Lumea se confruntă cu o nouă eră a inflației și cu rate ale dobânzilor foarte mari, pe măsură ce legăturile dintre Occident, Rusia și China se deteriorează, dar și pe fondul efectelor post-COVID, care au pus globalizarea in marșarie.
Creșterile de preț globale la energie și la alimente echivalează cu o creștere a inflației de la an la an cu peste 5% pentru aproape 60% din economiile dezvoltate, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la finalul anilor 1980.
Pentru țările emergente acest procent depășește în medie 7%. În timp ce economiile majore, precum Statele Unite si Marea Britanie, cresc deja ratele dobânzilor cum nu au mai făcut-o vreodată, o accelerare rapidă a acestei situații va necesita o schimbare majoră de paradigmă.
„Un mesaj căruia să îi acordăm atenție este că lumea ar putea fi la marginea unei noi ere a inflației,” a spus directorul general al băncii centrale a BIS, Agustín Carstens.
„Trebuie să fim deschiși la posibilitatea ca mediul inflaționar să se schimbe fundamental,” a adăugat Carstens. Și “dacă teza mea este corectă, atunci băncile centrale vor trebui să se adapteze”, adaugă Carstens.
Teza de care vorbește Carstens are următorii piloni: prețurile la energie, la bunuri de larg consum și la alimente au crescut din cauza războiului din Ucraina. Lanțurile și legăturile dintre furnizorii internaționali au fost deteriorate atât de pandemie, cât și de luptele comerciale, în timp ce costul vieții crescut determină forța de muncă să ceară salarii mai mari.
Apar deja și semne ale așteptărilor consumatorilor, ale afacerilor și ale piețelor financiare cu privire la cât de mult va crește inflația. Carstens a atras atenția economiștilor, care în prezent spun că inflația va crește peste 4.5% în SUA și în majoritatea Europei în următorii doi ani, și este 3.5% în multe alte economii dezvoltate.
Implicația imediată ar fi că instituțiile care fac politicile ar trebui să își schimbe abordarea cu privire la ce metode pot fi folosite pentru a ține inflația sub control – o problemă care nu a mai apărut din anii 1970.
„Cel mai probabil această situație globală va necesita ca ratele reale ale dobânzilor să crească peste nivelele neutre pentru o perioadă, așa încât să modereze cererea,” a spus Carstens, fiind conștient că această declarație nu îi va aduce popularitate.
„Băncile centrale s-au mai confruntat cu astfel de situații în trecut,” adaugă Carstens. „Acestea sunt pe deplin conștiente că toate costurile pe termen scurt (ale consumului și ale angajatorilor) sunt prețuri pe care le plătim ca să evităm altele și mai mari, care vor apărea în timp mediu și lung.”
Carstens a recomandat guvernelor să reziste tentației de a acționa cu metodele standard din trecut asupra inflației și asupra ratelor mari ale dobânzilor. “Cheia spre o creștere reală și sustenabilă nu poate fi politica de expansiune monetară sau cea fiscală,” a spus Carstens. “Multe dintre provocările economice cu care ne confruntăm azi provin din neglijarea politicilor de ofertă din ultima decadă sau chiar mai bine.”