În România, mica tradiție meșteșugărească este prea puțin evidențiată pentru a o numi lifestyle design, iar orice obiect care poartă eticheta „Made in Romania“ are aparenta proprietate de a nu se coagula într-un business de succes.
Cu toate acestea, există oameni care muncesc constant la viziunea lor, făcând loc speranței că România poate reuși să devină un punct pe harta internațională a designului de obiect. Ubikubi este doar un exemplu.
Dragoș Motica și Robert Savu au pus, în 2014, cap la cap un concept cu un nume simpatic și ambiții mari. Nu mai știu cum am auzit de Ubikubi prima dată, dar știu că, în timp, am cules mărturii pozitive vizavi de ei, de la oamenii în care am încredere în domeniile estetice. Astfel, le-am scris. Urma să ajung împreună cu Marius la ei în studio, să povestim și să facem fotografii.
Ne-am amuzat mai mult decât mi-am închipuit, doar pentru a transforma toată joaca noastră într-o poveste inspirațională. Dragoș e volubil și efervescent, în vreme ce Robert este serios și calculat. Dragoș îmi pare că are acel curaj molipsitor, în vreme ce Robert este mai rezervat. Dragoș pare capabil să se îndrăgostească de o idee, dar Robert are nevoie și de argumente.
E de înțeles, au povești diferite, însă joint venture-ul lor nu a făcut decât să formeze un puzzle complet. Robert a început să exerseze antreprenoriatul în 1995, punând bazele unei companii de producție publicitară, imediat după facultate, iar mai târziu a înființat Ekero, companie care de 10 ani este importator și distribuitor de materiale de construcții inovatoare (precum corianul).
Dragoș a făcut design de produs la Facultatea din Timișoara, iar mai apoi Arhitectura la București, însumând 10 ani de studiu intens în care și-a format un stil complex, caracteristic personalității sale. A început să colaboreze cu Robert înainte de Ubikubi și de fiecare dată discuțiile ajungeau și în zona construirii unui proiect dedicat designului de produs.
De la idee la produs
Ideea de a atrage câțiva oameni creativi care să deseneze minicolecții pentru baie îi dădea târcoale lui Robert încă de când a început businessul cu materialele speciale. Îi plăcea cum lucrează Dragoș, așa că propunerea a venit firesc și către el.
Astfel, deși Dragoș venise în București să proiecteze mobilier de baie, între timp a desenat și celebra lampă din beton – ,,/“ SLASH LAMP, dar și scaunele cu șezut din plută din seria Marco. Dacă producerea scaunelor a fost o întreagă aventură – Dragoș a pornit de la ideea de a crea un obiect folosind doar produse locale, dintr-un magazin de bricolaj, pe care să le poată asambla fără să intervină prea mult asupra lor –, lămpile SLASH s-au născut pur și simplu.
Și, fie vorba între noi, lămpile chiar sunt senzaționale, cu aer industrial din rădăcina conceptului și până la detalii precum sârma de armare, frânghia de alpinism sau mosorul pentru firele de înaltă tensiune.
Așa că, în 2014, Robert Savu și Dragoș Motica și-au suflecat mânecile și au hotărât că e timpul să aducă pe piața autohtonă obiecte de design contemporane, istețe și dedicate iubitorului de frumos, indiferent dacă specializarea lui este sau nu una estetică.
Încet-încet, obiectele proiectate de Dragoș seara în atelier prindeau formă, iar prezența în cadrul evenimentului Romanian Design Week a declanșat un val de aprecieri și de apariții media.
Citește și Designul franțuzesc al bunului-gust
Au trimis apoi proiectul lămpii din beton către site-uri specializate în arhitectură și design – precum Dezeen, cel mai cunoscut site în lumea decorării –, iar obiectul s-a viralizat într-o serie nesfârșită de publicații din întreaga lume dedicate designului interior care au preluat știrea apariției unei lămpi pe care o spargi cu o piatră, pentru a o personaliza.
„Dincolo de hârtie, e nevoie de viziune. Nu poți să creezi fără să deții etapele inginerești. Designul de produs este o chestiune interdisciplinară. Trebuie să înțelegi chimii, trebuie să cunoști materiale, dar, până la urmă, trebuie ca obiectul respectiv să conțină ingineria, creativitatea și marketingul. Dacă nu pui amprenta numelui tău, nu reușesti să îți vinzi ideea“, îmi spune Robert, care conduce hățurile Ubikubi prin jungla start-up-urilor românești.
Aflu cu uimire că peste 90% din ceea ce creează și produce Ubikubi este vândut în străinătate, un procent covârșitor și datorită Monoqi, un site de mobilier nemțesc ce curatoriază și aduce laolaltă branduri de design din întreaga lume.
În momentul în care vorbim noi, Ubikubi înseamnă șase persoane cu tot cu interni și trei persoane la producție, însă de multe ori se întâmplă să „împrumute“ personal din celălalt business al lui Robert: „Dacă ar fi să socotim corect acești doi-trei ani, aproape că ne speriem noi de cât a înghițit povestea asta“. Cu toate acestea, feedback-ul fantastic este ceea ce îi face să meargă mai departe.
Ubikubi – NIU, ALBE, FOLD
În general, obiectele sunt vectorii de imagine și locomotiva brandului, iar strategia Ubikubi de comunicare nu se abate de la această regulă. Până acum, marketingul a folosit o rețetă bazată pe multă creativitate și multă muncă. Fără bugete dedicate, fără acțiuni speciale. „Pentru noi a devenit un obiectiv din a face volum măcar cu un obiect. Când o să vindem un singur obiect în câteva mii de exemplare, abia atunci începe povestea“, îmi mărturisește Robert zâmbind.
„Sunt designeri care vin și lucrează, fac prototipuri, durează foarte mult procesul de la idee până la obiectul finit. În același timp, gestionăm colecțiile noi, le implementăm pe cele lansate deja și muncim să le aducem într-o stare în care să poată fi cumpărate, din punct de vedere logistic (coduri de bare, ambalaje, detalii etc.). Cea mai mare piață de desfacere a noastră este Germania“, completează Dragoș.
„Ne închipuim că ceea ce proiectăm noi în lume e văzut de toată lumea. Nu este deloc așa. Până acum, produsele noastre se vindeau în două-trei magazine de profil din București. Multă lume își imaginează că, dacă suntem acolo, suntem foarte cunoscuți. Dar nu e deloc așa, pentru că marea masă a cumpărătorilor se află dincolo de zona aceasta exclusivistă, dedicată doar designerilor. Așa că de luna trecută suntem pentru prima dată într-o galerie comercială, la Băneasa. Și suntem foarte curioși ce se va întâmpla.“
În ceea ce privește namingul, Ubikubi a existat înainte ca businessul să capete această formă, iar Robert îmi povestește cum: „Numele a fost inventat de Maria, soția mea, ea a botezat și Ekero, pentru că namingul era o parte din ceea ce făcea înainte de a se ocupa de Crocant, colțul ei de bakery. Ubikubi vine de la «ubicuu» pentru că voiam să fim peste tot, să fim ubicui“.
La Ubikubi, totul este o simbioză între producție, posibilități și desene, între concepte și implementare. Inclusiv băncuța din seria Marco este creată exact după dimensiunile materiei prime pe care o primesc (Dragoș îmi face chiar o demonstrație de calcule pentru secțiunile de plută). Întâmplător ori nu, setul de accesorii pentru birou a apărut pentru că, după ce făceau ciupercuțele din colecția ALBE, în plută apăreau resturi pe care ei s-au gândit să le fructifice transformându-le în accesorii de birou care, conform lui Robert, „se vând chiar foarte bine“.
Citește și Călătorie în jurul casei unui artizan
Ce este Ubikubi? Întreb, și câteva momente de liniște se așază între noi.
„Eu aș defini Ubikubi prin prisma a ceea ce mi-aș dori să devină, și anume un brand de home & deco, dar ce îl definește pe el ca fir roșu director este simplitatea“, sparge Dragoș tăcerea. La Ubikubi, spun căpitanii de vas, se vede latura umană, se simte coagularea ideilor care sunt conduse de aceleași valori, se înțelege de la sine conceptul care îi guvernează.
În România, sunt cu siguranță un etalon pentru orice business care încearcă să existe pe piața de design ca un tot integrat, însă costurile sunt, dincolo de cele financiare, unele tot umane: răbdare, coerență, viziune, eficiență.
„Răbdare, acesta e secretul a ceea ce am reușit să facem. Trebuie să ai coerență, pentru că încercări au mai fost. Trebuie să ai un design pe care să continui să-l înțelegi și mai departe: cum îl poziționezi, cum îl vinzi, care îi este povestea, cum îl ambalezi.“
Dacă scandinavii și-au făcut trademark din simplitate, românii ar putea să-și facă un nume din… firesc. Iar exemplu mai bun decât Ubikubi nu-mi răsare acum între gânduri: obiecte simple, din materiale naturale.
