Rolul depozitului este de a conserva (sub formă de copie sau duplicat) toate semințele de plante existente în băncile genetice din întreaga lume. Seiful, cum i se mai spune, este o măsură de protecție împotriva unor pierderi accidentale care pot surveni la celelalte depozite similare, sau împotriva unor eventuale crize globale. Guvernul norvegian a oferit cele 9 milioane de dolari necesare construcției, începute în 2006, în timp ce diverse fundații (printre care Bill & Melinda Gates Foundation) și guverne suportă costurile operaționale.
Depozitul a fost săpat în rocă dură, în dealul care străjuiește aeroportul din Longyearbyen de pe insula Spitsbergen din arhipelagul Svalbard, la 130 metri deasupra nivelului mării. Intrarea în depozit este o construcție simplă de beton, dar a devenit o imagine iconică de-a lungul timpului, atât datorită turiștilor care și-au făcut selfie-uri aici, cât mai ales datorită Perpetual Repercussion, o instalație din fibră optică iluminată, creată de artistul norvegian Dyvekke Sanne, care decorează intrarea.
Inaugurarea Seifului a avut loc la 26 februarie 2008, în prezența prim-ministrului norvegian de atunci, Jens Stoltenberg (astăzi secretar general al NATO), și a președintelui Uniunii Europene, José Manuel Barroso. Buncărul pătrunde cam 100 de metri în adâncul muntelui, zona de depozitare propriu-zisă fiind protejată de straturi de rocă cu o grosime între 40 și 60 de metri. Masa muntoasă are permafrost, cu o temperatură stabilă între -3 și +4° C. Zona de depozitare a semințelor are un sistem suplimentar de răcire, pentru a aduce temperatura la -18°C și pentru a se asigura că aceasta rămâne constantă. Stația de depozitare a semințelor este formată din trei incinte, fiecare având o bază de 9,5 x 27 metri și putând găzdui aproximativ 1,5 milioane de semințe.
În 2013, în Seif se regăsea aproximativ o treime din diversitatea genetică existentă în celelalte bănci de semințe din lume, acoperind aproximativ 13.000 de ani de istorie a agriculturii. Seiful din Svalbard adăpostește în siguranță mostre de semințe care au resurse genetice distincte și importante pentru securitatea alimentară mondială, dar și pentru agricultura sustenabilă.
Seiful este o dublură a tuturor celorlalte depozite de semințe din lume, aflate în îngrijirea băncilor de gene naționale, regionale, a diverselor institute de cercetare sau a organizațiilor nonguvernamentale. Resursele genetice ale plantelor sunt material de studiu pentru cercetători dar și pentru agronomii care caută să amelioreze diferite soiuri de plante pentru a le spori calitatea sau a le face mai productive, mai rezistente la dăunători sau la schimbarea condițiilor climatice.
Seiful funcționează ca o cutie de valori. Deponenții nu au acces unii la semințele altora și în general, nu se pot face retrageri. Însă, în 2015, din cauza războiului din Siria, banca de semințe de la Aleppo a trebuit să-și mute sediul la Beirut; dificultățile întâmpinate în transferul colecției au făcut ca managementul Seifului să aprobe prima retragere de semințe de la înființarea băncii.
Revista Time a inclus Seiful din Svalbard pe lista celor mai bune invenții din 2008. În 2018, buncărul adăpostea mostre de semințe de la 983.524 de plante.
Foto seedvault.no