Uniunea Europeană a plătit semnificativ mai mult pentru petrolul importat în trimestrul al doilea din 2026, deși cantitatea adusă din afara blocului comunitar a rămas aproape la același nivel. Potrivit datelor Eurostat, valoarea importurilor de petrol a crescut cu 55,8% față de media lunară din 2025, în timp ce volumul a avansat cu numai 1,2%, până la o medie de 36,7 milioane de tone pe lună.
Diferența dintre cele două evoluții este importantă. UE nu a importat cu peste 50% mai mult petrol, chiar dacă factura comercială aferentă acestor importuri a crescut cu aproape 56%.
Eurostat avertizează, implicit prin modul de prezentare a datelor, că baza de comparație trebuie urmărită cu atenție: cifrele pentru aprilie-iunie 2026 sunt comparate cu media lunară înregistrată pe întreg parcursul anului 2025, nu cu trimestrul al doilea din 2025. În plus, statistica măsoară valoarea declarată a schimburilor comerciale și cantitatea fizică, fără să descompună în această publicație cauzele diferenței dintre cele două evoluții.
SUA, principalul furnizor de petrol al UE
Structura furnizorilor de petrol s-a menținut relativ dispersată. Statele Unite au avut cea mai mare pondere în importurile UE din trimestrul al doilea, cu 18,8%, urmate de Norvegia, cu 14,3%, și Kazahstan, cu 13,4%. Niciunul dintre acești furnizori nu a depășit individual pragul de 20%, ceea ce arată o distribuție mai echilibrată decât în cazul altor produse energetice.
Situația petrolului este diferită, de exemplu, de cea a gazului natural lichefiat, unde dependența de un singur furnizor este mult mai pronunțată.
SUA domină piața de LNG
În cazul gazului natural lichefiat, valoarea importurilor UE a crescut cu 4,1% față de media lunară din 2025, dar volumul a scăzut cu 5,6%. Statele Unite au furnizat 63,2% din LNG importat de Uniune în trimestrul al doilea, în timp ce Rusia a avut o pondere de 17,3%, iar Algeria de 8,1%.
Cu alte cuvinte, în cazul LNG, UE a cumpărat mai puțin fizic, dar a plătit ceva mai mult. Evoluția este inversă față de ceea ce ar sugera simpla asociere dintre valoare și volum.
Norvegia rămâne principala sursă pentru gazul prin conducte
Pentru gazul natural transportat în stare gazoasă, ambele componente au crescut. Valoarea importurilor a fost cu 18,5% mai mare, iar volumul cu 3,4% peste media lunară din 2025.
Norvegia a rămas de departe cel mai important furnizor, cu 51,2% din importurile UE. Algeria a avut 18,2%, iar Regatul Unit 11,1%, depășind Rusia, care a reprezentat 10,2%.
Astfel, cele trei piețe energetice arată trei situații diferite. Petrolul a înregistrat o creștere foarte mare a valorii, fără o creștere comparabilă a cantității. LNG a avut o valoare mai mare, în condițiile unui volum mai mic, iar gazul transportat prin conducte a crescut atât ca valoare, cât și ca volum.
Factura energetică rămâne o vulnerabilitate
Datele Eurostat trebuie interpretate mai ales ca o imagine a fluxurilor comerciale ale Uniunii și nu ca o explicație completă a motivelor pentru care factura energetică s-a modificat. Diferențele dintre valoare și volum pot reflecta evoluții ale prețurilor, cursurilor de schimb, structurii produselor tranzacționate și altor condiții comerciale.
Imaginea de ansamblu este însă clară: în trimestrul al doilea din 2026, petrolul a fost categoria în care diferența dintre ceea ce UE a cumpărat fizic și ceea ce a plătit a devenit cel mai vizibilă. Uniunea a importat aproximativ aceeași cantitate de petrol ca în 2025, dar valoarea acestor importuri a fost cu 55,8% mai mare.
În paralel, datele Eurostat privind comerțul cu bunuri arată că deficitul comercial al UE pentru produsele energetice s-a adâncit în trimestrul al doilea, de la 71,3 miliarde de euro în primul trimestru la 101,1 miliarde de euro. Energia a fost una dintre principalele componente care au tras balanța comercială europeană în jos.
Fii la curent cu tot ce contează în business-ul din România și abonează-te la canalul nostru de Whatsapp Forbes Romania.
De asemenea, intră în comunitatea Forbes România de pe Facebook și urmărește cele mai importante știri, analize și noutăți din business-ul local și nu numai.
