Un tip de muncă remote numit ghostwriting începe să devină cunoscut pentru sumele mari care pot fi câștigate anual – $200,000. Unele companii de venture capital din SUA – dar nu numai acestea – plătesc per postare pe Twitter. Pentru anunțarea rundelor mari de finanțare sau pentru postările frecvente pentru menținerea și creșterea comunității, VC-urile solicită uneori comunicare foarte deșteaptă și creativă pentru care sunt dispuse să plătească chiar și $100,000, sau postări de câte $100. Alte fonduri preferă să plătească un onorariu lunar, care poate fi $5,000 și $10,000 și care include, în medie, 10 postări pe Twitter pe lună.
O postare bine scrisă poate aduce chiar și 4 milioane de vizualizări pentru un client cu o medie de 200,000 de followers. Cu cât comunitatea unui VC este mai mică, cu atât dispoziția de a plăti mai mult este mai mare, din dorința creșterii acesteia.
Un ghostwriter care câștigă bine în America are între 25 și 50 de clienți, pentru care este posibil ca acesta să lucreze doar 5-6 ore pe săptămână.
De ce sunt atât de dornice fondurile să plătească așa de mult (cel puțin în SUA)? Răspunsul complet la această întrebare poate fi elaborat dacă înțelegem evoluția Silicon Valley și a modului în care start-up-urile găsesc finanțare.
În anii 2000, fondurile – venture funds – se mișcau încet și erau suficient de mici încât să poți să îți creezi o relație cu antreprenorii timp de câteva luni. Investiția anuală era de $10 – $15 milioane în companii care ridicau câte $1 – $2 milioane. Cele mai bune VC-uri din acea generație au generat în jurul a $100 de milioane într-un ciclu de viață. În prezent orice analist financiar ambițios poate să câștige atât sau chiar mai mult.
A urmat apoi o schimbare când companiile de software au început să crească. Când Uber s-a listat public, unele VC-uri au făcut câte un miliard de dolari fiecare. Acesta poate fi considerat un moment de la care VC-urile au început să se maturizeze. De la un tip de comunitate gen club de sport, unde competiția era prietenoasă, s-a ajuns la mize atât de mari, încât cei care au făcut un miliard vor acum să facă 10, iar cele mai bune contracte se încheie în 24 de ore după ce ies pe piață. Fondatorii companiilor din Silicon Valley au site foarte mărunte în alegerea fondurilor pe care le acceptă drept investitori și este clar că balanța puterii înclină spre aceștia.
În acest context de competiție acerbă, de viteză și de prezență de spirit necesare pentru a avea acces la cele mai bune companii din Silicon Valley, finanțatorii simt nevoia să își creeze relații para-sociale cu fondatorii afacerilor. Un antreprenor din Silicon Valley ar putea citi o postare pe Twitter în urma căreia să spună “Uite ce tip cool. Îl vreau în boardul meu.”
Finanțatorii de astăzi nu mai au o singură modalitate de a stabili relații semnificative, ci multe. Trebuie să fie vizibili, prezenți, clar identificabili cu anumite valori, pentru a atrage atenția fondatorilor de afaceri și pentru a-și crește credibilitatea în fața acestora. Noul club este acum Twitter. Iar finanțatorii trebuie să fie activi în acest club. Și, mai ales, rapizi. Lumea creată de Twitter este o lume în care viteza și emoțiile sunt totul.