Șeful imperiului familial Mansour, evaluat la 6 miliarde de dolari, a fost odată sărac lipit-pământului. Acum este pe culmea succesului. Drumul său a mers de la bogăție la sărăcie și înapoi la bogăție. Povestea de viață a miliardarului egiptean în investiții, Mohamed Mansour, este plină de întorsături miraculoase de destin, tipice romanelor victoriene. Iată povestea lui, potrivit Forbes SUA.
La vârsta de 10 ani, fratele său mai mare l-a lovit cu o mașină și aproape i-a tăiat piciorul. Un chirurg a ignorat sfatul medicului și a refuzat să îi amputeze piciorul; Mansour a stat la pat timp de trei ani, dar s-a recuperat suficient pentru a putea merge din nou.
Mansour s-a născut într-o familie aristocratică bogată. Dar când a fost înscris la Universitatea de Stat din Carolina de Nord, președintele Egiptului, Gamal Abdel Nasser, a confiscat averea familiei sale și a naționalizat compania lor de bumbac, lăsându-l pe Mansour sărac dintr-o dată.
La vârsta de 18 ani a fost nevoit să se mute într-o locuință aglomerată în afara campusului, a trăit doar cu pâine și ouă timp de jumătate de an și a găsit un loc de muncă plătit cu salariul minim la un restaurant care i-a permis să își continue studiile.
La vârsta de 20 de ani, imediat după ce a terminat facultatea, Mansour a fost diagnosticat cu cancer la rinichi. Pe atunci foarte puțini oameni supraviețuiau acestei boli. Dar o intervenție rapidă pentru îndepărtarea rinichiului și terapia cu radiații l-au recuperat și cancerul nu a mai recidivat.
Familia sa a reușit să repornească afacerea de export de bumbac sub o nouă conducere, apoi a lansat o companie afiliată de distribuție de automobile – o afacere incipientă pe care Mansour (la vârsta de 28 de aniatunci) a condus-o alături de frații săi după moartea tatălui său în 1976, și apoi a preluat-o în anii ’80.
Mansour și familia sa au dezvoltat Mansour Group, cu sediul în Cairo, într-un imperiu de miliarde de dolari, câștigând contracte profitabile cu General Motors (acum este unul dintre cei mai mari distribuitori GM din lume) și producătorul de echipamente de construcții Caterpillar.
În 2009 Mansour a investit 20 de milioane de dolari în pre-IPO al Facebook la 18 dolari pe acțiune. Nu dezvăluie când a vândut acțiunile, cu excepția faptului că a fost o investiție bună. În anul următor, imediat după ce s-a mutat în Marea Britanie, unde încă locuiește, a înființat firma sa de capital privat, Man Capital. Aceasta reprezintă acum aproape o treime din averea sa de 3,3 miliarde de dolari, cu dealerul său Caterpillar, Mantrac, reprezentând un sfert, iar restul fiind active personale și alte afaceri ale lui Mansour, inclusiv Mansour Automotive și ManFoods (operator de restaurante McDonald’s în Egipt).
Cei doi frați ai lui Mansour, Youssef și Yasseen, care conduc părți ale conglomeratului, sunt și ei miliardari, fiind evaluați la 1,3 miliarde de dolari, respectiv la 1,2 miliarde de dolari.
Mansour, care a fost ministru al transporturilor în timpul mandatului președintelui Hosni Mubarak între 2006 și 2009 și a împlinit marți 76 de ani, este într-o perioadă de reflecție a vieții sale care l-a inspirat să scrie o autobiografie: “Drive to Succeed” a fost publicată de Penguin în decembrie și este disponibilă pe Amazon.
Cincizeci și opt de ani după ce a pierdut totul, Mansour a stat de vorbă cu Forbes SUA și a extras câteva lecții pe care le-a învățat în decenii de afaceri și din numeroasele sale întâlniri cu problemele vieții. Iată șapte dintre aceste lecții.
Promite puțin și livrează mai mult. Chiar și acum, când afacerea sa este bine stabilită și climatul economic din Egipt este de nerecunoscut, Mansour urmează în continuare aceeași mantră.
Caută golurile de pe piață și umple-le. Când gândești o afacere, trebuie mai întâi să descoperi ce lipsește pe piață. Identifică ceea ce poți face și ceilalți nu pot, sau învață să faci ceea ce nimeni altcineva nu poate face.
Când Mansour începea în anii ’70, petrecuți în mare parte în SUA, l-au făcut potrivit pentru a face comerț între SUA și Egipt. “Nimeni nu putea vorbi limba sau înțelege modul american de a face afaceri în Egipt, cu excepția noastră, a celor trei frați la momentul respectiv,” spune el. În timp ce alți oameni de afaceri egipteni se loveau de bariere de limbă și culturale, ei au reușit să prospere.
Nu sta în capul mesei. “Când mă așez în sala de consiliu, nu stau în capul mesei,” spune Mansour. “De fapt, nimeni nu stă acolo: capul mesei este gol.” Acest lucru favorizează un sentiment de echipă și loialitate printre colegii săi, spune el. Mansour se bazează în mare măsură pe priceperea celor din jurul său: “Sunt mai mult un gânditor. Nu vorbesc mult. Am oameni foarte buni în jurul meu. Oameni despre care știu că îmi vor spune adevărul. Și probabil că sunt mai inteligenți decât mine.”
Nu trăi în umbra ta. Pe măsură ce o afacere se maturizează, este ușor să rămâi blocat în tipare de gândire familiare și modalități de a face lucrurile cu care ești obișnuit, sau să fii obsedat de ceea ce era compania în trecut și de obiectivele sale inițiale. Asta este exact ceea ce încearcă Mansour să evite: “Nu trăiesc niciodată în umbra mea,” spune Mansour. El prioritizează inovația și asta îl atrage să investească în inițiative orientate spre viitor, cum ar fi tehnologia. Învingerea cancerului și o accidentare gravă în tinerețe ar putea face cu ușurință o persoană aversă la risc: dar Mansour spune că l-a făcut să abordeze riscul și să nu lase niciodată oportunitatea să treacă pe lângă el. În acest sens, se asigură că se înconjoară de colegi tineri care sunt conectați la tendințe și idei noi: “Aducem în companie bărbați și femei inteligenți și luminați, mai tineri, cu viziune. Ei ne pot sfătui.”
Poți fi prieten cu angajații, dar doar în afara locului de muncă. Când Mansour a preluat părți din afacere după moartea tatălui său, a fost pus în fața unei alegeri: “Angajez oameni cu experiență, mai în vârstă decât mine? Sau prieteni despre care știu că pot să mă bazez?” A ales a doua opțiune, și pentru o vreme a funcționat minunat. Avea o politică de ușă deschisă la birou și împărtășea o camaraderie călduroasă cu colegii în timpul zilei și socializa cu ei seara. Dar când i-a găsit jucând fotbal în mijlocul biroului într-o zi, și-a dat seama că merge prea departe: “Am învățat din greșelile mele. Am spus: ori muncă, ori plăcere. Suntem prieteni în afara biroului. Și apoi am început să mă retrag. Am închis ușa și așa am făcut diferența.” Stabilirea limitelor la locul de muncă a devenit în cele din urmă naturală pentru el.
Nu subestima factorii macroeconomici. “Factorul macroeconomic este cheia,” spune Mansour. El observă că suntem într-un an de alegeri în SUA și că afacerile ar trebui să ia în considerare “ce fel de impact vor avea asupra economiei SUA inflația, Rezerva Federală, ratele dobânzilor.”
Mansour spune că a făcut greșeli în trecut neacordând suficientă atenție modului în care politica și schimbările economice majore i-ar putea afecta afacerea. Nu a prevăzut slăbirea monedei egiptene începând de la sfârșitul anilor ’70 (era influențat de stabilitatea ei în tinerețe) și a fost aproape de faliment atunci.
Folosește adversitatea în beneficiul tău. Înainte de accidentul cu mașina din copilărie, pasiunea lui Mansour era sportul. Fiind blocat la pat, a trebuit să renunțe la sport și a trebuit să petreacă perioade lungi de timp singur: “Pe vremea aceea nu exista PlayStation, nu exista televizor,” spune el. Dar aceasta l-a ajutat să se dezvolte în alte moduri: “Am stat și am gândit. Am învățat să fiu un gânditor.”
Când familia sa a pierdut averea sub programul lui Nasser, Mansour “a învățat valoarea banilor.” L-a făcut mai reticent în a lua datorii în viitor, astfel încât să fie mai bine pregătit pentru a-și salva finanțele atunci când a lovit criza economică din Egipt în anii ’80. “M-au făcut un om mai bun?” se întreabă Mansour despre luptele sale financiare. “Cu siguranță, da.” FOTO: profimediaimages.ro
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.