Nu sunt un fan al SUV-urilor, dar SUV-ul e regele încoronat al lumii auto contemporane și apetitul tuturor brandurilor auto de a veni cu o ofertă cât mai bogată în această zonă e de înțeles. Nu sunt un fan al SUV-urilor, dar Maserati Grecale m-a pus pe gânduri…
… Și m-a făcut să zâmbesc de cum m-am așezat la volan și am călcat accelerația. Pur și simplu este mașina la care am avut în modul cel mai pregnant impresia că puterea motorului se transmite instantaneu la roți. Grecale demarează ca din pușcă. Sau, dacă vreți o comparație contemporană, demarează ca o mașină electrică. Și nu am testat racheta denumită Grecale Trofeo, ci versiunea de bază, GT, unde bază înseamnă 300 CP, viteză maximă de 240 km/h și 0 – 100 km/h în 5,6 secunde. Impresionant.
Grecale înseamnă vânt din pupa pentru Maserati în aceste vremuri tulburi. Bine primit, are toate șansele să devină nava-amiral a tridentului italian, și vreau să spun prin asta că există posibilitatea cât se poate de palpabilă ca în siajul succesului său în vânzări să fie atrase și celelalte modele ale mărcii.
Chiar de la lansare, mașina a provocat controverse și toată lumea a ținut să-și dea cu părerea despre noul „vânt” care suflă dinspre Modena (Levante, Ghibli și Grecale sunt numele unor vânturi din zona mediteraneană). Ceea ce, din perspectiva marketingului, e foarte bine – ferească sfântul să ai de vândut un produs în fața căruia oamenii ridică din umeri, indiferenți.
Să începem cu designul exterior, că toată lumea se pricepe la design. Din punctul meu de vedere, avântul creativ se cam dezumflă când vine vorba de a proiecta un SUV. Îndrăznesc să spun că abia în ultimii ani au apărut SUV-uri frumoase, unele – surprinzător sau nu – de la branduri de masă. Până și acea anomalie care sunt SUV-urile coupe a căpătat, în anumite cazuri – nu prea multe -, linii acceptabile.
Fie că au învățat din greșelile altora, fie că le-a ieșit din prima, designerii de la Maserati au găsit o formă elegantă pentru Grecale. Element de design specific brandului italian din anii 60, grila masivă, care se întinde aproape dintr-o latură în alta a părții frontale, dă mașinii personalitate și identitate. În „spate” încă rămâne loc de individualizare, cele patru guri de evacuare fiind un memento prea discret al faptului că nu avem de-a face cu un automobil comun. Mașina de test este vopsită într-o subtilă nuanță de alb, denumită Bianco Astro (dotare opțională, 920 euro), are jante de 20 de inci (1610 euro) și etriere roșii (400 euro). Din pachetul de opționale de pe mașină, în valoare de 15.930 de euro, cea mai scumpă dotare este tapițeria integrală din piele – 2610 euro (prețul modelului testat este de 93.451 euro cu TVA inclusă).
La interior avem un spectaculos plafon panoramic electric, din sticlă și scaune cu tridentul Maserati și sigla PrimaSerie brodate pe tetiere. Așadar, mașina de test face parte din cele 1.000 de exemplare ale seriei limitate PrimaSerie, care beneficiază de un pachet de dotări opționale speciale – printre acestea etriere roșii, piele roșie la interior, scaune sport reglabile electric pe 14 direcții, volan încălzit, scaune față ventilate, sistem audio premium Sonus Faber cu 21 de difuzoare, climatizare cu trei zone).
Difuzoarele cromate ale boxelor Sonus Faber contrastează frumos cu roșul-grena al pielii în care sunt îmbrăcate portierele (care portiere se deschid fie prin atingerea unui buton de pe cotieră, fie acționând o manetă situată sub aceasta).
Miroase a mașină nouă, pielea este fină, culorile plăcute, întreg ambientul transmite lux, calitate, eleganță. Bordul este dominat de două display-uri tactile îmbinate la un unghi larg – un element de design original și specific lui Grecale; mai mult, ecranul inferior are și rol de schimbător de viteze, cele patru litere P, R, N și D fiind fiecare asociate unei taste tactile. Te obișnuiești destul de repede.
Spre deosebire de Maserati Levante și Ghibli, care nu au maneta din dreapta, din spatele volanului (folosită pentru acționarea ștergătoarelor de parbriz, printre altele), Grecale o are. Această manetă și corespondenta sa din stânga, pentru acționarea semnalizării, sunt amplasate în spatele padelelor pentru schimbarea vitezelor și, din nou, e nevoie de puțină practică până te obișnuiești.
Un alt element care este „altfel” la Grecale este butonul Start/Stop, situat sub „spița” din stânga a volanului, în timp ce sub cea din dreapta se află comutatorul Drive Mode – mașina are patru moduri de condus presetate, Comfort, GT, Sport și Off-road.
Deși nu este sportivul familiei – rol care îi revine versiunii Trofeo (motor V6, 523 CP), Grecale GT este cel puțin spontan în demaraj, inclusiv în modul Comfort, și se ține bine în viraje chiar fără să fi setat suspensia pe Sport. Este suficient de practic pentru a fi condus în fiecare zi, dar nu acest aspect sau dimensiunea portbagajului (530 litri) te fac să îți dorești ca Grecale să-ți fie companionul deplasărilor cotidiene lungi sau scurte.
Nu știu dacă își propune asta, sau dacă e bine ori nu, dar cred că Grecale ar putea mulțumi pe toată lumea – e o mașină căreia, lăsând subiectivismul și căutatul de nod în papură la o parte, este greu să-i reproșezi ceva. Și asta o spune o persoană căreia nu-i plac SUV-urile.
