Umberto al II-lea, ultimul rege al Italiei, a fost exilat în Portugalia în 1946. Înainte de a pleca, a încredințat Băncii Italiei bijuteriile Casei Regale.
Monarhia italiană a avut viață scurtă – 85 de ani, din 1861 până în 1946. Re di Maggio (Regele din Mai), cum i se spune în Peninsulă lui Umberto al II-lea, a domnit 34 de zile, de pe 9 mai 1946, până pe 12 iunie, când monarhia a fost abolită prin referendum.
Umberto al II-lea a fost de fapt șeful statului italian din 1944, după ce tatăl său, regele Victor Emmanuel al III-lea, a abdicat și i-a transferat prerogativele autorității în tentativa de a salva monarhia după căderea regimului Mussolini. La referendumul din 1946 italienii au votat pentru republică, iar Umberto, în vârstă de 42 de ani atunci, a fost nevoit să-și părăsească țara natală și să-și petreacă restul zilelor în Cascais, pe Riviera portugheză.
Pe 5 iunie 1946, cu trei zile înainte de abolirea monarhiei și cu nouă zile înainte de a pleca în exil, Umberto a depus bijuteriile familiei într-o cutie de valori de la Banca Italiei. Potrivit Guardian, este vorba despre 6000 de diamante și 2000 de perle montate în diademe, broșe sau coliere.
Umberto i-a cerut ministrului Casei Regale să încredințeze caseta cu bijuterii guvernatorului băncii, însoțite de o notă care stipula că acestea „vor fi la dispoziția celui care are drept asupra lor.”
Regele Victor Emmanuel al III-lea a avut cinci copii cu soția sa, regina Jelena di Montenegro, Umberto fiind unicul lor fiu. Umberto s-a căsătorit în 1930 cu prințesa Marie-José a Belgiei și au avut patru copii, trei fete și un băiat.
Acum fiul lui Umberto, Vittorio Emanuele di Savoia, și cele trei fiice, Maria Gabriella, Maria Pia și Maria Beatrice, au demarat o acțiune în instanță împotriva Băncii Italiei după ce nu au reușit să-și recupereze bijuteriile de la aceasta.
Umberto s-a stins în 1983, la 78 de ani, în Geneva, Elveția, și este înmormântat în Franța.
Procesul va începe în iunie, la Roma.