Prima ediție digitală a salonului de la Geneva, fostul SIHH, redenumit Watches and Wonders. Englezii au un cuvânt foarte potrivit pentru ce impresie mi-a făcut: mă simt foarte… underwhelmed.
Live-uri care, de fapt, nu erau live-uri, ci înregistrări difuzate cu butonul de live plasat strategic, directori de branduri care erau teribil de stângaci în fața camerei de luat vederi și care efectuau un adevărat balet cu o coregrafie mult prea vizibilă, încercând în același timp să pară spontani, un început dezastruos în care jurnaliștii nu s-au putut loga, iar link-urile nu funcționau, ceasuri pe care m-am străduit să le văd cât de cât pe ecranul laptopului…
Dureri de cap de la multe ore pe zi în prezentări on-line, lipsa interacțiunii umane, lipsa contactului direct cu ceasurile. Probabil v-ați dat seama până acum că nu a fost, pentru mine, cea mai bună experiență la WW – este una care, sper, a fost dictată de nevoie, de restricții și nu de o strategie în această direcție.
Altfel, note mari pentru brandurile care chiar s-au străduit să prezinte colecții coerente, excepționale, vesele, opere de artă. Note mari și pentru acei CEO care au făcut mari eforturi să participe la sesiunile de Q&A care chiar erau live, dar și la prezentările de presă unde, la fel, jurnaliștii puteau interacționa direct cu ei (au fost și prezentări de presă dezarmant de deprimante în care jurnaliștii nu se vedeau între ei, ci doar puneau întrebări prin aplicație și atât). Una peste alta, bine că a fost, bine că am văzut ceasuri, chiar dacă doar pe monitor. Sper să avem un salon de modă veche la anul.
Rolex. Și atât.
Rolex. Brandul care a pecetluit soarta târgului Baselworld atunci când a luat decizia de a se reloca la Geneva. Toți jurnaliștii din lume așteptau cu sufletul la gură debutul expozițiilor Rolex la Geneva, pentru a vedea standul, pentru a studia ceasurile. N-a fost să fie anul acesta, dar sperăm din toată inima să fim prezenți la anul, în carne și oase, la evenimentul Watches and Wonders, pentru a diseca fiecare mișcare făcută de Rolex, fiecare jumătate de milimetru adăugat la oricare din ceasurile lor.
Până atunci însă, am plăcerea să vă povestesc despre cadranele și diamantele pe care Rolex a decis să le prezinte. Mai întâi de toate, cadranele: noile cadrane Oyster Perpetual Datejust 36 au drept caracteristică motivul frunzei de palmier, inspirat de pădurile tropicale, sau un motiv cu striații care include unul dintre stilurile estetice ce poartă semnătura inconfundabilă Rolex. Fie că vorbim despre versiunea verde-oliv, despre cea argintie sau cea aurie, cadranele sunt realizate din materiale precum cupru, zinc, nichel, crom, titan sau silicon, combinate cu tehnologie de ultimă oră, pentru a crea culori metalice vii și intense. Cadranele cu meteorit ale brandului sunt mărturia vie a energiei care a călătorit prin spațiu și timp. Iar acum, diamantele: noile versiuni Oyster Perpetual Day-Date 36 au indecși orari și curele din piele de crocodil în culori asortate, care creează, vizual, unele dintre cele mai frapante ceasuri pe care le-am văzut vreodată. Culoarea predominantă este corai la versiunea din aur galben de 18K, turcoaz la versiunea din aur alb de 18K și, respectiv, grena la versiunea din aur Everose de 18K. Preferatul meu și, de altfel, cel mai puternic dintre ele este modelul corai – un ceas care te trimite cu gândul la bucurie, soare, viață. Nici noul Oyster Perpetual Lady-Datejust nu se lasă mai prejos: are 1.089 diamante incrustate pe carcasă, lunetă și brățara tip President.
Va urma