Gustul bucatelor ține de măiestria bucătarului, dar și de ingredientele folosite, care pot fi adesea mai costisitoare decât prețioasele diamante.
Obținute cu dificultate, produse în cantități limitate sau exclusive doar în anumite zone ale globului (uneori, toate acestea la un loc), ingredientele pe care chef-ii le vânează pentru a-și înnobila preparatele nu dau doar savoare, ci le sporesc șansa de a căpăta mult râvnitele stele Michelin.
În topul celor mai scumpe ingrediente este șofranul, delicatul condiment obținut din staminele uscate ale florii de Crocus. Planta produce doar doar trei tulpini, iar ulterior acestea sunt recoltate manual și uscate la aer.
Pentru un kilogram de șofran este nevoie de o suprafață cultivată egală cu două stadioane, care poate aduce producătorului peste 6.000 de dolari, mai ales dacă este vorba de soiul de șofran din Kashmir, India. Recoltat din munții înzăpeziți ai „capitalei șofranului”, Pampore, șofranul reprezintă principala sursă de venit a localnicilor din regiunea Kashmir, peste 20.000 de familii.
Carnea de vită japoneză (Wagyu, Kobe) s-a clasat mereu pe primul loc în topul sortimentelor de carne, dar mai nou aceasta concurează cu Hanwoo, originară din Coreea de Sud. Aceasta era până nu de mult timp cunoscută doar la nivel local, singura excepție privind exportul fiind Hong-Kong-ul, dar popularitatea sa pare să urmeze o curbă ascendentă.
Crescute în aer liber în mediul rural, vitele Hanwoo sunt cunoscute pentru carnea lor marmorată (firele de grăsime se topesc în cursul gătirii, făcând carnea mai gustoasă și mai fragedă), aroma fină de vită și gustul ușor dulceag – toate acestea fiind rezultatul unei diete organice alcătuite din cereale și iarbă.
Din acest motiv, și prețul cărnii este pe măsură, ajungând să coste peste 5.000 de dolari americani/cap de animal (ceea ce face ca prețul unei fripturi să depășească 300 de dolari), notează Korea Herald.
Caviarul este sinonim cu opulența încă de pe vremea țarului Petru cel Mare, și există un sortiment care se vinde astăzi cu cel puțin 15.000 de dolari kilogramul. Caviarul iranian „Almas” provine de la o specie de sturioni albinoși (Acipenser Ruthenus), pe cale de dispariție, care trăiesc în Marea Caspică. Ca și cum nu ar fi de ajuns că peștii respectivi sunt o raritate, doar unul din 6.000 de sturioni albinoși are icre, spun experții.
Dacă tot am amintit mai sus de Japonia, de acolo provine și următorul aliment extrem de scump: pepenele galben Yubari King. Deși seamănă izbitor cu pepenii galbeni de la noi, Yubari sunt cele mai scumpe fructe din lume, fiind rezultatul unei încrucișări între două soiuri.
Crește doar în Japonia, în regiunea Hokkaido și devine bun de consum în exact 100 de zile. În funcție de sezon, un pepene de mici dimensiuni, dar cu o formă perfect rotundă, poate ajunge să coste cât o mașină bună. Conform Indian Times, o pereche de astfel de pepeni a fost vândută în 2019 pentru 42.450 de dolari americani.
Cu pepene galben merge de minune o felie fină de jamón „Bellota”, un sortiment premium de șuncă provenind de la porcul negru iberic, a cărui aromă specială se datorează ghindelor („bellotas” în spaniolă) pe care animalele le consumă.
Producția acestei delicatese este strict reglementată, fiind protejată prin sistemul DOP, ce garantează că aceasta este produsă doar în vestul Spaniei. Prețul unui „picior” de Bellota poate ajunge la 4-5.000 de dolari americani.
Creșterea acestor porci este destul de costisitoare pentru fermieri, dat fiind că densitatea este limitată la nu mai mult de două exemplare pe hectar – motivul fiind nevoia de a li se asigura animalelor o cantitate suficientă de ghinde pentru dieta lor strictă. Mai mult decât atât, este nevoie de aproape trei ani pentru ca șunca să se matureze.
Și dacă am vorbit despre porc, ajungem și la faimoasele trufe albe, unul dintre cele mai apreciate ingrediente în bucătăriile gourmet din întreaga lume, care provin în general din sudul Europei. Din cauza rarității și sezonalității limitate a acestora (octombrie – decembrie), trufele albe sunt dificil de procurat – de obicei cu ajutorul unui porc sau al unui câine special dresat în acest sens -, ajungând să fie vândute cu mult peste 100.000 de dolari kilogramul.
Brânzeturile fine nu puteau lipsi de pe masa celor mai scumpe alimente din lume. Chiar dacă Franța este celebră pentru ale sale „fromages”, cel mai scump sortiment provine din Suedia.
Este vorba despre brânza artizanală Moose House, care se poate vinde cu peste 1.200 de dolari pe kilogram. Pentru că este produsă din lapte de elan – trei elani, ca să fim exacți -, provenind de la o mică fermă din Bjurholm, producția este limitată la doar trei sute de kilograme de brânză pe an, fiind disponibile trei sortimente diferite.
Foto: Pexels / Pixabay / Almas Caviar