Tranziția energetică a României și țintele asumate necesită strategie, specialiști și bani. Dar, dincolo de finanțatori, dezvoltatori și producători, piața are nevoie de furnizori de servicii și de expertiză.
„Noi avem o strategie de creștere pentru următorii ani bazată, în principal, pe ce se întâmplă în tranziția energetică. Viziunea noastră, care probabil, la un moment dat, se va transforma și într-un program, este de a fi principalul facilitator de tranziție energetică din România pe zona de energie. Pentru că noi zicem că activăm în mai multe componente ale tranziției energetice”, a explicat Corneliu Bodea, CEO-ul Adrem și președintele Centrului Român al Energiei (CRE).
Adrem este un grup dezvoltat de Corneliu și Adrian Bodea, cu o experiență de trei decenii în piața locală. Cu afaceri de circa 50 de milioane de euro și planuri de a crește accelerat și a ajunge la 100 sau chiar 200 de milioane de euro până în 2030, grupul cu 1.500 de angajați se poziționează în centrul acestei tranziții.
Dacă tranziția energetică înseamnă decarbonizare, digitalizare și descentralizarea producției de energie, fondatorul Adrem spune că grupul este poziționat pe toate aceste componente prin cele trei companii: Adrem Invest, Adrem Engineering și Adrem Link.
„Suntem foarte implicați în digitalizare, cu sistemele de smart metering, de măsurare inteligentă, smart grid; acum suntem foarte mult implicați în proiecte de regenerabile și de aici vine și una din componentele de creștere majoră, care este generată de ce se întâmplă în proiectele de energie solară.”
Antreprenorul construiește acum strategia grupului pentru următorii ani, până în 2030, și spune că eforturile cele mai mari se vor concentra pe acest interval de timp într-un mediu în care excelența operațională va face diferența. „Nu e vorba că nu ne interesează ce se întâmplă după 2030, dar credem că, în timpurile acestea, ceea ce face cu adevărat diferența este excelența operațională și mai puțin calitățile strategice, viziunea strategică, pentru că trăim vremuri de o dinamicitate extraordinară, cu schimbări foarte mari, și-atunci un efort extraordinar de a defini o strategie până în 2050 poate fi de multe ori depășit de lucruri la care nu ai cum să te gândești, poate un război, o pandemie sau influența inteligenței artificiale.”
În cazul Adrem, această ecuație a avut ca rezultat o cerere mare pe segmentul prosumatorilor, al companiilor și persoanelor fizice care și-au instalat capacități de producție a energiei într-un mediu impredictibil din punct de vedere al prețurilor la energie, în care un lucru este cert: prețul energiei electrice are perspective de a rămâne la peste 100 de euro/MWh.
Compania și-a îndreptat atenția atât spre proiecte mici și medii, adică cele destinate prosumatorilor, cât și pe proiecte mai mari, unde se uită, în special, la partea de conexiuni de rețea.
„Instalăm deja peste 1 MW pe lună în termeni de putere, din proiecte mici – zeci și sute de kW pentru prosumatori. Țintim industria, partea de depozitare, hale de producție, magazine, benzinării etc., dar și persoane fizice și segmentul rezidențial.”
O altă oportunitate este dată de nevoia de modernizare care se resimte la nivelul rețelelor de distribuție sau a rețelei de transport. „Distribuitorii de energie, transportatorii au proiecte foarte solide de investiții, mai ales în digitalizarea infrastructurii, cu precădere smart metering, unde noi, prin experiența pe care o avem și prin acoperirea zonală, avem un avantaj. Asta ne ajută și la fotovoltaice, faptul că avem angajați aproape în toate regiunile țării: toată zona Moldovei, zona de sud, iar acum ne creștem prezența și în Transilvania, unde suntem mai puțin dezvoltați ca număr de personal.”
De ce „prosumăm”?
Peste 40.000 de români erau prosumatori la finalul anului trecut, cu o capacitate totală instalată de peste 400 MW, conform Agenției Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE). Prosumatorii sunt cei care își instalează capacități de până în 400 kW, atât pentru propriul consum, cât și pentru a injecta în rețea, atunci când produc peste consum.
Odată cu criza energetică declanșată de invazia rusească din Ucraina, tot mai multe companii și mai mulți oameni vor să devină prosumatori, într-un val alimentat atât de o scădere a prețurilor panourilor, cât și de subvențiile și fondurile oferite prin diferite programe guvernamentale.
„Este bine că există acest apetit și suntem încă la început. România avea sub 20.000 de prosumatori acum un an și ceva, acum ne apropiem de 50.000 și sunt premise serioase să ajungem la 100.000 de prosumatori până în 2025. Nu m-ar mira să ajungem la acest nivel chiar anul viitor. Nu este un lucru rău. Ce ar trebui să facem la nivel de țară este o strategie pe termen mediu legată de prosumatori.”
În lipsa unei strategii, România ar putea ajunge în situația în care să fie nevoită să ia măsuri de calmare a valului de prosumatori, pentru că sunt zone din țară unde nu mai pot fi dezvoltate proiecte în același ritm din cauza rețelei.
„Ar trebui o coordonare între țintele României, capacitatea actuală și previzibilă a instalațiilor de distribuție pentru a prelua energie și o politică de reglementare a ANRE în dezvoltarea rețelelor de distribuție, care să fie echilibrată din punctul acesta de vedere. Proprietarul rețelei să facă ce trebuie să facă pentru a facilita conectarea proiectelor și să se impună celor care instalează să respecte anumite măsuri în așa fel încât să nu producă daune rețelei.”
Prosumatorii reprezintă un factor pe care Corneliu Bodea îl descrie drept „decarbonizare corectă”, întrucât instalarea capacităților de producție la consumatori înseamnă și eficiență energetică.
„Vorbim de eficiență energetică pentru că se produce unde se consumă, mai ales în cazul industrial unde produci și consumi cam în același timp. Este vorba și de digitalizare, pentru că avem nevoie de rețele inteligente care să poată echilibra acest aport de putere descentralizat și este vorba de descentralizarea sistemului de producție de energie, acesta fiind unul dintre obiective.”
Strategia trebuie realizată acum, cât timp ponderea lor în totalul mixului energetic este insesizabil, dar la momentul în care prosumatorii vor reprezenta 1 GW, evoluția acestui segment s-ar putea lovi de provocări și ar putea încetini. Totodată, prosumatorii ar putea ajuta și la ținta de eficiență energetică asumată de România la nivel european.
„Eficiența energetică este poate cea mai inteligentă metodă de a ne lupta și cu schimbările climatice și de a reduce dependența de resursele Federației Ruse. Există presiune foarte mare de a continua, trebuie doar puțină coerență în planuri, legislație, reglementări secundare.”
Pe de o parte, prosumatorii pun presiune și pe distribuitori, astfel încât aceștia să-și îmbunătățească rețelele și să investească mai mult în digitalizare. Pe de altă parte, antreprenorul consideră că este dreptul consumatorului de a-și produce singur energia. Pentru a face acest lucru cât mai eficient, prosumatorii ar trebui să investească și în capacități de stocare.
„Sunt scumpe, dar dacă ne gândim pentru o locuință unde producția se face pe timpul zilei cât e soare, iar consumul mai mult seara când ajungem acasă și nu mai producem, diferența este semnificativă. În momentul în care ai produs energie, o bagi în rețea la cost de producție, iar atunci când o iei prețul este cu tot cu tarif. Din această diferență, nu în doi-trei ani, dar în cinci-șapte ani recuperezi și investiția în instalația de stocare.”
Într-adevăr, costul bateriilor ar putea scădea pe termen lung, dar reducerea de preț nu va fi atât de mare ca la panourile fotovoltaice. Cel puțin nu în lipsa unor noi descoperiri tehnologice revoluționare.
„Mă uitam la un grafic, în anii ’70, panourile costau 70 de dolari per watt, astăzi e 0,2 euro per watt. Nu mă aștept să se întâmple același lucru cu bateriile, dar se vor ieftini. Poate se vor înjumătăți, dar nu cred că mai mult. Suntem limitați de tehnologie”.
Strategie energetică
România nu a avut niciodată o strategie energetică în epoca modernă, dincolo de încercările răzlețe și izolate prin 2007 sau câțiva ani mai târziu.
„România este cumva o țară aflată între un uriaș potențial și o tristă realitate. Uriașul potențial vine din mixul de resurse de care beneficiem. Mixul de resurse este fenomenal. Cunoscând bine domeniul ăsta, nu există nicio țară în Europa care să beneficieze de acest mix de resurse raportat la consum. Avem gaz, avem inclusiv cărbune, avem experiență nucleară, avem această resursă hidro aproape unică în România, avem tot ce ne trebuie.”
Față în față cu aceste motive, care reprezintă „potențialul fantastic” despre care auzim cu toții în fiecare zi, vine realitatea modului în care sunt gestionate aceste resurse și a modului în care este ratat permanent acest potențial.
„Cred că 2023 va fi, surprinzător, un an în care mă aștept să fim aproape de un net zero import-export. Dar noi, în ultimii ani, am trecut de la a fi preponderent un exportator de energie la a fi importator de energie și am ajuns de la a gândi proiecte de independență energetică la a fi dependenți, la a avea probleme de securitate energetică.”
De ce este nevoie de strategie? România s-a angajat la o țintă de 42,5% energie regenerabilă ca pondere în totalul consumului, față de peste 20% în prezent. Asta înseamnă o dublare până în 2030, adică o țintă foarte ambițioasă. „Este o țintă foarte ambițioasă pentru că trece de un nivel de la care nu mai poți utiliza același tip de rețele. Trebuie să schimbăm modul în care privim dezvoltarea rețelelor, gestionăm transportul și distribuția de energie, trebuie să gândim strategic la modelul de piață de energie, care a rămas întârziat.”
Privind în istoria recentă, țara noastră este obișnuită mai degrabă să facă salturi, pentru ca mai apoi să rămână în urmă, iar acest tip de dezvoltare nu este strategic și nici sustenabil pe termen lung, consideră omul de afaceri. „România a fost, la un moment dat, foarte avansată. Odată cu apariția pieței liberalizate și cu crearea OPCOM (Operatorul pieței de energie electrică și de gaze naturale – n.red.), acum vreo 15 ani, România ajunsese una dintre cele mai liberale și mai avansate țări din UE. Astăzi suntem tot acolo, doar că lucrurile s-au schimbat între timp și au avansat foarte mult, ne-am interconectat cu piețe moderne, cu piețe mult mai avansate, avem nevoie de inteligență artificială în a face prognoze, dar noi suntem cu 15 ani în urmă acum. Mersul acesta în salturi nu e bun, arată o lipsă de strategie.”
De asemenea, o strategie trebuie să abordeze lipsa de capacitate la nivelul constructorilor din domeniul energetic, ceea ce înseamnă că România nu va capta cu adevărat potențialul economic al tranziției energetice.
„Astăzi, în România nu prea există o companie cu capital românesc care să poată să abordeze proiecte de 200 de milioane de euro. Nu au garanțiile necesare. Cea mai mare companie pe care o cunosc ca antreprenor general în domeniul energetic are undeva la 100 de milioane de euro cifră de afaceri. Nu poate aborda pe cont propriu proiecte de 200-300 de milioane de euro.”
Pe lângă investițiile în producție de energie regenerabilă care trebuie încurajate, unde cele câteva mii de MW anunțate în presă nu sunt încă aproape de a fi conectate la rețea și puse în funcțiune, România are nevoie de o strategie care trebuie să țină cont de realitatea funcționării pe dezideratul 42,5% regenerabile în consum în 2030. Rețelele nu sunt pregătite pentru acest model.
„Nu este pregătit nici sistemul de transport, nici sistemul de distribuție. Pentru a putea să balansezi un sistem care trebuie să ducă la un «output» de 42,5% în consumul final la nivelul unui an din surse regenerabile, ai nevoie de un sistem de transport și de distribuție digitalizat, care să fie bazat inclusiv pe inteligență artificială sau, în orice caz, pe o automatizare foarte avansată.”
Într-un astfel de mix, sistemul are nevoie de capacități pe care să le poată folosi pentru echilibrare, precum capacitățile hidro, care pornesc instant, sau chiar capacitățile pe gaz, care pot fi pornite în câteva ore.
„Noi folosim Hidroelectrica și potențialul hidro ca să producem în bandă. De ce? Pentru că e ieftin. Nu e rău să produci ieftin, dar când va crește foarte mult raportul energiei regenerabile, va trebui să ținem din ce în ce mai mult în rezervă potențialul hidro – cele pe care putem, cu lacuri de acumulare, pentru că în cazul Porților de Fier, Dunărea trece oricum. Aici intervine strategia. Sistemul energetic național nu este făcut pentru a-l lăsa inițiativei libere. Aici trebuie o abordare strategică și trebuie să contingentezi, să limitezi sau să direcționezi investițiile în așa fel încât să aibă sens ca funcționare de ansamblu. Nu văd asta întâmplându‑se pe moment.”
Provocări și lecții
În cazul Adrem, două dintre marile provocări care stau în calea dezvoltării facilitatorilor tranziției energetice pentru a „servisa” piața la nivelul cererii țin de finanțare și de lipsa specialiștilor.
„Una este finanțarea și capacitatea de a-ți finanța această creștere. Creșterea se bazează pe din ce în ce mai multe contracte, din ce în ce mai mult capital de lucru, care înseamnă mai multe garanții, adică mai mult capital de lucru, deci finanțare. Și aici provocările sunt diverse – nivelul dobânzilor, disponibilitatea surselor de finanțare etc. Am văzut că băncile sunt încă circumspecte.”
Lipsa de personal este o altă provocare cu care se confruntă întreaga economie, iar lipsa de personal calificat pentru tranziția energetică este o problemă globală. Aceasta a împins companii precum Adrem să-și creeze propriile sisteme de calificare, de unde să recruteze personal tânăr, studenți și absolvenți din zona de meserii, pe care să îi școlarizeze intern.
„Experiența noastră ne arată că din 10 studenți în zonele noastre de specialitate, poate doi-trei rămân în companie, ceea ce e un procent rezonabil, și este metoda prin care noi încercăm să continuăm implicarea directă în diverse proiecte de învățământ dual. (…) Cele mai bune rezultate le-am avut preluând tineri, introducându-i într-un mediu de învățare aici, în companie, unde avem pe cineva care se ocupă de ei, îi plimbă în diverse departamente, îi analizează și rămân oameni cu o rată de succes de 20-30%.”
Privind în urmă la cel mai bun lucru pe care l-a făcut ca antreprenor în ultimii 30 de ani, Corneliu Bodea arată spre modul în care a investit în mod constant câștigurile înapoi în business.
„E simplu de răspuns. Cel mai bun lucru pe care l-am făcut a fost să investesc permanent înapoi în afacere tot ceea ce am câștigat și din punct de vedere material, dar și din punct de vedere al experienței. Deci atât resursele financiare reinvestite în business pentru a genera creștere, cât și resursele de know-how, specializările pe care le-am făcut între timp, MBA-ul, școala de guvernanță, toate au fost dedicate businessului.”
De cealaltă parte, antreprenorul a vorbit despre deciziile pripite și despre așa-numitul „hubris/hybris” pentru care grecii antici aplicau pedepse aspre celor atinși de aroganță.
„Ideea că poți orice, că știi tot, că poți decide foarte repede – asta ne-a ținut pe loc. Au fost câteva decizii de investiții în care repezeala și această lipsă de umilință m-au făcut să greșesc în trecut și acesta a fost lucrul cel mai rău, pentru că am pus în pericol afacerea, inclusiv oamenii care lucrează pentru ea”.
În urmă cu 10 ani, Adrem a pus în funcțiune o centrală termică proprie la Suceava, după o investiție de 80 de milioane de euro. Greșeala a fost, potrivit lui Corneliu Bodea, în modul în care compania a finanțat investiția, iar matematica ulterioară a fost una greu de „înghițit” pentru grup. Totuși, cu lecțiile învățate și cu sprijinul partenerilor, Adrem a trecut peste acel moment.
„Am dezvoltat proiectul pe compania principală, pe Adrem Invest, nu pe o societate de proiect (companiile folosesc, în general, ceea ce se numește SPV – special purpose vehicle – n.red.). Exista atunci o justificare, pentru că am participat la o licitație și am câștigat prin compania noastră, dar se putea explica ulterior și se putea muta proiectul pe o societate. Dar am tras ponoasele pentru că atunci când lucrurile au început să meargă rău, a afectat și restul activităților noastre.”
Greșeala este inevitabilă în cadrul unui parcurs antreprenorial de trei decenii și Corneliu Bodea crede că cel mai important este ca această provocare să ducă la lecții învățate și să nu dărâme businessul.
„Per total, nu regret, am învățat mult din asta, m-a transformat pe mine. Să fim serioși, pentru o firmă antreprenorială cu 30 de ani, cum e grupul nostru, este exclus să nu existe greșeli. Dar trebuie să fie greșeli care nu te omoară, și pe noi nu ne-au omorât.”