Un boom mondial al biocombustibililor ar urma să provoace o criză de uleiuri vegetale, pe măsură ce guvernele adoptă energia produsă din plante precum soia boabe sau canola.
Tendința guvernelor de a miza pe energia produsă din plante precum soia boabe sau canola, și chiar și din grăsimi animale, în încercarea de a-și reduce dependența de combustibilii fosili și emisiile poluante, crează noi oportunități pentru producătorii de uleiuri vegetale, transmite Bloomberg.
Cererea este atât de mare încât producătorii de biocombustibili caută cu disperare chiar și uleiul de gătit uzat precum și produsul rezidual rămas la finalul procesării uleiului de palmier, pentru a le folosi drept materie primă la producția de biocombustibili.
Însă planurile ambițioase privind utilizarea biocombustibililor ar putea să se confrunte cu unele provocări. Războiul și fenomenele meteo extreme limitează livrările de ulei vegetal. O secetă severă a devastat culturile de soia din Argentina, cel mai mare exportator mondial de ulei de soia. În Europa, restricțiile privind utilizarea pesticidelor vor limita însămânțările de rapiță, iar invazia rusească din Ucraina va reduce exporturile de ulei de floarea soarelui.
„În condițiile în care producția de ulei vegetal este așteptată să încetinească, biocombustibilii ar putea aduce piața mondială într-o situație de deficit în a doua jumătate a acestui an”, susține Thomas Mielke, director general la compania germană de analiză Oil World.
Biocombustibilii sunt responsabili pentru o mare parte din piața de ulei vegetal dar numai pentru o mică parte din cererea de energie, subliniază Mielke. Acesta se declară îngrijorat că obiectivele combinate privind biocombustibilii depășesc ceea ce poate satisface piața mondială de uleiuri și grăsimi.
SUA, Europa, Brazilia și Indonezia sunt responsabile pentru cea mai mare parte a creșterii consumului de motorină bio. SUA folosește drept materie primă un amestec de ulei de soia, ulei de rapiță, ulei de gătit uzat și grăsimi animale. Europa produce motorină bio din reziduuri și ulei de rapiță. Indonezia utilizează în principal ulei de palmier pentru a produce biodiesel iar Brazilia se bazează pe ulei de soia.
Acest trend ar urma să fie unul benefic pentru uleiul de palmier, un produs care în ultimii ani a fost supus unei analize atente pe fondul informațiilor referitoare la defrișarea pădurilor și utilizarea de mână de lucru obligatorie. În condițiile în care uleiurile vegetale sunt folosite din ce în ce mai des la biocombustibili, o parte din cerere se va răsfrânge și asupra uleiului de palmier, susține James Fry, președintele companiei de consultanță agricolă LMC International Ltd.
Însă piața uleiului de palmier ar putea să nu fie capabilă să țină pasul cu cererea. Producția din Indonezia și Malayezia, care împreună sunt responsabile pentru 85% din oferta mondială de ulei de palmier, a ajuns la un platou ca urmare a încetinirii procesului de replantare a arborilor bătrâni și neproductivi, a fenomenelor meteo extreme și a limitelor impuse defrișărilor pentru a majora suprafețele de teren disponibile pentru culturile de palmier.
