Dincolo de brand și notorietate, Forbes Kids este un tărâm magic, inspirat de COPII și COPILĂRIE. Un univers fabulos în care regăsim victoria firescului și crâmpeie de viață adevărată, cu bucurii profunde și emoții de tot felul, dileme și curiozități, griji și neliniști, visuri și reușite. Fiecare copil din „echipa” Forbes România aduce cu sine o poveste unică și o energie aparte, care ne ghidează, motivează și responsabilizează în tot ceea ce construim noi cu atâta entuziasm la Forbes KIDS: revistă, evenimente, proiecte speciale. Prin urmare, le dedicăm această ediție – ajunsă la numărul 20 – și le MULȚUMIM că sunt în egală măsură fanii și criticii noștri, cei mai sinceri cu putință. Și, mai presus de orice, că (ne) sunt binecuvântare!
În premieră absolută, vă prezentăm o parte din „echipa” de juniori a Forbes România.
Text: Tina Solonaru / Foto: Matei Buță
Locație: Lightaholic Studio
Ilinca (4 ani) & Mariana
Sunt Ica, adică bunica celor mai minunați nepoți din Univers: Ilinca (4 ani) și Partrick (3 ani), care din păcate nu a putut fi prezent la shooting-ul de copertă Forbes Kids din cauza distanței. Ei aduc în viața mea cea mai mare bucurie, iar eu le dăruiesc în fiecare zi bunătate, răbdare și alinare. Așa cum se știe, rolul bunicii este să se implice în creșterea nepoților, dar, cel mai important, să-i răsfețe. Nu fac excepție de la regulă, sunt topită de dragul lor și le ofer o dragoste nemărginită. Eu cred că relația mea cu ei este cea mai frumoasă pe care am avut-o și o voi avea vreodată cu cineva. Îmbrățișările lor sunt cea mai mare bogăție pe care o am. Când îmi spun „Ica, te iubesc!”, timpul stă în loc pentru mine și nu pot descrie în cuvinte fericirea pe care o simt. Ica le face toate poftele, gogoși, prăjiturele, mâncăruri gustoase, le mai oferă și cioco, distracție la maximum… Dar îmi place să cred că, mai presus de orice, îi educ și îi cresc cu dragoste. Mi-ar plăcea ca peste ani ei să spună că o parte din cei 7 ani de acasă îi datorează bunicii lor.
Ana-Gabriela (14 ani), Elena Maria (6 ani) & Ana-Maria
Relația cu fetele mele este o iubire infinită, împlinire sufletească, putere atunci când cazi, plus senzația că ai făcut tu ceva bun pe lume de-ai fost răsplătit astfel… dar înseamnă și provocări continue, neliniști și necunoscute.
Cred că relația dintre părinți și copii este una dintre cele mai profunde și complexe legături umane, oricâte cărți de parenting ar încerca să o deslușească, mereu rămân lucruri neexplorate. Ca mamă a două fete, una de 6 ani și cealaltă de 14 ani, am descoperit că fiecare etapă a copilăriei vine cu propriile sale provocări și bucurii.
Deși spuneam mereu că părinții noștri ne-au crescut fără cărți de specialitate” recunosc că am încercat și eu să găsesc răspunsul în aceste cărți, gândindu-mă că ar fi un soi de „manuale de utilizare” pentru copiii din ziua de azi. Dar când lași cartea jos, vezi că realitatea de zi cu zi este cu totul alta, iar relația cu copiii este o călătorie unică pentru fiecare familie. Dar dacă oferi dragoste necondiționată, stabilești limite sănătoase și cauți să înveți împreună cu copiii din experiențele trăite, cred că poți fi un părinte bun (cel puțin așa sper!).
Robert (8 ani) & Tina
Sunt mamă de doi băieți super-simpatici, chiar dacă la shooting-ul de copertă Forbes Kids m-am prezentat doar cu unul. Ar fi venit și Nichita, doar că în acea zi l-a așteptat o altă aventură-experiență-provocare, fără părinți (desigur), în Italia, alături de echipa de fotbal din care face parte.
Robert are 8 ani plini – este isteț, zburdalnic și iubăreț din cale-afară, Nichita acușica împlinește 14 ani – un mic adolescent cu o carismă extraordinară, spirit creativ și dornic de afirmare. „Când au crescut?”, mă tot surprind întrebându-mă. Uneori, zău că aș opri timpul în loc, să-i țin de mână și la piept, protejați de toate relele din lume. Dar nu-mi rămâne decât să respir adânc și să îmi dau voie să mă bucur pur și simplu. De ei, de noi, de fiecare etapă a vârstei. Să învăț să cresc odată cu ei, să le suflu în aripi cât pot de mult, să am încrede în ei și în bunul Dumnezeu. Nichita și Robert sunt copii mei și le mulțumesc infinit pentru asta!”
Teo (9 ani) & Ramona
Venirea lui Teo în viața noastră (Teodor = darul lui Dumnezeu) este o binecuvântare. Ne-a transformat viața, a înfrumusețat-o, a umplut-o și ne-a reamintit cum să ne bucurăm de micile mari minuni și bucurii ale fiecărei zi: de zăpadă, de soare, de mare, de flori… Împreună cu el am redescoperit prin ochii de copil cum este să sădești o floare, un pom, să te bucuri că înflorește și rodește. Îi place enorm să citească, de la povești la enciclopedii. Seara la culcare este timpul împreună când citim și povestim ce am făcut peste zi, ce ne-a plăcut și ce nu, ce temeri și speranțe avem. Are o doză impresionantă de independență și încăpățânare. Este un copil hotărât și când își pune în minte ceva nu se lasă până nu reușește. Iar noi trebuie să ne găsim energia să mergem alături de el, să îl susținem, să îl îndrumăm. Recunosc, uneori mi se pare greu, dar după câțiva pași alături realizăm că împreună totul este mai ușor și mai… distractiv!
Mă simt binecuvântată să îl am, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru el și mă rog să-l pot îndruma să devină OM.
Sophie (8 ani), Amelie (5 ani) & Andreea
Sunt nespus de binecuvântată că sunt mama lui Sophie și Amelie. Am învățat că una din cele mai prețioase lecții este să trăiesc în prezent, fără să mă las măcinată de regrete sau frământată de viitor.
Empatia este o altă valoare pe care am învățat-o de la ele, când cineva suferă, suferim cu toții, când ne bucurăm, ne bucurăm împreună. Curajul de a încerca lucruri noi este o altă caracteristică pe care încerc să o învăț și eu, fetele noastre sunt mereu neînfricate în fața noului.
O îmbrățișare din partea lor poate opri timpul în loc, cuvintele lor de apreciere la adresa noastră: „ești cea
mai bună mămică“, „ești cel mai jucăuș tătic“ au puterea de a alunga orice supărare sau îngrijorare.
În final, viața noastră este infinit mai frumoasă
datorită lor.
Sophie (7 ani) & Beatrice
În universul meu, nimic nu este mai vibrant și mai plin de semnificație decât legătura cu Sophie. Fiecare clipă împreună este prețioasă și, în ciuda responsabilităților profesionale, mă străduiesc să fiu prezentă în momentele cheie, fie că este vorba de un spectacol important la școală, fie pur si simplu o zi când are nevoie să fie ascultată.
În weekenduri, dedicăm timpul unor aventuri mici, dar memorabile – gătim împreună, explorăm parcuri noi, citim o carte, ne ghemuim confortabil pe canapea la un film bun, toate aceste momente fiind oaze de liniște și fericire. Îmi place să văd cum își explorează pasiunile, cum se entuziasmează când descoperă ceva nou și cum își formează propriile opinii. În calitate de mamă, consider că rolul meu este să o încurajez și să-i ofer o fundație solidă pe care să își construiască propriul drum.
Profesional, îmi asum sarcini care îmi permit să folosesc la maximum competențele, dar care mă și provoacă să evoluez. Exemplul meu în carieră este, sper, o sursă de inspirație pentru Sophie, arătându-i că pasiunea și dedicarea pot duce la realizări semnificative.
A fi mama lui Sophie este cea mai mare binecuvântare și responsabilitate și nu aș schimba nimic din această minunată călătorie împreună.
Tudor (14 ani), Sergiu (10 ani) & Adina
Printre nenumăratele sentimente și trăiri, cred că relația mamei cu copiii săi se reflectă cel mai adesea în dragoste, grijă și ocrotire, dăruire, înțelegere, toleranță. În relația cu copiii mei am pus accentul pe încredere pentru că acesta este un sentiment natural. Când copiii sunt foarte mici, aceștia nutresc încrederea în mamă, ea fiind singurul om cunoscut lor. Dar pe măsură ce băieții au crescut, am încercat să le insuflu sentimentul încrederii prin propriul comportament și prin interacțiunea cu ei și întotdeauna le-am arătat frumusețea și importanța încrederii în relațiile interpersonale, dar și urâțenia pierderii sau lipsei acesteia.
Sentimentul bizuinței, atunci când îți este necesar un sprijin, fie el moral sau material, cred că este esențial, în special la copii, aceștia fiind în continuă nevoie de ghidare.
Andrei (8 ani), Maria (5 ani), Sara (2 ani) & Roxana
La primul copil credeam că relația părinte–copil e o aventură, o autostradă cu două sensuri, în care toate emoțiile transmise se reflectă pe celălalt sens înapoi către tine. Ceea ce e complet adevărat. Însă nu e tot.
Acum, la cel de-al treilea copil, consider că relația părinte–copil e mult mai mult de atât, e fundația vieții, pe care se clădește și pe care se bazează un om. Este solul (sper, fertil) din care copilul își extrage valorile, percepția despre viață, principiile și credința în Dumnezeu.
Relația mamă-copil, în cazul meu, e un timp minunat de care ne bucurăm împreună, un timp care vine la pachet atât cu bucurii și emoții constrictive, cu entuziasm, cu stabilitate, cu descoperirea curajului zi de zi.
Este răbdare și energie pentru toate micile provocări zilnice cu care vine la pachet acest nou context de familie. E inspirație de a găsi bucurie și încântare în tot ce ne înconjoară. E încrederea copilului că oriunde ar zbura și oricât ar colinda lumea, părintele va fi mereu acolo, un sprijin indiferent de situație. E convingerea, pe zi ce trece, că azi nu va mai fi niciodată și bucuria fiecărui moment.
Ce frumoși sunt copiii! S-au jucat, au pozat, zâmbete în jur au împrăștiat. Ședința foto a decurs natural și firesc. Nimic forțat. Nimic stilizat. Fix așa cum e (sau ar trebui să fie) COPILĂRIA. Frumoasă pur și simplu! Important de menționat, doza de hidratare și vitamine ne-a fost asigurată de sucurile Pfanner, iar baloanele vesele și colorate de către Fata cu Baloane. Mulțumim!