Feodor Mihailovici Dostoievski s-a născut la 30 octombrie/11 noiembrie 1821, la Moscova. A făcut cunoștință cu literatura de la o vârstă fragedă, prin intermediul basmelor și legendelor scrise de autori ruși și străini.
A absolvit Institutul de Inginerie Militară Nikolaiev din Sankt Petersburg, iar după absolvire a lucrat ca inginer proiectant, însă obișnuia să traducă cărți pentru a-și suplimenta veniturile, notează RRC.
În 1846, a publicat “Oameni sărmani”, primul său roman, considerat a fi unul realist socialist, prin care a ilustrat tema dramei omului sărac, pentru care libertatea interioară, individualitatea și respectul de sine se anulează ca urmare a numeroaselor constrângeri sociale.
Au urmat volumele „Omul dedublat” (1846), „Gazda” (1847) şi „Netoșa Nezvanova” (1849),
În anul 1849, Dostoievski este arestat și închis pentru activități antistatale împotriva țarului Nicolae I, sub acuzația că a citit în fața mulțimii și a propagat textul ”Scrisorii către Gogol”, al lui Vissarion Belinski.
Dostoievski va scrie şi alte romane valoroase: „Jucătorul” (1867), „Eternul soț” (1870), „Adolescentul” (1875), dar şi povestiri, precum “Domnul Proharcin” (1846), “Nevasta altuia și un soț sub pat” (1848), “O inimă slabă” (1848), “Un hoț cinstit” (1848), “Crocodilul” (1865), “Bobok” (1873), “Centenara” (1876), “Mujicul Marei” (1876), “Visul unui om ridicol” (1877), teatru și eseuri printre care “Maria Stuart” (teatru, 1841), “Boris Godunov” (teatru, 1841), “Însemnări de iarnă despre impresii de vară” (eseuri, 1863), “Jurnalul unui scriitor” (eseuri, 1873-1881).
Feodor Dostoievski a murit la 9 februarie 1881, fiind înmormântat în cimitirul Tihvin, lângă Mânăstirea Alexandr Nevski din Sankt Petersburg.