Apelând la statistici vom spune că pe fondul unei infrastructuri rutiere aglomerate și proaste, frecvența daunelor RCA este în România de 3 ori mai mare decât în alte țări europene, 8-10% la noi în comparație cu 3% în Finlanda sau Ungaria. Mai mult decât atât, odată cu aderarea României la UE, au crescut și limitele de despăgubire ale poliței RCA. În 2007 acestea erau de 100.000 euro pentru daune materiale, respectiv 500.000 euro pentru vătămări corporale și deces. Astăzi discutăm de sume de zece ori mai mari. Crescând limitele de despăgubire, s-au majorat în timp si primele de asigurare, pentru a putea face faţă noilor exigenţe.
Nu în ultimul rând, prețul pieselor de schimb și al manoperei percepute de cele mai multe service-uri se situează la nivelul celor din țările UE, uneori peste acestea. Parcul național de automobile nu mai este cel din anii ‘70, când bătrâna Dacie domina vizual peisajul stradal.
Daunele morale și „samsarii durerii”
La toate acestea se adaugă creșterea exponențială a despăgubirilor pentru vătămări corporale și deces din ultimii ani. Pe tot anul 2009, de pildă, asiguratorii au plătit despăgubiri de 67 de milioane lei. În 2014, numai la 9 luni de activitate suma crescuse de 5 ori, până la nivelul de 350 milioane de lei.
Românii au conștientizat dreptul lor de a se adresa asiguratorului sau instanței pentru a obține despăgubiri în cazurile de accidente soldate cu victime, inclusiv pentru daune morale, ceea ce în esență este un lucru bun dar care se reflectă în final în creșterea tarifului asigurării RCA. Mai puțin bine este apariția așa numiților „samsari ai durerii” adică a avocaților care se oferă aparent voluntari să-i reprezinte în instanțele de judecată pentru a maximiza obținerea despăgubirilor pentru daune morale. Ulterior, aceștia percep de la victimele accidentelor sau urmașii decedaților comisioane de succes uriașe care merg până la 70% din sumele obținute în instanță.
De ce plătesc tinerii mai mult pe asigurarea RCA
Pentru că circulă mai prost, ar fi un răspuns simplu. Statistica ne ajută din nou. Conform „Buletinului circulației rutiere” din 2013, există o corelație clară între vechimea permisului de conducere și frecvența implicării în accidentele rutiere grave. Cu alte cuvinte, cu cât experiența de șofer este mai redusă, implicarea în accidente grave este mai frecventă.
Apelând din nou la cifre vom spune că din totalul de 5.219 evenimente rutiere grave înregistrate în 2013 din vina șoferilor, un procent de 12% reprezintă accidente în care conducătorii auto aveau mai puțin de un an vechime în conducerea automobilului. Grupele de vârstă cu cea mai mare pondere în producerea accidentelor grave, conform aceluiași document sunt cele între 18 și 25 ani respectiv 26-35 de ani, acestea fiind la originea a 50% din toate accidentele grave.
Se pune intrebarea dacă în procedurile asiguratorilor vârsta şoferului este corelată cu vechimea permisului, pentru a nu da naștere la inegalități de tarifare. După știința noastră acest lucru nu se face, ceea ce duce la situația în care doi posesori de permis cu 10 ani vechime să fie tarifați diferit în raport cu vârsta pe care o au în Cartea de Identitate.
Contestatarii măsurii au aici dreptate. Teribilismul specific vârstei tinere nu este o condiție obligatorie a producerii accidentelor dacă este însoțit de o experientă relevantă în conducerea automobilului. Viceversa, reflexele scad odată cu înaintarea în vârstă iar dacă la aceasta se adaugă lipsa de experiență, pericolul de accidente crește
Câteva concluzii
A discuta despre creșterea tarifelor RCA dintr-o singură perspectivă, cea a consumatorului de asigurări nemulțumit că trebuie să scoată mai mulți bani din buzunar nu poate duce la identificarea cauzelor acestei probleme și nici la soluționarea lor.
Un întreg ansamblu de factori ar trebui să intre în sinergie pentru ca să putem vorbi de prime mici de asigurare. De la îmbunătățirea infrastructurii rutiere, schimbarea comportamentului rutier al conducătorilor auto, asanarea pieței asigurărilor de jucători neprofesioniști, reglementarea domeniului în așa fel încât consumatorul de asigurări sau persoanele păgubite să fie așezate în centrul preocupărilor instituției de supraveghere, accentul poliției rutiere pe acțiuni de prevenție și mai puțin de sancționare și, nu în ultimul rând, efortul fiecăruia dintre noi de a înțelege că în domeniul asigurării RCA „mai ieftin” pentru consumator nu înseamnă întotdeauna și „mai bun” pentru păgubitul nevinovat, cel care trebuie protejat.