Noile schimbări legislative aduc mari provocări pentru mediul de business din România. OUG 130/2021, apărută la finalul anului trecut, a reintrodus, în Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, incriminarea faptei de reținere și neplată a anumitor impozite și contribuții. „Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 1 an la 5 ani sau cu amendă reținerea și neplata, încasarea și neplata, în cel mult 60 de zile de la termenul de scadență prevăzut de lege, a impozitelor și/sau contribuțiilor prevăzute în anexă la prezența lege”, se arată în actul normativ, măsură ce va fi aplicată de la 1 martie 2022.
Textul este ambiguu, arată Dan Schwartz, și scoate la iveală multiple neclarități și idei greu de înțeles. “Introducerea în lege a acelei anexe care include în ea articole din toate convențiile de evitare a dublei impuneri a României, este nefuncțională și periculoasă. Ce se întâmplă dacă aceste convenții se modifică? (…) Ce se întâmplă cu noile conventii pe care România le semnează?”, declară el, pentru Forbes România. În continuare, prevederea nu face referire la situația sumelor care pot fi subiect de reeșalonare, o altă chestiune expusă deficitar.
Reeșalonarea este un drept pe care orice contribuabil îl are în conformitate cu prevederile codului fiscal și codului de procedura fiscală, mai arată Dan Schwartz: “Reeșalonarea nu se poate face decât pentru debite restante. Pentru ca debitul să fie restant, trebuie să treacă o perioadă de timp de la data scadenței lui. Dacă această perioadă de timp trece de 60 de zile, există riscul pentru mediul de afaceri de-a intra în zonă penală”. De asemenea, potrivit noii prevederi, este posibil că atât o persoană fizică, cât și una juridică, să fie cercetată penal. “În situația în care o companie nu își plătește în termen de 60 de zile reținerile la sursă, cine va fi subiectul cercetării penale? Administratorul, societatea sau amândoi?”, ridică el problema.
Incriminarea reținerii și neplății dărilor la stat a fost introdusă cu câțiva ani în urmă, însă a fost eliminată în 2015, după ce Curtea Constituțională a României a stabilit că prevederea era neconstituțională. Curtea a constatat că Legea evaziunii nu definea noțiunea de „impozite sau contribuții cu reținere la sursă”, deci normă care incrimina infracțiunea nu întrunea condițiile de claritate, previzibilitate și accesibilitate, încălcând prevederile constituționale.
“Din păcate, această prevedere legală a produs foarte mult rău mediului de afaceri, fără să producă efecte pozitive reale atunci când vorbim de colectarea veniturilor statului. În momentul de față nu reprezintă un progres. Se spune că drumul spre iad e pavat cu bune intenții. Sunt convins de bunele intenții ale Ministerului Finanțelor atunci când vine vorba de creșterea gradului de colectare a impozitelor și taxelor. Felul în care această colectare se vrea făcută lasă de dorit”, conchide el.