Cine e Veronica Schmidt astăzi și care sunt lucrurile care o definesc?
Veronica Schmidt este un om care caută frumosul în orice lucru din jurul său: fie că e vorba de oameni cu povești frumoase, de copii cu zâmbete ștrengărești, de obiecte de decorațiune unice sau de case cu o istorie fascinantă. Timp de șase ore pe zi sunt vicepreședinta Fundației Michael Schmidt și, totodată, designer de interior, jonglând între întâlniri și vizite pentru proiectele aflate în derulare, iar în restul timpului sunt o mamă și o soție dedicată, pentru care familia e pe primul loc.
Fiecare dintre noi poartă cu sine propriile legende și istorii. Care este, în câteva cuvinte, povestea ta?
M-am născut în Basarabia, într-o familie de pedagogi, care mi-au insuflat valorile după care mă ghidez și în momentul de față. Am ales să fac Facultatea de Drept a Universității de Stat din Republica Moldova și apoi m-am mutat în România, unde am avut primul job la o companie de origine rusă ca urmare a faptului că vorbesc fluent și această limbă.
La scurt timp de la mutarea aici, l-am cunoscut pe Michael, soțul meu, alături de care am construit cel mai frumos lucru de până acum: familia noastră, cuibul din care nu pot lipsi cei doi mici Schmidt: Dennis-Michael și Ann-Kathrin. Tot împreună cu soțul meu, construiesc proiecte de suflet în cadrul fundației și sunt mândră de ceea ce am reușit să facem până în acest moment.
În urmă cu opt ani, alături de soțul tău, ați pus bazele Fundației Michael Schmidt. Vorbește-mi despre obiectivele fundației și despre proiectele realizate în ultimii ani, cum este, de exemplu, Săptămâna Haferland, cel mai mare eveniment culturat dedicat promovării zonei săsești din Transilvania. Cum s-a dezvoltat și ce vă doriți pentru viitor de la acest eveniment care a luat o foarte mare amploare?
În ziua în care am înființat fundația familiei, împreună cu soțul meu, am hotărât să readucem la viață farmecul de odinioară al ținutului săsesc. Eu, cu pasiunea mea pentru designul de interior și dragostea pentru copii, el, cu respectul pentru cultură și istoria săsească ce îl reprezintă, am reușit să ducem la bun sfârșit câteva proiecte importante în zonă.
Unul dintre ele este Casa Kraus, o fostă casă parohială transformată într-o pensiune-concept inspirată din stilul și tradițiile săsești. De asemenea, tot prin intermediul fundației, am contribuit și la alte lucrări de amenajare sau renovare în zona săsească, precum renovarea unor case tradiționale săsești sau recondiționarea orgii bisericii din Criț, dar și a unor clădiri cu valoare istorică din Sibiu.
Un alt proiect important pentru noi este și festivalul Săptămâna Haferland, cel mai mare festival dedicat culturii săsești din Transilvania, care a ajuns la cea de-a cincea ediție și care a strâns anul acesta peste 4.000 de turiști din întreaga lume. Iar vizita președintelui României, Klaus Iohannis, a președintei landului Bavarez, Barbara Stamm, precum și a altor oficialități de rang înalt nu a făcut decât să confirme că eforturile noastre de promovare a zonei săsești sunt în direcția potrivită.
Bineînțeles, în afara proiectelor din domeniul conservării patrimoniului săsesc, derulăm mai multe proiecte care sprijină educația, precum și învățământul în limba germană. Astfel, pe lângă programul destinat copiilor defavorizați din Criț, am mai contribuit cu sute de materiale școlare actuale la dotarea claselor pregătitoare cu predare în limbă germană din întreaga țară.
Povestește-mi mai multe despre Criț, despre universul minunat al sașilor pe care încercați să îl readuceți la viață, acum, în secolul XXI.
Criț este satul natal al soțului meu și un loc tare drag nouă: aici am hotărât să punem bazele fundației și aici am implementat cele mai multe proiecte până în acest moment. Criț este, totodată, și un mic sat săsesc fermecător, aflat între Rupea și Sighișoara, la care se ajunge foarte ușor, unde oamenii sunt primitori, iar tradițiile săsești sunt la ele acasă.
Turiștii vor găsi aici locuri speciale, mâncăruri tradiționale delicioase, trasee cu bicicleta prin pădure, o biserică fortificată renovată (cu una din cele mai bune acustici din Transilvania), dar și pensiunea noastră, Casa Kraus, aflată în imediata apropiere a bisericii și deschisă celor care vor să se bucure de frumusețea locului, fie doar și pentru o oră, în timpul unei mese bune, la restaurantul pensiunii. Pentru noi, Criț este o a doua casă, este locul în care ne reîncărcăm bateriile și locul în care am strâns și vrem să strângem în continuare multe amintiri în familie.
Veronica, unde îți găsești sursele de energie și de inspirație?
Familia este inspirația mea, precum și sursa mea de energie. În București, noi am ales să locuim aproape de pădure și nu întâmplător. Dennis este pasionat de animale și de grădină, caută semințe din soiuri vechi, altoiește, salvează animale părăsite. Spune că este păcat să cumpărăm animale când sunt așa multe în stradă.
Așa am ajuns să avem o căsuță cu tot felul de animale: acum avem trei câini, mulți iepurași, pisici, porumbei și o căprioară pe care a salvat-o și care, imediat ce veterinarul va spune că e bine, va fi eliberată în pădurea din apropiere. Avem și găini, aduse din Criț.
Pasiunea lui pentru plante m-a inspirat și acum am ajuns să concep grădinile pe care le avem, precum cea de acasă sau de la Casa Kraus. Studiez la rândul meu diverse grupuri de plante sau soiuri speciale de flori și le caut locul potrivit în grădinile noastre, pentru că nimic nu poate să mă încarce mai mult decât natura. Și, pentru că trandafirii sunt pasiunea mea, atât în grădina Casei Kraus, cât și în celelalte de care mă ocup, oaspeții se pot bucura de inconfundabilul miros al trandafirilor Charles de Gaulle și Bolshoi, precum și de mirosul suav al trandafirilor lila.
Citește și Înghețata, transformată în business – Oana Pleşan
Ann-Kathrin este încă micuță, dar efortul de a-i găsi o școală care să i se potrivească m-a făcut să fiu mai atentă și la nevoile altor copii, care nu pot alege o școală așa cum și-ar dori sau nu au resurse financiare pentru a o finaliza.
Așa mi-a venit ideea de a crea un program de suport educațional pentru un grup de copii defavorizați din satul Criț care își fac temele, se joacă și au o masă caldă în fiecare zi în incinta Casei Kraus. Lucrăm cu copiii de aproape un an în momentul de față, iar rezultatele se văd. Cel mai drag rezultat însă este să îi văd că zâmbesc și că se bucură mai mult de copilărie. Iar asta îmi dă o energie și o stare de bine, pe care nu le pot descrie în cuvinte.
Care a fost cea mai prețioasă lecție pe care ai învățat-o de-a lungul vieții tale și pe care ai vrea să o transmiți mai departe copiilor tăi?
În viață trebuie să înveți să ierți: iertarea aduce cu ea eliberare și te ajută pe tine în primul rând să treci mai ușor peste ceea ce s-a întâmplat. Cred că, de fapt, lecția aceasta e general valabilă în societatea de astăzi și, dacă ne-am însuși-o cu toții, lumea ar fi un loc mai liniștit.
Dar cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de când ești mamă?
Copiii au nevoie de multă iubire, dar și de libertate. Oricât de greu ne-ar fi nouă, părinților, trebuie să îi lăsăm să aleagă singuri. Deși credem că știm ce e mai bine pentru ei și poate de multe ori așa e, trebuie să îi lăsăm să facă propriile alegeri, pentru că doar așa vor deveni adulți încrezători în forțele proprii.
Acesta este un fragment din Cover Story-ul ediției de octombrie a Forbes Life. Interviul integral poate fi citit în numărul 63 al publicației.