La 100 de ani de la moartea lui Giacomo Puccini, Centrul Kennedy din Washington, DC, Statele Unite, a jucat piesa propunând un nou final pentru una dintre cele mai faimoase opere din lume, rămasă neterminată după moartea compozitorului.
Giacomo Puccini, unul dintre cei mai mari compozitori de operă italieni, a lăsat o moștenire impresionantă prin lucrările sale, iar opera “Turandot” este una dintre cele mai cunoscute și iubite creații ale sale. Această operă în trei acte, cu un libret scris de Giuseppe Adami și Renato Simoni, a fost ultima compoziție a lui Puccini, rămânând neterminată la moartea sa în 1924.
Piesa a avut premiera în 1926, după ce muzica a fost finalizată postum de Franco Alfano, după schițele maestrului. Dar nu vom ști niciodată cu adevărat ce final prevăzuse Puccini pentru opera care avea să devină una dintre piesele sale de referință. Lucrarea este cunoscută pentru ariile sale puternice, în special “Nessun dorma”, care a devenit una dintre cele mai faimoase arii din repertoriul tenorilor.
Puccini a început să lucreze la „Turandot” în 1920, dar problemele de sănătate au tot amânat finalizarea creației. Compozitorul a murit în Bruxelles pe 29 noiembrie 1924, după o operație la gât. La premiera piesei, în 1926, la Scala din Milano – sub bagheta lui Arturo Toscanini, ese spune că, într-un gest de respect față de Puccini, Toscanini a oprit spectacolul la punctul unde Puccini încetase să mai scrie, spunând publicului: „Aici maestrul a pus jos pana.”
„Turandot” se bazează pe piesa omonimă scrisă de Carlo Gozzi și spune povestea prințesei Turandot din China antică, care își supune pretendenții la căsătorie la trei ghicitori dificile, executându-i pe cei care eșuează. În centrul acțiunii se află prințul Calaf, care se îndrăgostește de prințesa „cu inimă de gheață” Turandot. Calaf trece testul, dar Turandot refuză să se căsătorească cu el. Atunci el declară că-și va accepta moartea dacă prințesa răspunde, la rândul ei, la o ghicitoare. În versiunea lui Alfano, Turandot se îndrăgostește pur și simplu de Calaf după un singur sărut.
Deși constrânse de drepturile de autor rămas de pe urma autorului, multe companii de operă din lume au încercat finaluri diferite de-a lungul timpului. Dar centenarul Puccini mai înseamnă ceva, și anume că drepturile de autor expiră. Opera Națională din Washington aștepta de mai bine de patru ani acest moment, timp în care a lucrat la un final diferit de cel propus de Alfano.
Noul deznodământ – pozitiv, numai bun de povestit copiilor – a fost gestionat de Francesca Zambello, directorul artistic al Operei Naționale din Washington, care a declarat că „întotdeauna am fost frustrată de final”. „Am simțit că Puccini ne-a oferit femei uimitoare în toate operele sale. Concluzia ar putea fi moartea, dar de obicei moartea este un fel de triumf, fie că este Tosca sau Madame Butterfly”.
Zambello a vrut ceva diferit, care să corecteze modul în care China și personajele au fost descrise în lucrare, stereotipuri care au dus de altfel la cenzurarea operei la nivel local, până în 1998. Francesca a insistat ca Turandot să fie o femeie puternică și independentă, așa că a încredințat această misiune unui cuplu de chinezi americani , care să creeze un final diferit. Pentru muzică, ea l-a ales pe compozitorul Christopher Tin, câștigător al premiului Grammy. Iar pentru libret, a apelat dramaturga Susan Soon He Stanton, care a câștigat un Emmy pentru „Succession”
Finalul aproape „de basm” reprezintă o întorsătură completă pentru ambele personaje principale, nu doar pentru Turandot – acum o prințesă iubitoare și iertătoare -, ci și pentru Calaf. La nivel muzical, noul final de 18 minute reia, de fapt, unele dintre temele auzite în părțile anterioare ale operei. „Uneori în moduri foarte subtile, alteori în moduri inteligente”, spune Tin, observând că la un moment dat a folosit o compoziție a lui Puccini, dar a inversat-o.
Giacomo Puccini este și „vedeta” Festivalului de Operă desfășurat zilele acestea la Opera Națională București. Anul centenar puccinian va fi sărbătorit prin cea de-a treia ediție a festivalului, care se va desfășura în perioada 7-16 iunie 2024. Bucharest Opera Festival – All Puccini Edition are pe afiş, în cele 10 seri de festival, nu mai puţin de 8 producţii din creația marelui compozitor – printre care și TURANDOT, un spectacol semi-staged, o gală de operă și 10 teatre: Opera Maghiară de Stat din Budapesta, Daegu Opera Festival din Coreea, Opera Națională Română Iaşi, Opera Naţională Română din Cluj Napoca, Opera Națională Română Timişoara, Opera Maghiară din Cluj-Napoca, Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, Opera din Braşov, Teatrul de Operă şi Operetă „Nae Leonard” din Galaţi şi, bineînţeles, Opera Naţională din Bucureşti. Peste 1500 de muzicieni, balerini, personal artistic şi tehnic vor fi prezenți pe scenă, în fosă şi în culise la Bucharest Opera Festival – All Puccini Edition.
Foto: ONB