Mâncarea românească neaoșă, cea cu care ne lăudăm străinilor, ne alinăm dorurile departe de casă și ne umplem burțile până nu mai putem respira atunci când venim acasă, e un fel de fata morgana, un wishful thinking, o iluzie, un vis. Adică nu există.
E o combinație de ceva oriental, ceva slav, ceva central-european, ceva mediteraneean și de mai nimic ceva carpato-danubiano-pontic. Am fost contrazis de multe ori și mi s-a băgat sub nas mămăliga, cu variațiunile ei numite bulz și balmoș. Acestea, da, sunt cu adevărat românești, mi se spune. Oare? Că mămăligă mai există în lume și în Europa. (Nu dăm nume. Polenta.) O fi modul în care e gătită? Brânza adăugată? Oul? Șunca? Jintița? Atunci, da, dacă modul de preparare contează, avem la bucate românești să umplem biblioteci cu rețete. Păi, doar la noi se mănâncă sarmalele cu mămăligă și ardei iute. Doar la noi ciorba de burtă se drege cu smântână. Doar la noi cârnații de Pleșcoi se fac după rețeta de la Pleșcoi, salamul de Sibiu ca la Sibiu și mititeii ca la Dealu Mare. Avem, așadar, o bucătărie fusion. Și asta dinainte ca termenul să fie la modă. Și suntem mândri de ea.
Acum că am stabilit acest aspect esențial – adică ce avem noi mai bun de mâncare, e momentul să vorbim despre unde îi ducem să mănânce pe oaspeții noștri din străinătate atunci când vizitează România, mai precis la București. Mi-aș dori să stârnesc o super dezbatere cu acest articol. Mi-aș dori să zboare sugestiile gen du-i la Caru’ cu Bere, ba nu, la Kaiamo, ce vorbești tu, Lacrimi și sfinți e locul cel mai potrivit, nu, prostii, cel mai bine îi duci la Noua, nu, ceva super fancy găsești numai la Soro lume. Asta mi-aș dori cu acest articol. Doar că e pe hârtie tipărită și nu-mi puteți comenta la prima citire. Ne putem lua revanșa într-o lună, atunci când articolul va apărea pe site și pe rețelele de socializare. Dezbatem atunci? Super. Până atunci, ca să simplificăm lucrurile, zic să ne oprim la câteva categorii de oaspeți din străinătate, dornici să ne treacă pragul și să ne guste din bucate.
Corporatiști 50 plus, către 60. Turiști sadea, aceeași categorie de vârstă, puțin mai tineri chiar. Toți aceștia se vor simți foarte bine la Care, Hanuri și alte locante, cu bere sau fără în nume, dar cu un meniu cât cartea de telefoane din vechime. Aici, musai veți comanda sarmale, mititei, șnițele, ciolan ca feluri principale, fasole bătută, tobă și cârnați ca antreuri și papanași la desert. Porții imense să rămână în farfurie și să se vadă bunăstarea și bogăția, în general.
Tineret pe buget și pe hipstereală de hrănit? Mititei la Obor. Vor cădea pe spate. Ăștia sunt cei care bat piețele prin Thailanda, așa că să nu vă fie groază că-i duceți la un local fără față de masă. Condițiile sunt mult mai rustice în Thailanda (ca să folosesc un cuvânt blând) și aromele cu mult mai puțin îmbietoare. La Obor, așadar.
Ultima categorie sunt experții internaționali, reprezentanți ai instituțiilor europene sau globale (gen Comisie Europeană, ONU sau NATO) plus rudele înstărite din străinătate sau din provincie. Pe primii i-aș duce tot la cele cu bere sau nu în nume. Și cu dansuri și muzici românești. Și cu porții imense și cu papanași din ăia buni la desert și zacuscă cu hribi ca aperitiv. Pe rudele alea bogate le-aș impresiona la restaurantele cu reinterpretări ale mâncărurilor românești. Ei ar ști să se bucure de reducție de mămăligă sau ceafă de porc moleculară. Am aflat că există tipul ăsta de restaurante în București și chiar au mâncare bună care aduce a mâncare românească. Aduce. Amintește. Seamănă. Cum aș putea să îi duc aici pe oaspeții străini când ei habar nu au cum e bucătăria românească neinterpretată? Poate de la a patra vizită încolo. Cred că ar trebui să se cunoască mai bine, mai întâi.
Voi unde și ce preferați să le recomandați oaspeților străini? Mâncarea de acasă nu se pune. Că nu toți locuim cu Jamila în casă sau suntem veri cu Adi Hădean. În revistă nu se poate, dar pe site vă aștept comentariile despre mâncarea românească, despre care e gustul românesc cu care ar trebui să rămână turistul și despre cât de important e să ne cunoaștem mai bine, mai întâi. Noi și mâncarea. Sau doar mâncarea. Mulțumesc și poftă bună.