Dorința de a realiza este sănătoasă, dar o dorință irațională de a fi întotdeauna perfect poate crea probleme. Cercetările actuale din domeniul perfecționismului reflectă modele și o aplicare îmbunătățite și scot la iveală un cuvânt cu două înțelesuri opuse: pozitiv și negativ.
Perfecționiștii negativiști sunt marcați de teama de eșec și au îngrijorări presante legate de faptul că sunt supuși evaluării negative a celorlalți. Perfecționiștii pozitivi au un nivel ridicat al stimei de sine și sunt mult mai satisfăcuți de viața pe care o au. În plus, spre deosebire de cei negativiști, pozitivii se pricep mai bine la rezolvarea problemelor și au încrederea necesară pentru a accepta și a depăși eșecul.
Este posibil să vă confruntați cu un perfecționism negativ dacă amânați în mod regulat îndeplinirea unor sarcini de teama că nu le veți duce la bun sfârșit, dacă simțiți că ați eșuat în tot ceea ce încercați să realizați, dacă deveniți foarte atent și doriți să controlați în mod abuziv relațiile personale și profesionale, dacă deveniți obsedat de reguli sau, alternativ, deveniți extrem de apatici.
Sigur, a spune că ești perfecționist poate suna bine într-un interviu de angajare, dar străduința spre perfecțiune te face să te simți bine cu tine? Studiile arată că urmărirea constantă a spectrului perfecțiunii poate dăuna grav sănătății și bunăstării tale mintale.
Cred că e interesant să explorăm pericolele de a fi perfect. Oamenii au tendința să folosească termenul de „perfecționism sănătos” pentru a descrie sau justifica comportamentul perfecționist. Perfecționismul nu este același lucru cu a te strădui să fii cel mai bun. Perfecțiunea nu este despre realizare și creștere sănătoasă. Perfecționismul poate afecta atât tinerii, cât și adulții. Copiii și adolescenții sunt adesea motivați să aibă performanțe superioare la școală sau în activități extrașcolare, lucru care poate duce la o obsesie pentru succes, iar, în cele din urmă, poate interfera cu capacitatea de a o atinge.
Perfecționismul poate afecta multe domenii ale vieții unei persoane. Persoanele care sunt perfecționiste la locul de muncă sau la școală îndeplinesc o sarcină într-un interval de timp mai lung decât ceilalți, de exemplu. De asemenea, pot evita să înceapă o sarcină dacă nu se simt încrezători.
Perfecționismul poate determina oamenii să stabilească standarde nerealiste în relația cu cei dragi, aducând un plus de stres și presiune în relație. Poți avea o obsesie pentru perfecțiune care să aibă legătură atât cu mediul sau împrejurimile, aceasta poate include nevoia ca spațiul de locuit sau curtea să fie imaculate în orice moment, cât și cu igiena personală, aspectul fizic sau felul în care scrii sau vorbești care să-ți creeze, de fapt, probleme de adaptare, dar și de sănătate.
Mulți factori pot contribui la dezvoltarea perfecționismului. Frica frecventă de dezaprobare din partea celorlalți sau sentimentele de nesiguranță sunt cei mai frecvenți factori. Problemele de sănătate mintală, anxietatea, tulburarea obsesiv-compulsivă sunt alți factori de luat în considerare. Atenție la părinții care manifestă un comportament perfecționist sau își exprimă dezaprobarea atunci când eforturile copiilor lor nu duc la perfecțiune.
Persoanele care au avut un comportament timpuriu nesigur pot avea probleme în a accepta un rezultat bun ca fiind bun, dacă nu este perfect. Oamenii cu un istoric de realizări mărețe simt uneori o presiune copleșitoare pentru a se ridica de fiecare dată la înălțimea realizărilor anterioare, lucru care îi determină să se angajeze într-un comportament perfecționist care să le creeze ulterior probleme. Dacă simți că ai trăsături de perfecționism care îți provoacă suferință zilnică, e un semnal de alarmă care te anunță că trebuie să-ți schimbi comportamentul și obiceiurile.
Din analize, rezultă că există câteva tipuri distincte de perfecționism, de care ar trebui să știm. Perfecționismul standardelor personale: un perfecționism pozitiv abordat de persoana care își stabilește anumite niveluri pe care dorește să le atingă și care o motivează, simțindu-se energizată și nu copleșită. Perfecționismul autocritic: acest tip este mai predispus să devină intimidat de obiectivele pe care și le-a stabilit, considerând că ele nu vor deveni niciodată realitate. Acest lucru va conduce evident către emoții negative, suferință, evitare, anxietate și bineînțeles că este un perfecționism negativ.
Putem evita perfecționismul dacă stabilim obiective realiste, realizabile; dacă împărțim sarcinile copleșitoare în activități realizate pas cu pas; dacă ne concentrăm pe o sarcină sau o activitate la un moment dat; dacă învățăm să recunoaștem că toată lumea face greșeli și le soluționăm ca pe niște oportunități de învățare; dacă ne confruntăm cu temerile de eșec și rămânem realiști cu privire la posibilele rezultate.
Perfecționiștii sunt vreodată fericiți? Depinde de tipul de perfecțiune ales, înțeleasă sub forma consecințelor emoționale. Perfecțiunea pozitivă este legată de aspirații, iar de cele mai multe ori ne simțim energizați de depășirea cu succes a obstacolelor și a problemelor.
Pe parcursul vieții, ar fi bine să căutăm să generăm strategii alternative de gestionare și realizare a obiectivelor și, eventual, să încercăm altă abordare, una nouă, dacă cea anterioară ne-a dat bătăi de cap. Perfecțiunea negativă înseamnă teama de eșec, sentimente de lipsă de control, demotivare.
Unii oameni cred în mod eronat că perfecționismul, în general, este un motivator sănătos, dar nu este cazul dacă el nu este unul pozitiv. Cel negativ poate duce la depresie, anxietate, tulburări de alimentație, chiar autovătămare, iar în cele din urmă, te poate determina să nu mai încerci să reușești.
Sugestia mea: celebrează-ți victoriile! Analizează, dar nu te concentra pe înfrângeri. Ia mereu în considerare o abordare diferită și încearcă din nou. Strădania perfecționistă pozitivă se poate dovedi un partener de călătorie inspirat.