Odată cu apariția carantinei Covid-19 și reducerea concomitentă a mulțimilor, traficului rutier și aerian – multe locuri sunt acum scăldate într-o liniște neobișnuită, scriu jurnaliștii de la BBC. Pământul în sine este și mai liniștit. Astfel, Observatorul Regal al Belgiei a raportat o reducere a zgomotului seismic – zumzetul ambiental al vibrațiilor – ca urmare a reducerii activității umane.
“Tăcerea face parte din viața noastră de zi cu zi”, spune Paavo Virkkunen, directorul executiv al consiliului turistic finlandez, Visit Finland. Acesta consideră că pacea și liniștea au fost unul dintre cele mai bune motive pentru care oamenii aleg să viziteze țara.
„Tăcerea este una dintre acele valori de care aveți nevoie pentru a vă ajuta să separați elementele esențiale de cele non-esențiale ale vieții. Și cred că a influențat motivele pentru care vin turiștii aici – tăcerea este o resursă pe care nu o găsești peste tot în lume.”
Aceia dintre noi care nu avem norocul de a trăi în împrejurimi liniștite precum sunt în Finlanda, putem avea un șoc atunci când ne vom întoarce la viața așa cum o știam înainte și când zgomotul va reveni în mod inevitabil.
„Când carantina se va încheia, îmi va lipsi tăcerea suplimentară pe care am avut-o”, spune Virkkunen.
Însă există mulți care speră că poate fi posibilă continuarea liniștii de care ne-am bucurat.
„Ne adaptăm la trăirea în medii zgomotoase, dar este nevoie doar de o ușoară schimbare – o perioadă de liniște. Și cred că va exista o reacție adversă la revenirea zgomotului – nu doar o supărare mai mare, ci și o eficiență mai mică la locul de muncă, în educație, în calitatea somnului, precum și efecte mai cronice”, a spus Andrew Smith, psiholog la Universitatea din Cardiff.
În ciuda legislației care reglementează nivelurile de zgomot în multe țări din întreaga lume – Legea privind reducerea zgomotului din Marea Britanie, de exemplu, împlinește 60 de ani în acest an – nivelurile sonore din centrul orașului înainte de pandemie sunt, în mod regulat, la 90 de decibeli, mult peste recomandările OMS, potrivit unui studiu recent al unei agenții europene de mediu.
În SUA, se estimează că milioane de oameni care locuiesc în orașe prezintă riscul de pierdere a auzului din cauza expunerii zilnice la zgomotul din jurul lor, în timp ce 140 de milioane de europeni sunt afectați de zgomotul pe termen lung din trafic, căi ferate, aeronave și industrie.
Traficul este una dintre principalele surse de poluare fonică în viața noastră de zi cu zi, dar pandemia a dus la mai puține mașini pe drum în multe părți ale lumii.
S-a dovedit că expunerea prelungită la orice cu mult peste 50 de decibeli are și alte efecte nedorite: tensiune arterială mai mare și nivel ridicat de stres, dublează riscul de depresie și reduce performanța mintală.
În schimb, s-a dovedit că tăcerea ajută generarea de noi celule cerebrale la șoareci, mai scrie BBC.
„Majoritatea oamenilor știu că stimulul constant nu este bun pentru sănătate. Însă majoritatea autorităților văd zgomotul ca fiind ceva care nu poate fi atenuat decât cheltuind mulți bani. Iar argumentul este întotdeauna că zgomotul este produsul activității care aduce bani unei comunități. Costul pentru calitatea vieții este trecut cu vederea”, consideră Erica Walker, cercetător postdoctoral la Școala de Sănătate Publică din Boston University și fondator Noise and the City, o organizație care studiază nivelul zgomotului urban.
„Zgomotul este poluare, dar spre deosebire de poluarea aerului, nu îl poți vedea sau mirosi, este temporar, deci este adesea o problemă uitată. Pentru majoritatea oamenilor, conștientizarea costurilor pentru comunitate este mică“, adaugă și Ulf Winther este secretarul general al Asociației Norvegiene Împotriva Zgomotului, înființată în 1963.
„Cred că această cerere de liniște merge mână în mână cu cererea unei simplități – și asta este o idee la care se gândește multă lume acum. Sper doar să nu uităm cu toții cât de frumoasă a fost liniștea din pandemie”, concluzionează Gloria Elliot, directorul executiv al Societății Britanice pentru Reducerea Zgomotului.