Energia electrică produsă de eolienele offshore plutitoare este privită ca ultima frontieră în acest sector, deoarece turbinele pot fi instalate în ape mai adânci și pot produce mai multă electricitate, valorificând vântul puternic din largul mării.
În prezent, mai multe țări iau în calcul două tipuri principale de licitații pentru proiectele eoliene tradiționale și plutitoare, scrie Reuters.
Marea Britanie, de exemplu, organizează licitații prin care oferă dezvoltatorilor contracte pentru diferență (CfD) care oferă proiectelor un preț garantat pentru electricitate pe care dezvoltatorii îl pot folosi apoi pentru a-și asigura finanțarea de la bănci.
În martie, Marea Britanie a anunțat 13 câștigători ai unei licitații de închiriere a zonelor pentru dezvoltarea de proiecte eoliene offshore care urmează să furnizeze energie în principal companiilor de petrol și gaze din Marea Nordului.
Franța urmează să organizeze licitații pentru acordarea de licențe pentru concesionarea unor perimetre offshore pentru capacități eoliene de 250 MW în largul coastei Bretaniei și alte două tranșe de câte 250 MW în Marea Mediterană.
Se așteaptă ca Italia să organizeze o licitație pentru până la 1 GW de energie eoliană offshore, inclusiv eoliene plutitoare, în 2023 sau 2024.
Norvegia a deschis primele licitații pentru a construi parcuri eoliene offshore, inclusiv o zonă pentru eoliene plutitoare, într-o tentativă de a satisface cererea în creștere de energie electrică și pentru a construi o nouă industrie.
Spania urmează să organizeze o licitație pentru acordarea de licențe pentru site-uri eoliene plutitoare în regiunile Insulelor Canare.
Totodată, Taiwanul urmează să organizeze în acest an o licitație pentru licențele de amplasament și acordurile de preluare a energiei pentru 3 GW, inclusiv eolianul offshore.