Prin această rubrică pe care o dedicăm copiilor și tinerilor cu rezultate deosebite, avem ocazia să privim cu optimism spre viitor. Și, Doamne, ce încântare! Pe lângă talent și ambiție, vedem în acești copii cu vârste și interese diferite, o poftă nemărginită de cunoaștere, dorința de a se autodepăși și curajul
de a încerca lucruri, în mare parte prin joacă, dar cu atât de multă seriozitate. Formula lor de succes conține o doză zdravănă de muncă și încrederea că nu există nu se poate atunci când ai pasiunea în ADN și susținerea necondiționată a celor dragi. de Tina Solonaru
David Bușu, între caiac și matematică
David are 12 ani și „se zbate” între două mari pasiuni: matematica și kaiacul, pasiuni care l-au urcat deja pe podium în repetate rânduri. Visul său este să devină campion olimpic la caiac și – Jos pălăria! – primul român care obține medalia Fields, adică cel mai prestigios premiu internațional pentru excelență în cercetarea matematică.
„Mă numesc David și la 12 ani „mă zbat” între două pasiuni care, la prima vedere, par absolut antagonice: matematica și kaiacul. Eu cred că reușesc să le fac pe amândouă la cel mai înalt nivel. Pentru vârsta mea! Am reușit să ajung campion național la kaiac simplu (3000 metri), la kaiac simplu (500 de metri), la kaiac dublu (500 metri), am reușit să obțin medalii de aur la cupele organizate de diferitele cluburi școlare sportive din țară. Și toate acestea după numai un an de antrenamente la clubul sportiv școlar – CSS 6 București, sub îndrumarea antrenorului emerit Ilie Crinu și în compania unor competitori ce practică acest sport de mult mai mult timp.
Și cealaltă pasiune a mea mi-a adus satisfacții: locul I la Olimpiada internațională de matematică „I-STEM”, tot locul I la Concursul internațional de matematică „LuminaMath” (ediția a XXV- a), locul II la Olimpiada națională de matematică „Brio Challenge” și locul III la Olimpiada națională de matematică, etapa județeană (concurs organizat de către Ministerul Educației).
Dar, trebuie să recunosc, rezultatele nu vin de la sine. Talentul, ambiția nu sunt suficiente în niciun domeniu și cu atât mai puțin în sport sau la învățătură. Perseverența și multă, multă muncă sunt numitorii comuni și la caiac, și la matematică. De unde aceste pasiuni? Iubesc apa pentru că „rădăcinile” mele sunt la Constanța. Iubesc caiacul nu numai pentru că este un sport „de apă”, ci și pentru că, în acest sport, „te bați” în primul rând cu tine și abia apoi cu adversarii. E ca în matematică, unde tot cu tine „te bați”! Iar dragostea pentru matematică mi-a fost insuflată de familie: provin dintr-o familie cu mulți matematicieni.
Sigur, am și multe alte lucruri care îmi plac, dar, ca la orice puști, țin, evident, mai mult de sport: șah, schi, automobilism și, bineînțeles, fotbal. Și, pentru că nu-ți uiți „rădăcinile”, echipa mea preferată este, normal, Farul Constanța.
Ce-mi doresc? În primul rând îmi doresc ca toată lumea să fie sănătoasă și să fie liniște și pace. Ce visez? La 20 de ani să fiu campion olimpic la caiac, iar la 40 – primul român care obține medalia Fields, echivalentul pentru matematică al Premiului Nobel.
Diana Lazăr, pasionată de chimie
Diana are 16 ani și, pur și simplu, este fascinată de chimie. Nu știm exact care este formula ei chimică
pentru succes, dar ne-a convins că în spatele unor rezultate extraordinare se află un amestec aproape magic de ambiție, talent, muncă și… susținerea celor din jur.
„Mă numesc Diana și sunt în clasa a X-a la Colegiul Gheorghe Lazăr din București, specializarea Științele Naturii. Îmi place să cred că am preocupările oricărui adolescent obișnuit, căruia îi place să asculte muzică rock la căști, să joace tenis, badmington, volei, să înoate, să se joace pe calculator. În timpul liber, mă plimb cu cățelușa mea Cherry, un bichon maltez pe care îl iubesc și care m-a ajutat să depășesc lipsa prietenilor în timpul școlii online. Înclinația pentru științele exacte: inițial m-am simțit atrasă de geometrie, apoi fizică, dar abia în clasa a VII-a mi-am găsit adevărata pasiune – chimia. Doamna profesoară explica lecțiile atât de atractiv, încât nu aveau cum să nu-ți placă! Părinții mei sunt medici și, povestindu-le ce învățam la școală, încercau să îmi arate cum multe din reacțiile sau fenomenele notate în caiet se petrec în corpul uman. Mi-a plăcut ideea că totul, chiar „pasiunea” însăși este… chimie.
Am participat la Olimpiada de chimie, unde am obținut Premiul I la etapa județeană și mențiune la faza Națională. Pregătirea pentru Națională a fost, bineînțeles, dificilă. Uneori învățam și 10 ore pe zi. Proba practică mi-a dat multe bătăi de cap, neavând până atunci ocazia să lucrez cu substanțe. Ulterior, însă, am avut norocul să pot merge la laboratorul Facultății de Farmacie unde, cu ajutorul doamnei profesor de acolo, căreia îi mulțumesc pentru răbdare și efort, am reușit să recuperez lipsa orelor de laborator. A fost, poate, cea mai încărcată și interesantă perioadă din viața mea! Chimia devenea și mai frumoasă când elementele chimice prindeau culoare și reușeam să le identific sau reușeam sa fac corect o titrare.
Experiența la olimpiadă a fost foarte frumoasă. Am întâlnit oameni noi și am ieșit din zona mea de confort. Am participat și la alte concursuri de chimie: Lazăr Edeleanu, Cristofor Simionescu, unde am luat Premiul I și II. În spatele acestor rezultate se află foarte multă muncă, ambiție, perseverență și pasiune. A contat și sprijinul părinților, al profesoarei și al prietenilor. Drumul spre performanță este lung, cu momente în care te poți simți copleșit sau chiar lipsit de motivația de a continua. Dar experiența m-a învățat să le depășesc.
Încă nu m-am hotărât ce voi urma după liceu – Facultatea de medicină sau cea de chimie, dar știu sigur că vreau să aplic și la universități din SUA și Europa. Momentan, mă concentrez pe olimpiada de chimie, lăsând grijile legate carieră la timpul lor.”
Adelina-Gabriela Bădără, pasionată de skeleton
Adelina este pasionată de un sport mai puțin obișnuit, cel puțin în România. Ceea ce, probabil, o motivează și mai mult pentru performanță și rezultate cu notorietate în competițiile internaționale la care participă. Îi dorim mult succes!
„Mă numesc Bădără Adelina-Gabriela, am 14 ani și practic sportul skeleton. Probabil vă întrebați ce este acest sport și cum se realizează. Pe scurt, este o săniuță cu două patine pe care noi o împingem în alergare pe gheață și ne așezăm pe ea, pe burtă, cu capul înainte. Cu o viteză de aproximativ 120 km la oră parcurgem un traseu în care se află viraje (curbe). Scopul este să găsești linia perfectă de parcurs virajul, astfel încât, la ieșirea acestuia, să te afli pe mijloc și să ai cât mai puține lovituri în pereții pistei, obținând timpul cel mai bun.
Deoarece în România nu avem piste, aici exersăm doar startul, iar atunci când ajungem în alte țări, pe gheață, rămâne de învățat doar controlatul skeletonului.
Eu, împreună cu colegii mei, am participat la patru cupe europene, toți având rezultate bune și adunând puncte. Următorul nostru concurs este cel de calificare pentru Jocurile Olimpice de Tineret din 2024.
Totuși, pe lângă sportivă sunt și elevă în clasa a VIII-a, ceea ce îmi face aventura de sportiv de performanță mai grea. Însă profesorii sunt înțelegători și majoritatea mă susțin în ceea ce fac.
În prezent, cel mai mult mă concentrez pe calificarea la Jocurile Olimpice de Tineret și pe examenul care va determina la ce liceu voi ajunge.
Aspirațiile mele pentru viitor sunt participarea la cât mai multe Jocuri Olimpice și concursuri, având rezultate cât mai bune, iar atunci când nu voi mai putea concura – să devin antrenoare și să le transmit copiilor bucuria acestui sport minunat.”
Anastasia Rusu, pasionată de actorie
Carismatică, talentată și cu o sensibilitate aparte pentru flori și animale, Anastasia își dorește să cucerească lumea. La propriu și la figurat! Este implicată în mai multe activități extracurriculare, fără a neglija materiile școlare, față de care are un respect aparte.
„Numele meu este Anastasia Rusu, am 8 ani și iubesc animalele. Dacă aș avea o superputere, aș vrea să pot să le salvez pe toate. Dar pentru că nu am, îmi doresc să mă fac medic veterinar. Părinții mei spun că, pentru asta, trebuie să învăț foarte bine. Și nu e greu deloc! Am numai calificativul Foarte Bine. Îmi place să merg la școală și să învăț lucruri noi. În plus, apar tot timpul concursuri la care particip cu bucurie. Nu la toate obțin cele mai bune rezultate, dar am curaj să greșesc. Părinții m-au învățat că e firesc să greșești și că important e să înveți din greșeli.
Îmi place să-mi petrec timpul liber în natură. Iubesc florile și nu înțeleg de ce oamenii mari le rup să le pună în vază. Și pe flori le doare, pentru că sunt vii! În familia mea, păstrăm florile în grădină. Și tot în grădină vin pisicile vecinilor, pentru că știu că acolo găsesc tot răsfățul din lume de la mine și de la surioara mea, Raisa. Le hrănim, le smotocim și, când se lasă seara, le trimitem acasă, nu cumva să se îngrijoreze stăpânii lor.
Un lucru mai puțin cunoscut despre mine? Fac actorie, modelling și… box. Toți cei care află asta mă întreabă cum se împacă boxul cu modellingul. Știți ce le răspund? Fetele care fac modelling nu sunt firave deloc. Ba dimpotrivă: sunt puternice și istețe. Primul concurs de modelling la care am participat a fost Miss Măriuță, unde am câștigat marele premiu, desemnat de Cătălin Botezatu și Paula Hrișcu. Au urmat apoi prezentări pentru designeri celebri, printre care Cătălin Botezatu, Clara Rotescu, Florin Burescu, Simona Șpan, Zaggaro și mulți alții.
Printre trofeele pe care le-am obținut sunt 1st Fairy Princess la International TV Festival Movement „TV Start”, „Angel of the Peace – TV START 2022” și Super Grand Prix la Festina Spring Edition, 2022. Așadar, aveți încredere în voi! Urmați-vă visurile și nu vă temeți să greșiți!”
Andrei Ristovski, pasionat de desen
Un mic artist cu drag de desen – Andrei Ristovski. Talentul său este confirmat de premiile naționale și internaționale obținute în cadrul concursurilor tematice la care a participat, însă aprecierea oamenilor care îi cumpără lucrările rămâne – de departe – cea mai mare satisfacție.
„Mă numesc Andrei Ristovski, am 13 ani și îmi place să desenez. Această pasiune a apărut de la sine. Eram mic și, ca toți copiii, desenam. Așa că, după scurt timp, am văzut că desenul mă captiva foarte mult. Părinții mei și-au dat seama de talentul meu și m-au înscris la un curs de desen care pregătește copii pentru examenul de admitere de la Liceul Tonitza. Acolo am întâlnit doi tineri foarte talentați și înțelegători pe nume Smaranda și Victor, care îmi sunt adevărați mentori. Din acea clipă am început să mă înconjor cu artă din ce în ce mai mult.
După scurt timp au apărut și concursurile, unde am obținut rezultate foarte bune. Am câștigat la Cairo un concurs internațional. De asemenea, am ocupat locul II la grafică la un concurs național. Imediat au apărut comenzile, oamenii îmi cer să le desenez sau pictez tablouri în schimb valutar. Am deja o pușculiță plină, umplută prin ajutorul desenului. Arta este mai mult decât o simplă pasiune pentru mine. Aceasta poate fi văzută ca o terapie. Când vreau să mă rup de restul lumii, îmi pun căștile în urechi, iau un creion și intru în lumea mea, în care parcă tot răul dispare. Atunci sunt doar eu cu mintea și sufletul meu. Când mă opresc din desenat mă simt bine, liniștit ca și cum totul a dispărut.
Recomand tuturor oamenilor să încerce să deseneze în liniște și să lase creionul să vorbească în locul lor. Vor vedea că hârtia nu mai este goală, ci încărcată cu emoții și gânduri care parcă nu mai arată așa de urât.
În afară de desen îmi place foarte mult să joc baschet și să gătesc mâncare și specialități chinezești pentru prietenii și familia mea.
Le mulțumesc părinților mei și oamenilor care m-au susținut și mă susțin în continuare din toate punctele de vedere. Eu lupt în continuare pentru o bursă de performanță pe care sper din tot sufletul să o obțin.
Arta în toate formele ei este cel mai profund mod de exprimare, iar noi toți ar trebui să o folosim în ajutorul nostru de a deveni oameni mai buni și mai fericiți. Eu am decis să o arăt prin desen. Tu?”