Eram prea tineri ca să știm, vorba lui Gabriel Garcia Marquez, că inima șterge din amintiri ce a fost rău și intensifică ce a fost bun și, datorită acestui artificiu, putem îndura greutatea trecutului.
Amintirile frumoase sunt de cele mai multe ori născute natural, fără un efort conștient. Dăruim din timpul nostru cu atâta generozitate, ca și cum ar fi infinit, fără să ne gândim să primim ceva la schimb. Deși primim. Amintirile sunt mereu speciale, fie că am râs, fie că am plâns, importante sunt emoțiile pe care ni le provoacă și aducerile în minte.
Amintirile din copilărie sunt de cele mai multe ori însoțite de zâmbetul bunicilor, părinților și fraților mai mari sau mai mici. Aroma Sărbătorilor însoțită de gustul biscuiților șprițați, al fulgilor de nea coborâți din abundenţă din ceruri, al săniuței sau al fructelor culese pe furiș…
Amintirea lucrurilor trecute nu e neapărat amintirea lucrurilor așa cum au fost pentru că, în anumite momente, „amintirile izbucnesc din ochi și se rostogolesc pe obraji”. Amintirile ne hrănesc sufletul. Cele frumoase din copilărie își pun amprenta pe toată existenţa noastră ulterioară, iar dacă au fost bucuroase și luminoase, ne asigură o sănătate mai bună și îndepărtează stările nu tocmai fericite.
Să-mi creez amintiri cu tine e activitatea mea preferată… spunem ori de câte ori ne îndrăgostim. E greu să uiți pe cineva când e vorba de dragoste, persoana care te-a ajutat să-ți creezi multe amintiri. Bucură-te însă mereu și mulțumește-i lui Dumnezeu pentru amintirile frumoase, dar nu-ți petrece timpul rămas uitându-te în urma ta.
Creează-ți permanent emoții care cu timpul se vor transforma în dulci amintiri. Pe de altă parte, sigur ai pierdut lucruri și oameni dragi din viața ta pe care cu certitudine îi vei purta cu tine pentru totdeauna în gândurile tale. Morala poveştii, așa cum spune Green, este că nu-ți amintești ce s-a întâmplat. Ceea ce-ți amintești devine ce s-a întâmplat.
Vreau să am amintiri frumoase de la orice vârstă, ceea ce vă doresc și vouă. În tumultul vieții în care trăim acum, în care ipocrizia, lipsa de implicare și responsabilitate, goana după material și superficial, relațiile interpersonale perturbate de diverși factori interni sau externi sunt la ordinea zilei, e necesar, mai mult ca oricând, să căutăm și să găsim cele mai bune soluții pentru a ne păstra o decenţă a deciziei și o limpezime a emoțiilor.
Trebuie să facem pace cu propriile amintiri, ca să permitem accesul în sertarele sufletului a unora noi. Frumoase și curate. Când vom fi seniori, activitatea noastră preferată va deveni împărtășirea amintirilor. Poate, tocmai de aceea, de acum, de când conștientizăm rolul amintirilor, e necesar să lucrăm intens și atent la construcția lor.
Nimic nu este mai grăitor și mai tiranic pe lume ca amintirea a ceva ce trebuia să faci și pe care nu l-ai făcut, așa cum spune Honoré de Balzac. Caută să nu trăiești în gol, ci, dimpotrivă, dă valoare timpului, anilor, vieții.
Toți avem propriile mașini ale timpului. Unele ne poartă înapoi, și le numim amintiri, altele ne duc înainte, și le numim visuri. Cu cât visurile sunt mai înălțătoare și mai frumoase, cu cât ne bucură mai mult sufletul, cu atât amintirile devin mai plăcute de… amintit. Faceți loc zilnic în anul nou poveștilor în viața voastră, indiferent de forma pe care ele o iau în timp, ele vor deveni cândva de neprețuit. Și ai grijă ce faci azi pentru că trebuie să nu uiți că te costă mâine!