Tungstenul albastru ar putea fi un catalizator pentru pariul pe care Coreea de Sud l-a făcut pentru a scăpa de dominația Chinei asupra mineralelor și de a se poziționa puternic ca furnizor de materii prime în viitor.
Potrivit Reuters, mina din Sangdong, la 180 de km sud-est de Seoul, este reînviată pentru a se extrage din ea metalul rar care și-a regăsit o valoare nouă în era digitală, pentru că este folosit intens la fabricarea telefoanelor, cipurilor, vehiculelor electrice sau rachetelor.
„De ce o redeschizi acum, după 30 de ani? Pentru că aceasta ar putea înseamna suveranitate asupra resurselor naturale,” a spus Lee Dong-seob, vice-președinte al companiei deținătoare de mine Almonty Korea Tungsten Corp. „Resursele naturale au devenit arme economice și bunuri strategice.”
Sangdong este una dintre cel puțin 30 de mine sau fabrici care procesează produse din minereu la nivel global, care s-au redeschis sau au fost nou-lansate în afara Chinei în ultimii patru ani, potrivit unei analize Reuters asupra proiectelor anunțate de guverne și de companii. Aceste noi situri de exploatare includ și extracția de lithium din Australia, metale rare din Statele Unite și tungsten din Marea Britanie.
Scala siturilor procesatoare arată clar presiunea pe care o simt toate țările de a securiza furnizarea de minerale esențiale pentru tranziția la energia verde, de la lithiumul din bateriile EV, la magneziumul din laptopuri până la neodymium folosit la eoliene.
Cererea globală de astfel de minerale rare se estimează că va crește de patru ori până în 2040, potrivit International Energy Agency. Pentru mineralele folosite în vehiculele electrice și la construcția bateriilor, cererea estimată va fi de cel puțin 30 de ori mai mare decât în prezent. Multe țări își consideră mineralele o chestiune de securitate națională pentru că în prezent China controlează mineritul, procesarea și rafinarea multora dintre aceste resurse.
China este cel mai mare furnizor de minerale esențiale al Statelor Unite și al Europei, potrivit unui studiu al China Geological Survey din 2019. Dintre cele 35 de minerale pe care SUA le-a clasificat drept esențiale, China este cel mai mare furnizor a 13 dintre acestea, inclusiv elementele rare necesare pentru tehnologiile curate – potrivit studiului menționat. China este cea mai mare sursă pentru 21 de minerale cheie pentru UE, cum sunt antimoniul folosit în baterii. “În restaurantul cu materii prime esențiale, China stă în capul mesei și mănâncă desert, în timp ce restul lumii este în taxi, citind meniul,” a spus Julian Kettle, vicepreședinte senior pentru metale și minerit la firma de consultanță Wood MacKenzie.
Miza este destul de mare pentru Coreea de Sud, unde se produc cipuri pentru giganți cum sunt Samsung Electronics. Țara este cel mai mare consumator de tungsten per capita și depinde de China pentru 95% din importurile acestui metal, care este cunoscut pentru puterea fără rival și pentru imensa sa rezistență la temperaturi înalte.
China controlează peste 80% din furnizarea globală de tungsten, potrivit CRU Group, o comunitate de analiști din Londra.
Tungstenul din Sangdong, descoperit în 1916 în timpul erei coloniale japoneze, a fost odată coloana vertebrală a economiei Sud-Coreene, reprezentând 70% din câștigurile din export ale țării în anii 1960, când a fost folosit intens la diverse unelte de tăiat.
Mina a fost închisă în 1994 pentru că mineralele furnizate din China erau mai ieftine, iar exploatarea de la Sangdong nu mai era viabilă comercial, dar acum Almonty intră în joc cu ofertă de minereu nou, iar prețurile vor continua să crească, trase în sus de era digitală și de revoluțiile verzi. Mina din Sangdong este în proces de modernizare, cu tunele ample săpate sub pământ, iar munca la sfărâmarea și măcinarea tungstenului a început deja.
Almonty Industries a semnat un contract pentru 15 ani de a vinde tungsten către Global Tungsten & Powders din Pennsylvania, un furnizor la armatei SUA. Cu toate acestea, nu există garanția succesului pe termen lung a grupului minier, care investește acum aproximativ 100 de milioane de dolari în proiectul Sangdong.