Una dintre mașinile de raliuri folosite de echipa Škoda Motorsport la începutul anilor ’60 a fost reconstruită cu ocazia aniversării a 120 de ani de la fondarea diviziei de competiții a producătorului auto ceh.
Micul automobil cu „față” de Ferrari și aripioare spate asemănătoare cu cele de pe mașinile americane ale anilor ’50, cântărește 555 kg, are un motor amplasat în spate care dezvoltă 92 CP, și atinge o viteză maximă de 200 km/h.
Dezvoltarea unui automobil Škoda destinat curselor de anduranță a început în primăvara lui 1956. Spre sfârșitul anului 1957 erau finalizate două exemplare Škoda 1100 OHC cu caroserie deschisă (fără plafon).
Acestea au fost urmate de alte două exemplare coupé construite la începutul anilor 60. Din păcate, cariera competițională a acestor automobile a durat doar doi ani, din 1960 până în 1962. Escaladarea Războiului Rece ar fi limitat oricum participarea cehilor exclusiv la curse organizate de „țările prietene”. Însă schimbarea regulamentului competițional a dat lovitura capitală clasei 1100 cmc, aceasta nemaifiind inclusă în concurs.
În 1966, cele două coupé-uri Škoda 1100 OHC au fost vândute unor colecționari privați. Ambele mașini au fost apoi distruse în accidente. De la una a fost recuperat motorul, care a fost expus vreme îndelungată la școala profesională de la Mladá Boleslav, pentru a fi în cele din urmă montat pe coupé-ul reconstruit.
Cutia de viteze a fost expusă la Muzeul Tehnic din Praga după care a fost donată Muzeului Škoda acum 25 de ani. Între timp, Muzeul Škoda a recuperat alte piese ale mașinii de la diverși colecționari.
Ambițiosul proiect de restaurare a fost avantajat de faptul că documentația tehnică originală a mașinii a fost păstrată în arhivele Škoda Auto – nivelul de detaliu mergând până la pașii de fabricație a diverselor componente și schițe cu etapele de montare ale diferitelor subansamble.
Un alt avantaj a fost faptul că piesele mecanice originale au avut un grad de uzură foarte scăzut întrucât mașina a participat la puține curse. Reconstrucția șasiului, a radiatorului și a rezervorului de combustibil s-a încheiat în 2015.
Cel mai dificil a fost de reconstruit caroseria de aluminiu, proiectată de designerul Jaroslav Kindl. Inițial, echipa de tâmplari a făcut o machetă 1:1 din lemn, după care confecționerii în metal au construit manual panourile mașinii – portiere, aripi, capote.
Pe parcursul reconstrucției, atelierul de restaurări de la Muzeul Škoda a lucrat îndeaproape cu echipa de specialiști de la Centrul de prototipuri Škoda Auto. Pe baza scanărilor desenelor 2D a fost creat un grid tridimensional la scara 1:1 care a fost ulterior procesat într-un model 3D. În studioul virtual, echipa a avut posibilitatea de a vedea mașina din toate unghiurile și de a face toate ajustările necesare.
Forma fiecărei piese individuale a fost apoi comparată cu schițele originale și cu modelul 3D înainte de a fi finisată. Odată ajustările încheiate, piesele au intrat în producție. Caroseria a fost realizată manual din foi de aluminiu de 0,8 mm și 1 mm grosime.
Diverse piese mici au fost preluate de la vehiculele Škoda aflate în producție în anii 60. Mânerele ușilor, de exemplu, provin de la Škoda 1200 Sedan, blocul contact este cel folosit la modelele 440 Spartak și Octavia, iar volanul a fost adoptat de la Škoda Popular, cel mai bine vândut model al producătorului ceh în epoca antebelică.
Deși nu a avut rezultate notabile în competiții, Škoda 1100 OHC rămâne o reușită a cehilor de la Mlada Boleslav, atât din punct de vedere tehnic, cât și al designului. Și te face să te întrebi câte alte mașini minunate am fi putut vedea din țările de dincoace de Cortina de Fier dacă designerii și inginerii – și întreaga industrie auto – nu s-ar fi aflat preț de 50 de ani „sub vremi”.
