Anul trecut, dolarul a fost susţinut de îmbunătăţirea evoluţiei economiei americane şi de inflaţia persistentă, care a determinat Fed să adopte o politică mai conservatoare, fiind aşteptată să înceapă creşterea dobânzii cheie cel mai devreme în luna martie, notează Reuters.
Cea mai slabă evoluţie, între monedele importante, a avut-o, în 2021, yenul japonez, care s-a depreciat cu aproximativ 10 procente.
Europa, care are cea mai mare pondere în indicele dolarului, a scăzut cu puţin peste 7% în 2021, în timp ce Banca Centrală Europeană (BCE) îşi menţine politica monetară ultra-relaxată, săpre deosebire de Fed.
„Anticipăm că deprecierea monedei unice va continua anul viitor până la 1,10 dolari pe unitate sau chiar dincolo de acest prag, în condiţiile în care factorii negativi se vor menţine, fiind improbabil ca BCE să crească dobânzile la sfârşitul anului 2022 sau începutul lui 2023”, au punctat analiştii băncii Scotiabank.
Pe ansamblul anului, euro a scăzut cu aproxumativ 6% faţă de lira sterlină, moneda britanică fiind susţinută de temperarea îngrijorărilor legate de impactul economic al pandemiei de Covid-19, analiştii anticipând noi majorări de dobânzi din partea Băncii Angliei anul acesta.
Lira sterlină s-a menţinut la un nivel maxim faţă de euro din februarie 20202, dar a scăzut cu puţin peste 1% faţă de dolar.
Totodată, la capitolul „cea mai slabă evoluţie din 2021” se regăsește lira turcească, care s-a depreciat cu aproximativ 44% faţă de dolar, cel mai mult în ultimele două decenii. Aceasta a fost semnificativ afectată de accelerarea inflaţiei şi politica monetară neconvenţională a guvernului turc.