A fost cartierul general al lui Eisenhower în timpul pregătirii debarcării din Normandia și este unul dintre hotelurile favorite ale membrilor Casei Regale a Marii Britanii și ale celebrităților din toată lumea.
Trecut printr-o operație de renovare parțială, venerabilul hotel The Dorchester din Londra își impresionează oaspeții cu preparatele culinare ale faimosului chef Alain Ducasse, muzică interpretată la pianul lui Liberace și un bar inspirat de filmele cu James Bond.
Arta este calea prin care istoria îndelungată și tumultuoasă a clădirii este integrată în spațiile de relaxare și socializare. De altfel, comunitatea artistică din Londra – și nu numai – a fost, alături de aristocrație, o prezență constantă în povestea hotelului The Dorchester.
Poveste care începe în 1792, când Joseph Damer, lord de Dorchester, a cumpărat o casă situată pe amplasamentul actual al hotelului. Reședința lordului a devenit cunoscută sub denumirea de Dorchester House. În 1853, proprietatea a intrat în posesia lui Robert Holford, care a ridicat aici un palazzo în stil italian, dar a păstrat denumirea inițială a clădirii. În onoarea lui Holford, una dintre sălile de recepție de la Dorchester îi poartă numele.
Din 1910, clădirea a găzduit Ambasada SUA în Marea Britanie, iar pe parcursul Primului Război Mondial aici a fost amenajat un spital. Noul proprietar al clădirii, Sir Robert McAlpine, a decis, în 1929, că amplasarea este potrivită pentru un hotel. A demolat vechea construcție și a înălțat aici hotelul The Dorchester, inaugurat în aprilie 1931. Noua clădire a impresionat nu doar datorită rapidității cu care a fost ridicată – în 18 luni, într-un ritm de aproximativ un etaj pe săptămână –, ci și pentru că era primul hotel din lume construit din beton armat.
Spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, The Dorchester a găzduit cartierul general al comandantului suprem al Forțelor Aliate din Europa, Dwight Eisenhower, care a pregătit de aici debarcarea din Normandia. Unul dintre apartamentele hotelului poartă numele generalului și este decorat cu artefacte din perioada războiului.
În următoarele decade, The Dorchester și-a confirmat reputația de favorit al aristocrației britanice, al lumii mondene și al celebrităților… de pretutindeni. Următorul moment important în cronologia hotelului este anul 1990, când, după o renovare de amploare, prințul Philip, soțul reginei Elisabeta a II-a Marii Britanii, a fost invitat la inaugurare, unde a dezvelit o placă comemorativă care poate fi admirată și astăzi în hol, alături de un fagure uriaș din bronz aurit, creație a artistei Sophia Coryndon, și un peisaj de mari dimensiuni care îl are ca autor pe Christian Furr.
Preocupată de situația tot mai precară în ultimii ani a albinelor, Sophia Coryndon este fascinată de apicultură și a învățat cum să toarne forme în bronz, meșteșug pe cale de dispariție. Artista a adunat faguri de la apicultorii locali și i-a reprodus în bronz, după care i-a îmbrăcat în foiță de aur de 22 de carate.
Furr este cel mai tânăr artist căruia i s-a încredințat realizarea unui portret al reginei Elisabeta a II-a. Pentru Dorchester a pictat în ulei un peisaj denumit „Serpentine”, inspirat de lacul omonim din Hyde Park, situat în apropierea hotelului. Furr spune că aceasta este cea mai mare lucrare realizată de el până acum – ca dimensiuni, desigur.
Acestea sunt doar câteva dintre elementele de noutate aduse de cea mai recentă etapă de renovare a hotelului, finalizată în ianuarie 2023. Arhitectul Pierre-Yves Rochon semnează proiectul noii amenajări interioare, care aduce venerabilul hotel dintr-o glorioasă eră clasică în cea contemporană, în timp ce designerului suedez Martin Brudnizki i-a fost încredințată redecorarea noului bar Vesper, un tribut adus filmelor cu James Bond.
Vesper este situat la unul dintre capetele imensului hol al hotelului, The Promenade, un loc de socializare și relaxare, unde se poate servi masa la restaurantele „înlănțuite” Alain Ducasse, China Tang sau The Grill.
Deținător a nu mai puțin de 17 stele Michelin, dintre care trei obținute la The Dorchester, Alain Ducasse le propune oaspeților o experiență inedită, așa-numita Table Lumière: o masă ai cărei ocupanți sunt ascunși în lumină. Masa este înconjurată de o perdea luminiscentă din 4.500 de fibre optice care îi ascund pe clienți de privirile celorlalți, păstrând însă nealterat accesul acestora la atmosfera restaurantului.
La celălalt capăt al Promenadei se află Artists’ Bar. Așa cum indică și denumirea, barul omagiază artiștii care de-a lungul anilor au trecut pragul hotelului. O impresionantă colecție de artă poate fi admirată între coloanele negre cu capete aurii, de la lucrarea Annei Carrington, care reproduce în sidef un timbru cu profilul reginei Elisabeta a II-a, până la una dintre creațiile din seria City of Gold ale lui Ewan David Eason – o vedere aeriană, acoperită în foiță de aur, a vestului Londrei, cu hotelul Dorchester în centru.
Însă punctul de atracție al acestui spațiu nu este spectaculosul bar Lalique, ci pianul cu oglinzi care altădată i-a aparținut extravagantului Liberace. Restaurat cu meticulozitate, pianul își trăiește acum a doua viață, fiind folosit de artistul rezident pentru interpretarea unor piese în ton cu atmosfera locului.
Ultimul cuvânt îi aparține lui James Bond, personaj cu care hotelul The Dorchester are conexiuni puternice – de-a lungul timpului, hotelul i-a avut ca oaspeți pe toți cei șase actori care l-au interpretat pe Agentul 007, precum și pe scriitorul Ian Fleming, autorul cărților cu carismaticul spion.
Nu este deloc surprinzător, prin urmare, că în noua configurație hotelul are un bar inspirat de seria Bond, bar pe care designerul suedez Martin Brudnizki l-a amenajat într-un spectaculos decor retro-eclectic. Vesper Bar a fost botezat după personajul Vesper Lynd, interpretat de Eva Green în „Casino Royale”. Deși este un agent dublu, Vesper este probabil singura femeie de care Bond a fost cu adevărat îndrăgostit.
Desigur, există și un cocktail Vesper Martini, a cărui rețetă este dezvăluită de Bond însuși în „Casino Royale”: trei măsuri de gin Gordon’s, o măsură de vodcă, o jumătate de măsură de Kina Lillet (un bitter pe bază de chinină) și o felie subțire de lămâie. Shaken, not stirred.