Marile companii își întăresc susținerea pentru adoptarea unor standarde obligatorii și uniforme la nivel global privind raportarea de mediu, dar multe dintre ele mai au pași importanți de făcut în îmbunătățirea propriilor demersuri, este concluzia ediției 2021 a studiului EY Global Corporate Reporting Survey.
Potrivit studiului, aproape trei sferturi (74%) dintre directorii financiari consideră că ritmul de trecere la o raportare nefinanciară de calitate superioară se intensifică și mulți dintre aceștia indică pandemia provocată de COVID-19 ca un factor cheie pentru această accelerare. În același timp, 70% dintre respondenți sunt de acord că raportarea ESG reprezintă o parte importantă din atribuțiilor lor, un procent în creștere față de 63% anul trecut.
„În România, există încă un număr limitat de companii care aleg să-și facă publice performanțele nefinanciare, ceea ce duce la un decalaj în ceea ce privește comparabilitatea și transparența, care nu ajută investitorii și alte părți cheie interesate să ia decizii pe deplin informate. În plus, chiar și în cazul companiilor care aleg să facă publice datele și performanțele ESG, observăm o tendință de a raporta numai informații pozitive, de foarte multe ori fără o verificare independentă a terților, ridicând întrebări legitime cu privire la corectitudinea informațiilor furnizate”, afirmă Massimo Bettanin, Partener Schimbări Climatice și Sustenabilitate, EY România.
Totuși, studiul evidențiază și o serie de probleme cu care companiile se confruntă în demersul de a oferi raportări ESG utile. 39% dintre respondenți au declarat că există o discrepanță între raportarea ESG și principalele rapoarte financiare, 38% au indicat o lipsă a concertării pe aspectele importante și același procentaj a observat că nu există informații privind valoarea adăugată pe termen lung. Pentru o treime dintre respondenți (33%), lipsa informațiilor în timp real este un obstacol, iar 32% au menționat absența oricăror rapoarte anticipative.
Principalul obstacol în calea elaborării de rapoarte ESG utile este însă „obținerea unor direcții clare din partea investitorilor cu privire la ce își doresc de la raportarea ESG”. Totodată, studiul relevă o discordanță între opinia companiilor privind utilitatea raportărilor lor și perspectiva investitorilor, care utilizează informațiile obținute de la companii pentru a lua decizii legate de portofoliile lor.
De exemplu, 52% dintre investitorii sondați în cadrul unui studiu recent EY sunt îngrijorați de lipsa de atenție acordată aspectelor importante, iar 51% de nivelul de informații disponibile privind valoarea pe termen lung. În același timp, investitorii par că își doresc mai mult decât corporațiile existența unor standarde globale obligatorii (89% comparativ cu 74%), potrivit aceluiași studiu.
„Relațiile cu investitorii din România (prin raportare în cea mai mare parte) sunt încă puternic neautomatizate și nu întotdeauna în conformitate cu standardele Europei de Vest, cu excepția cazului în care sunt susținute de grup pentru companiile inbound. Raportarea pare astfel o listă de verificare a conformității, de cele mai multe ori lipsită de perspectivă, fără a se valorifica oportunitatea de comunicare pe care o generează acest document. Efectuarea unei analize a așteptărilor părților interesate, fie ei acționari, potențiali investitori, clienți, angajați, este o necesitate. Raportarea financiară și ESG ar trebui să vină să sprijine o strategie, o viziune a afacerii în viitor, un set de valori demonstrate de date exacte”, subliniază Guillaume Macczak, Partener Asociat, Consultanță, CFO & GBS Services, EY România.
Raportul sondează opiniile a peste 1.000 de directori financiari din companii care acoperă 14 sectoare și 26 de țări. Studiul a sondat peste 1.000 de directori și controlori financiari ai unor mari organizații din 14 sectoare economice din 26 de țări.
Studiul a fost realizat de Longitude în numele EY Global Financial Accounting Advisory Services (FAAS). Mai bine de jumătate dintre respondenți (51%) provin din comunitatea directorilor executivi financiari (CFO), iar mai mult de o treime dintre respondenți (34%) este reprezentată de controlori financiari. Restul de 15% dintre respondenți sunt directori financiari sau lideri ai funcției de trezorerie. Majoritatea organizațiilor respondenților (57%) au venituri de peste 5 miliarde de dolari anual, iar 9% au venituri mai mari de 20 miliarde de dolari pe an. Respondenții provin din regiunile America de Nord și de Sud, Asia-Pacific și Europa, Orientul Mijlociu, India și Africa (EMEIA).