Un articol citit recent mi-a atras imediat atenția. Se intitula „Born to be wired”. Este despre copiii născuți în era digitalizării, despre avantajele și dezavantajele tehnologiei. Despre dezavantaje s-a vorbit enorm și, ca mamă de 3 copii, am și eu multe de spus.
Însă cred că rămânem datori să investigăm și modul în care tehnologia poate fi în avantajul celor care vor trăi vremurile viitoare. de Valentina Secară
Sunt sigură că ați auzit frecvent sintagma „copiii aceștia sunt altfel”. Și da, este adevărat. Studiile arată că sunt 2 feluri în care învățăm. Unul este tradițional. Aici aș face comparația cu un copac: el a avut un început, a crescut dintr-o sămânță, apoi s-a dezvoltat într-un vlăstar cu ramuri, care a continuat să crească. Așa este modul tradiționalist în care învățăm și aici mă includ și pe mine.
Copiii noștri, nativii digitali
În cazul nostru, al celor trecuți de 30 de ani, totul are o logică, totul are un punct de pornire, este determinat, după cum spun studiile care au analizat acest tip de învățare, denumită „lineară. Copiii noștri, nativii digitali sau clickerații, ecraniștii (și să nu credeți că sunt denumiri inventate de mine. Unele circulă în studii încă din 1998) au un tip de gândire de tip rețea. Este același sistem pe care este construit internetul, o gândire fără început, însă capabilă să realizeze conexiuni între informații fără nicio legătură între ele.
Gândirea tip „rețea”
Copiii noștri au o gândire de tip rețea, care, ca urmare a volumului mare de informație și de stimulare, simte nevoia să simplifice când este expusă unui volum mare de date și care stimulează toate simțurile. T.H. Eriksen afirma că vremurile actuale atrag, pentru copiii noștri, o gândire care simplifică informația, preferând imagini, emoții, în detrimentul abstractizării, argumentării logice. Ca urmare a acestui mod de operare, clikerații sunt dornici de sarcini multiple, au înclinație către media vizual, accesează cu ușurință instrumente care le oferă productivitate la școală și acasă, optează către activități care să le incite atenția și evită mediile de lucru care nu au tehnologie. Deja!
Folosirea aplicațiilor
Un alt exemplu îl reprezintă folosirea aplicațiilor care îi îndeamnă pe copii la mișcare, numite „exergaming”, cu rezultate extraordinare în contextul creșterii ratei de obezitate și la vârstele mici. Aici este important sprijinul părinților pentru a ghida copiii în alegerea aplicațiilor, navigarea în siguranță pe internet și feedback-ul acestora legat de reușitele copiilor. Aplicațiile nu doar dezvoltă cognitiv, ci contribuie și la dezvoltarea abilităților emoționale, de comunicare, colaborare, relaxând în același timp.
Tehnologia în școală
Nu în ultimul rând tehnologia folosită în educație, în școală, precum tehnologiile robotice Lego, Whiteboard-urile, metode și platforme precum Socrative etc. ajută copiii la dezvoltarea gândirii critice, în colaborare, limbaj, abilități de inovație și multe altele.
Copiii fac parte deja din echipe colaborative care realizează tehnologii pentru ceilalți, exemplu KiPad și Pets, proiecte realizate de echipe de elevi de 7-11 ani și specialiști în tehnologie. Cărui fapt se datorează acest lucru? Tocmai felului în care operează gândirea lor, de tip rețea, capabilă să inoveze sau să conecteze date care altfel ar părea fără legătură.
Nu putem nega faptul că generațiile recente de copii gândesc altfel. Ce putem face este să îi ajutăm să aleagă în siguranță soluțiile care implică tehnologia și să le fim alături, însemnând a umaniza relația, fie că e o lectură de e-book, accesarea unor platforme împreună sau schimbul de informații legat de ce este actual sau folositor în materie de tehnologie.
Ce plantăm azi se va vedea în anii următori. Să nu uităm asta și să rămânem constienți. Semnează „Un părinte tradiționalist”!
Generația mea…
…ar spune că da, dorim ca ai noștri copii să acceseze informația cum am făcut-o noi, să aibă răbdare, să-și dorească să investigheze, să analizeze, fără a folosi tehnologia, fără să depindă de ea. Răspunsul este însă undeva la mijloc și am să argumentez folosind două declarații. Prima este a lui John Dewey, care în 1916 spunea: „Dacă îi învățăm pe copii astăzi cum am învățat noi ieri, le furăm viitorul”. Și nu e de neglijat ori mai puțin adevărată această afirmație. Mai ales acum. A doua este legată de cercetările și observațiile mele din practică: diferența o face adultul. Am să dau câteva exemple.
Într-un studiu realizat pe înțelegerea conținutului cărților electronice (e-book) destinate copiilor preșcolari, un grup era format din copii cărora părinții le-au citit povestea, în timp ce alții au ascultat versiunea electronică a poveștii prin e-book, iar un al treilea grup a parcurs cartea singuri. Concluziile arată o asimilare largă din partea copiilor care au avut narare audio, însă cei care au beneficiat și de prezența părintelui au dezvoltat și abilități de a răspunde la întrebări, de a anticipa sau
de a schimba finalul etc.
Valentina Secară, trainer pentru părinți și educatori, coach, specialist în educația timpurie