există și două ingrediente eficiente împotriva UVA aprobate de FDA, respectiv avobenzona și oxidul de zinc.