Un prim-ministru bun trebuie să înţeleagă istoria teritoriilor româneşti, mentalitatatea şi conjuncturile diverse favorabile ale României. Un prim-ministru ar trebui să ştie geografie – măcar cât să citească harta României şi să înţeleagă de unul singur că principala noastră resursă regenerabilă este pământul şi deci agricultura.
Un prim-ministru ar trebui să meargă deghizat prin pieţe, nu să culeagă voturi şi aclamaţii, ci să înţeleagă problemele reale ale oamenilor şi anomaliile majore din economia de piaţă.
Să citească ambalajele produselor româneşti şi să înţeleagă că devenim uşor-uşor colonie pentru produsele europene şi suntem exportatori net de resurse, diminuând consistent plus valoarea ce ar fi putut fi adăugată de prelucrarea resurselor naturale.
Domnilor, nu exportăm valoare adăugată ci în principal materii prime!
Dacă scoatem Dacia, Ford şi încă vreo două companii, suntem furnizori de resurse. Cine a întâlnit sâmbătă seară camioane cu buşteni circulând cu atenţie pe drumuri ferite poate înţelege că munca vie, plus valoarea e dată de italienii ce ne vând mobilă la o distanţă de un zero la preţul de vânzare.
Un prim-ministru trebuie să aiba un proiect de ţară pe care să poată să-l scrie pe o bucată de hârtie A4, să-l înţeleagă şi să aiba tăria de caracter să-l impună indiferent de interesele de partid. Un proiect de ţară înseamnă ceva gândit nu pentru campania electorală, înseamnă un ciclu lung de creştere de 15 – 20 de ani, nu unul de 4 ani.
Problemele grave ale României nu ţin de frisoanele şi de insomniile mediului de business. Nu asta e problema reală! Ci faptul că românii muncesc în Europa, am exportat populaţie activă, că nu construim creştere durabilă în România, că ciclul producţie – distribuţie – consum nu prea mai depinde de români, că direcţia şi planul de creştere economică nu există de fapt.
În completare cu exportul de resurse naturale iată că exportăm muncă – fie că vorbim de forţă de muncă necalificată fie că vorbim de exodul de minţi – exportăm oameni şi donăm ţărilor primitoare plus valoare şi creştere pe termen lung prin cererea agregată generată de românii ce trăiesc acolo.
Nu cred că putem rezolva probleme de microeconomie înainte de a rezolva măcar câteva dintre direcţiile de creştere ale României ce ţin de poză generală a viitorului nostru.