Doi tineri pasionați, Matteo Rocca și Ronan Dunphy au reușit să transforme un palat Genovez din secolul al XII-lea într-o veritabilă punte între trecut și prezent.
În inima Genovei, ascuns printre străduțele medievale, se ridică un palat din secolul al XII-lea, o mărturie a trecutului glorios al orașului. Inițial construit ca reședință nobilă, acest palat a fost martorul a numeroase evenimente istorice.
Matteo Rocca și Ronan Dunphy au refăcut complet etajul doi al palatului care fusese cândva cea mai grandioasă parte a clădirii cu șapte etaje, cu cel mai înalt tavan, cele mai înalte ferestre și cel mai elaborat decor pictat. Aici, la „piano nobile” sau etajul nobil, familia aristocrată care ocupase cândva clădirea își primea oaspeții.
Foto: Studio Campo
Recent, această bijuterie arhitecturală a văzut din nou lumina zilei datorită eforturilor combinate ale arhitectului italian Matteo Rocca și restauratorului irlandez Ronan Dunphy. Rocca, cunoscut pentru abilitatea sa de a îmbina stilul gotic cu elemente moderne, și Dunphy, un pasionat de conservarea frescelor medievale, au colaborat pentru a readuce la viață splendoarea originală a palatului.
În anii 1800, palatul fusese împărțit în apartamente. Apoi partea din spate a clădirii a fost avariată într-un bombardament din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Etajul doi devenise croitorie și reședință, apoi croitorul și familia sa au părăsit clădirea, lăsând spațiul gol timp de aproape șase decenii.
De atunci, etajul doi a rămas în paragină, până a fost descoperit de cei doi. Interiorul etajului a fost restaurat cu grijă, fiecare detaliu fiind recondiționat pentru a păstra autenticitatea epocii. Plafonul înalt, decorat cu fresce ce ilustrează scene mitologice, strălucește din nou în culorile sale vibrante. Pardoseala din mozaic, alcătuită din mii de piese minuscule, a fost refăcută, fiecare model fiind recreat cu o precizie meticuloasă. Asta în condițiile în care palatul se afla pe o piață istorică care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO, ceea ce înseamnă că orice modificări structurale sunt strict reglementate. Însă Rocca este expert în structuri istorice, deci știa prea bine ce are de făcut când a bătut palma pentru a achiziționa îmtregul etaj, împreună cu Dunphy. Au plătit 250.000 de euro pentru o ruină și s-au angajat într-o renovare care a durat doi ani și a costat încă 350.000 de euro, dar în cele din urmă au obținut un apartament de senzație, cu un dormitor de aproximativ 100 de metri pătrați.
O descoperire aparte a fost o porțiune a scării clădirii, datând din secolul al XVI-lea, care fusese ascunsă de un zid când palatul a fost împărțit în apartamente, eliminând necesitatea unei conexiuni între etaje. O fereastră arcuită a fost un indiciu al existenței fragmentului ascuns; avea panouri originale de sticlă fixate cu genul de cadru de plumb folosit în anii 1500. După ce s-a îndepăratat tencuiala și cărămida din perete, a apărut o coloană de marmură de Carrara și o balustradă, făcându-i pe arhitecți să-și regândească planul și să solicite permisiunea pentru o schemă revizuită, care să le permită să-și păstreze descoperirea. Astăzi, scara care nu duce nicăieri este o mini bibliotecă.
A fost nevoie și de un expert pentru fresca din tavanul din camera de zi. Acesta a petrecut opt luni pe o platformă în camera de aproape 6 metri înălțime, folosind bisturie chirurgicale, perii și bureți pentru a îndepărta ușor secole de murdărie și un retuș anterior executat cu stângăcie. În timp ce lucra, cerul întunecat al frescei – acoperit cu funingine și praf – s-a luminat până la albastrul său original, iar trăsura care poartă îngerii din imagine a devenit din nou aurie.