Rutina noastră zilnică, transmisă și copiilor noștri, a devenit o noutate atât pentru noi înșine, cât și pentru familia noastră, fiind antrenate atât așteptări, cât și dezamăgiri.
Stilul de viață se construiește pas cu pas, pe patru piloni principali, și anume: alimentație, hidratare, somn, mișcare. În ultimul an, chiar un an și jumătate, puțini dintre noi au integrat în programul zilnic și propriile nevoi de bază, neacordând o atenție deosebită acestora.
Am observat o schimbare majoră, de la mic la mare, în relația cu mâncarea, uneori din lipsă de timp sau lipsă de imaginație sau neîndemânare sau acceptarea mâncării ca unică „bucurie” a zilei.
Copiii au învățat să mănânce inconștient, să își însușească acest comportament alimentar, să prefere tableta, telefonul, televizorul pentru a deschide gura să mai ia o linguriță. Mâncarea a devenit componenta periferică a tuturor device-urilor folosite atât de adulți, cât și de copii, ajungându-se la punctul în care nici nu realizează cum au mâncat, ce au mâncat, ce ingrediente au fost folosite, ce culoare, gust, textură și astfel devin străini de un comportament normal în ceea ce privește relația cu mâncarea.
A fost o etapă în care copiii au făcut cunoștință cu tehnica manipulării, cu acceptarea recompensei, cu condiționarea mesei de un desert sau de 10 minute la tabletă, ceea ce mai târziu se va traduce în dependențe, în profiluri alimentare greu de corectat.
Mă uit cu tristețe la majoritatea copiilor, de diferite grupe de vârstă, unde sunt ușor de identificat dezechilibrele majore, derapajele alimentare, perioadele în care se manifestă foamea emoțională sau refugiul alimentar, prezența meselor dezorganizate, monotonia din farfurie, introducerea în meniul zilnic a alimentelor procesate, prăjite, excesul de zahăr și făină sub orice formă.
Observ de la an la an o reducere a capacității copiilor de a se focusa pe activități de bază specifice vârstei, o limitare a creativității, a imaginației, afectarea memoriei de lungă și scurtă durată… și toate acestea în contextul în care presiunea pe copii este din ce în ce mai mare, alimentația acestora este adusă în zona dorințelor și nu a nevoilor reale, astfel încât să fie „bifată” încă o masă.
Creierul se dezvoltă până la 21 de ani, context în care hrana ce susține dezvoltarea acestuia este foarte importantă și trebuie asigurată zi de zi, deoarece creierul este cel mai solicitat organ pe parcursul întregii zile. Dar câți dintre copiii noștri mănâncă zilnic pește, avocado, nuci, caju, migdale, semințe de cânepă, uleiuri presate la rece? Și în același timp să ne uităm la polul opus, la copiii care au meniul zilnic bazat pe alimente prăjite, alimente cu un conținut ridicat de zahăr, făină, carne, alimente procesate…
Poziționarea nutriției între nevoia reală și nevoia indusă prin stimuli comerciali este cel mai important pas pe drumul sănătății. Conștientizarea este esențială, astfel încât să fie antrenată motivația în stabilirea unui program zilnic.
Obiceiurile alimentare de familie, aceste tabieturi esențiale în educația copiilor, s-au transformat într-o reuniune de familie, stabilită adesea printr-o conversație telefonică, cu scopul de a plasa o comandă de mâncare. Și toate acestea se întâmplă într-o scurtă pauză, cu o nouă întâlnire în momentul în care s-a livrat mâncarea, astfel încât fiecare să își preia în fața laptopului bolul cu „papa bun“.
La nivel mental mâncarea este asociată ușor cu starea de bine, astfel se apelează la mâncare instinctiv pentru starea de echilibru, liniște sau pentru compensarea emoțiilor negative: obosit/trist/frustrat nemulțumit/singur/ plictisit/stresat.
Deformarea exterioară este imaginea corectă a unei deformări interioare
Copiii apelează excesiv la mâncare când nu își regăsesc siguranța psiho-emoțională și încep să ascundă anumite excese, derapaje alimentare, să acceseze sertarul cu bunătăți, să manipuleze la rândul lor părinții, bunicii sau alți adulți care se ocupă de îngrijirea lor. Este startul către supraponderabilitate și de multe ori suntem spectatori ai acestor filme, fără să ne asumăm concret un rol, ci asistând la distrugerea viitorului adult din copilul pe care îl avem în fața noastră.
În această intersecție, rolul major în direcționarea copiilor pe drumul corect al sănătății revine părinților, care trebuie să își asume rolul de părinte și nu de peștișor de aur care îndeplinește dorințele zi de zi.
Sănătatea nu se negociază, ci se învață alături de întreaga familie
Este frustrant pentru un copil cu probleme legate de greutate să adopte un meniu restrictiv, după ce a mâncat o perioadă lungă de timp ce a dorit, cum a dorit, când a dorit, cu atât mai mult cu cât asistă la masă la un rasfăț culinar al familiei. În astfel de situații se adoptă la nivel de familie o schimbare, un program de alimentație tradus în stil de viață echilibrat, astfel încât copilul supraponderal sau obez să nu perceapă acest proces la nivel personal.
În ultimul an am întâlnit frecvent copii ce au avut o greutate similară cu a unui adult, care au renunțat la sport, au uitat de hidratarea cu apă, au petrecut zilnic foarte multe ore pe telefon sau tabletă, ceea ce reprezină un risc major pentru buna lor creștere și dezvoltare.
Trăiți și vedeți viața prin ochiii copiilor și astfel veți fi prezenți în viața lor, veți înțelege nevoia lor, dorința lor, veți reuși să auziți, să vedeți, să simțiți, altfel învățați să funcționați, să îndepliniți sarcini legate de nevoile biologice, dar unde este SUFLETUL copilului? Mai presus de hrana trupească, copiii au nevoie de hrană sufletească, care nu se traduce prin umplerea timpului cu ceea își doresc astăzi și în scurt timp vor fi depuse eforturi mari spre îndreptare.
Cu aceeași ușurință puteți pregăti gustări compuse din fructe, legume, oleaginoase (nuci, caju, migdale, alune de pădure, fistic, semințe de cânepă), iar o acțiune repetată va deveni o rutină zilnică.
Noi, părinții, suntem o sursă de inspirație pentru copiii noștri Dar cum reușim să îi inspirăm zi de zi? Planul alimentar este binevenit și are ca punct de plecare identificarea abaterilor, exceselor, astfel încât să poată fi obținute îmbunătățiri. Astfel, recomand completarea unui jurnal alimentar pentru fiecare membru al familiei, în care se vor nota toate mesele principale, gustările, aportul de apă, programul de somn și mișcare, astfel încât să avem un punct de plecare în stabilirea unui stil de viață echilibrat.
Fără un plan clar, atât adulții, cât și copiii ajung să mănânce ce găsesc la îndemână, dar aceste alimente sunt cumpărate, depozitate cu grijă de adulți. Lista de cumpărături are un rol important, pentru o bună organizare, după ce a fost stabilit și agreat planul alimentar de familie. Astfel, cu pași mici, se instalează o reașezare alimentară pe termen lung, extrem de utilă întregii familii.
Nutriția, așa cum spun adesea, are 3 principii de bază:
VARIETATE, CUMPĂTARE, ECHILIBRU.
Așadar, vă îndemn să redescoperiți arta de a trăi sănătoși, de la mic la mare.
Copilul nevindecat se află în mulți adulți din preajma noastră și se atribuie alimentelor rolul de recompensă, plăcere, emoție care creează dependență, apelându-se la acestea de obicei seara, uneori noaptea.
Conștientizați și asumați-vă schimbarea, astfel încât prioritatea să fie
CALITATEA VIEȚII, BUCURIA DE A TRĂI ÎN ARMONIE ZI DE ZI!
Tu ce copil vrei să hrănești?
Alina Epure este nutriționist și fondator al Clinicii Nutribalance
www.nutribalance.ro, alinaepure@nutribalance.ro