Amintirile din copilărie sunt însoțite de bunul gust al diferitelor preparate, de care ne-am bucurat fiecare dintre noi, atât în casa părinților, cât și la masa bunicilor.
Arta de a trăi frumos, în echilibru, armonie, liniște trupească și sufletească, bucurie se învață din zâmbetul natural al unui copil, din puritatea, inocența, încrederea, speranța, pofta de viață cu care se raportează la fiecare zi.
Ritmul alert, fuga către nicăieri, lipsa unei rutine zilnice, a unui program de familie, încărcarea programului zilnic astfel încât agenda copilului să arate ca a unui CEO… toate acestea aduc copiii să trăiască într-un nefiresc, într-o îndepărtare de sine, dar și de familie, o înstrăinare de bunele tabieturi ale familiei, de mesele ce adunau cândva în bucurie toți membrii familiei.
Rutina noastră zilnică este transmisă și copiilor noștri, proiectând asupra lor așteptări, activități multiple, nesusținute de un aport corect de nutrienți, activități consumatoare de timp, de energie, dar care pot genera dezechilibre majore până la nivel celular.
Aceste impuneri se observă și în relația cu mâncarea, încă de la primele lingurițe, când atenția este acordată îndeplinirii nevoiii noastre, de a goli bolul de mâncare, îndepărtându-ne astfel de ceea ce simte, transmite copilul, dar adoptând rolul de circar, de animator care ar face orice pentru a distrage atenția copilului, reușind să deschidă gura, dar într-un mod inconștient. Astfel, copiii învață să mănânce inconștient, să își însușească acest comportament alimentar, să prefere tableta, telefonul, televizorul pentru a deschide gura să mai ia o linguriță de „papa bun“. Mâncarea devine componenta periferică a tuturor device-urilor folosite și copiii nu realizează cum au mâncat, ce au mâncat, ce ingrediente au fost folosite, ce culoare, gust, textură… Aceștia devin străini de un comportament normal în relația cu mâncarea.
Urmează o etapă în care ajutăm copiii să facă cunoștință cu tehnica manipulării, cu acceptarea recompensei, cu condiționarea mesei de un desert, ceea ce mai târziu se va traduce în dependențe, în profiluri alimentare greu de corectat.
Dragii mei, nu este lansată nicio competiție, fiecare copil are propriul ritm de creștere, anumite preferințe alimentare, iar noi, părinții, trebuie să vedem ce construim în copiii noștri pe termen lung, ce impact vor avea acțiunile noastre pe termen lung în creșterea și dezvoltarea copiilor noștri.
Mă uit cu tristețe la majoritatea copiilor, pe diferite etape de vârstă, unde sunt ușor de identificat dezechilibrele alimentare, derapajele, perioadele în care se manifestă foamea emoțională, prezența meselor dezorganizate, monotonia din farfurie, introducerea în meniul zilnic a alimentelor procesate, prăjite, excesul de zahăr și făină.
Drumul de la potențialul individual la performanță este susținut de ALIMENTAȚIA de zi cu zi
Performanța nu poate fi susținută de cartofi prăjiți, lapte cu cereale, șnițele și cât mai multe dulciuri. Toate aceste alimente presupun un consum energetic în etapa de digestie, nu aduc beneficii nutritive, pot genera creșteri de greutate și o reducere a capacității de concentrare. Poftele copiilor pot fi educate, iar responsabilitatea sănătății copiilor este a părinților, în primul rând, mai ales atunci când vorbim de alimentație, hidratare, somn, mișcare. Acestea sunt componentele de bază ale stilului de viață, iar educația stilului de viață este realizată acasă, pornind de la modul în care părinții aleg să trăiască, ce transmit copiilor în cele 4 direcții, cum îi inspiră pe copii zi de zi astfel încât să trăiască într-o stare de bine, într-o armonie minte-trup-suflet.
Poziționarea nutriției între nevoia reală și nevoia creată prin stimuli comerciali este cel mai important punct de plecare pas cu pas… pe drumul sănătății
Obiceiurile alimentare de familie, aceste tabieturi sunt esențiale în educația copiilor, dar adesea mă aflu în situația în care trebuie să găsesc soluții miraculoase pentru „părinți ocupați“. Dar nu este important să decidem ce aducem în timpul nostru, ce prioritizăm în timpul nostru, ce alegem să ne definească?… fuga către nicăieri (asociată cu un haos generat în jurul nostru) sau așezarea într-un ritm plin de bucurie, armonie și pace.
La nivel mental, mâncarea este asociată frecvent cu starea de bine, astfel se apelează la mâncare instinctiv pentru starea de echilibru, liniște, compensarea emoțiilor negative, aparenta gestionare a stresului, dar de fapt noi ne îndepărtăm de nevoile noastre biologice și generăm un stres metabolic extraordinar. În astfel de situații se identifică rapid soluții necalorice pentru armonia minte-trup-suflet, definirea talentelor, abilităților care aduc bucurii reale, reușind să generăm un nou șablon pe care să îl accesăm în condiții de stres. Un adult veșnic înfometat va transmite acest comportament de refugiu alimentar și copiilor, atribuind mâncării un alt rol. Astfel mâncarea are un rol de pansament emoțional și nu de hrană pentru o bună funcționare a organismului.
Deformarea exterioară este imaginea corectă a unei deformări interioare
Copiii apelează excesiv la mâncare când nu își regăsesc siguranța psiho-emoțională și încep să ascundă anumite excese, derapaje alimentare, să împrumute din pachetul colegilor, să manipuleze părinții, bunicii sau alți adulți care se ocupă de îngrijirea lor. Este startul către supraponderabilitate și de multe ori suntem spectatori ai acestor filme, fără să ne asumăm concret un rol, ci asistând la distrugerea viitorului adult din copilul pe care îl avem în fața noastră… din lipsă de timp.
În această intersecție rolul major în direcționarea pe drumul corect revine părinților, care trebuie să își asume rolul de părinte, nu de peștișor de aur care îndeplinește poftele zi de zi.
Sănătatea nu se negociază, ci se învață alături de întreaga familie
Este frustrant pentru un copil cu probleme de greutate să adopte un meniu restrictiv, în timp ce asistă zilnic la un răsfăț culinar al familiei. În astfel de situații se adoptă la nivel de familie o schimbare, un program de alimentație tradus în stil de viață echilibrat, astfel încât copilul supraponderal sau obez să nu perceapă acest proces la nivel personal.
Am întâlnit în mod frecvent copii de 6-7 ani cu o greutate și circumferințe de adult, dar care recunosc umilința la care sunt supuși de colegi zilnic, dificultatea de a desfășura activități sportive, restricționări majore în ceea ce privește vestimentația. Aceste pofte satisfăcute zi de zi au capacitatea de a le deforma modul în care percep un gust natural al alimentelor, tendința fiind de a alege în special alimente cu un conținut ridicat de grăsimi, zahăr, sare, făină.
Trăiți și vedeți viața prin ochii copiilor dumneavoastră, astfel veți fi prezenți în viața lor, veți înțelege nevoia lor, dorința lor, veți reuși să auziți, să vedeți, să simțiți, altfel învățați să funcționați, să îndepliniți sarcini legate de nevoile biologice, dar unde este SUFLETUL copilului? Alegerile alimentare sunt generate de anumite emoții, de anumite temeri, de modul în care copiii au învățat în cadrul familiei să se recompenseze, să se bucure mâncând, să se relaxeze în vacanță mâncând… și toate acestea sunt percepute ca fiind obiceiuri sănătoase… În realitate sunt extrem de nocive.
Copilul nevindecat se află în mulți adulți din preajma noastră și se atribuie rolul de recompensă, plăcere, emoție alimentelor care creează dependență, apelându-se la acestea de obicei seara, uneori noaptea, din plictiseală, de oboseală, de poftă, de nevoie indusă.
Cele 3 mese principale ale zilei, hidratarea corectă, igiena somnului, activitatea sportivă de zi cu zi… toate sunt practicate acasă, de la mic la mare, reușind astfel să punem bazele unui stil de viață echilibrat pentru toată viața.
Timpul este singura resursă irecuperabilă, iar noi nu avem timp să trăim în timpul nostru… ceea ce arată lipsa unor limite sănătoase, a unor priorități sănătoase, dar toate acestea sunt transmise cu mare ușurință copiilor noștri, distrugându-i zi de zi, pas cu pas.
Conștientizați și asumați-vă schimbarea, astfel încât prioritatea să fie
CALITATEA VIEȚII, BUCURIA DE A TRĂI ZI DE ZI ÎN ARMONIE, PACE, LINIȘTE, SĂNĂTATE TRUPEASCĂ ȘI SUFLETEASCĂ!
Alina Epure, nutriționist și fondator al Clinicii Nutribalance, www.nutribalance.ro,
alinaepure@nutribalance.ro