Abia ieșiți din copilărie, proaspeții adolescenți încep să se descopere, să experimenteze, să se cunoască. Este, poate, cea mai frumoasă perioadă din viață, aceea din care țâșnesc talentele, pasiunile și în care se pun bazele performanțelor de mai târziu. Nu premiile și trofeele sunt importante acum, ci bucuria descoperirii de sine.
Iată câteva destăinuiri în cele ce urmează…
Matei Hotăranu: 8 întrebări despre mine la care știu să răspund
Matei Hotăranu, un adolescent plin de idei, de talent pentru muzică și pentru încă multe alte lucruri, răspunde provocării de a-și povesti aspirațiile de viitor, bucuriile prezentului și modul în care vede el lumea de azi. Interesant, nu-i așa?
Cine sunt eu, Matei Hotăranu?
Sunt un adolescent de 16 ani, dornic să contribuie ca lumea să devină tot mai bună.
Am iubit dintotdeauna muzica. Am avut norocul să învăț de la oameni minunați, să joc în piese de teatru apreciate de public ani la rând. Toate acestea mi-au dat încredere, m-au motivat constant să-mi depășesc limitele.
Cânt, fac actorie, scriu… Am reușit?
Am încercat și am reușit, făcând, în același timp, și școală. Sunt adesea întrebat dacă am trăit totul, inclusiv școala, cu plăcere, fără să simt oboseală sau plictiseală. Sincer, au fost momente când mi-a fost greu, cu proiecte suprapuse cu școala, când m-am întrebat dacă n-ar trebui să renunț. Dar plăcerea pentru ceea ce învățam, pentru ce făceam în proiectele mele, dar mai ales oamenii cu care lucram, m-au motivat să duc totul la bun sfârșit.
Ce aș alege pentru viitoarea profesie?
Mereu am iubit să cânt vocal, apoi am adaugat pianul și chitara. Au urmat musicalurile, un amestec de muzică, dans, joacă, prin care am reușit să transmit mesaje, emoție. Apoi am învățat să fiu convingător în a-mi susține ideile; de când am început liceul sunt pasionat de „Model United Nations“, pentru că îmi pune la încercare cunoștințele de istorie, politică, economie, într-un joc de negociere. Aș vrea să studiez relații internaționale, științe politice și economie, la o universitate de prestigiu.
Unde mă văd peste 4-5 ani?
Mă văd învățând la o facultate de top din Europa, încercând să înțeleg cum funcționează această lume și cum pot contribui eu la dezvoltarea ei. În timpul liber mi-ar plăcea să compun muzică, poate chiar să fac parte dintr-o trupă, să îmi încep viața de adult, plin de curiozitate.
Internetul? Ce caut, ce-mi place?
Folosesc mult Internetul pentru a mă documenta. Ascult multă muzică și îmi place să descopăr artiști „mici” și (încă) necunoscuți. Folosesc social-media, atât pentru a vorbi cu prietenii mei, dar și pentru „social networking”, liceul fiind o perioadă ideală pentru a-mi crea conexiuni și prietenii durabile.
Am timp pentru sport? Da!
În sport mă eliberez de stres, mă ajută să-mi limpezesc mintea. Peste vară, am alternat înotul cu sala. Deocamdată, merg doar la sală și nu întotdeauna cât mi-aș dori.
Voi găsi terenul favorabil aspirațiilor mele?
Generația mea are șansa extraordinară de a călători, de a studia oriunde. Asta îmi și doresc să fac: să experimentez ce are de oferit această lume, să învăț de la diferiți oameni, din poveștile și faptele lor.
Nu știu unde mă va duce drumul meu profesional. Un lucru e sigur: că aici este și va fi mereu „acasă“ pentru mine, și o să fac tot ce pot ca ACASĂ să fie cât mai bine.
Cum aș vrea să fie România mea?
Văd România ca o țară plină de oportunități, cu oameni deștepți, creativi, dornici să muncească. Îmi doresc ca țara noastră să susțină tinerii, îmi doresc ca oamenii să coopereze pentru a-și împlini visele, de la cele mai mici la cele mai mari. Trebuie să ne recunoaștem problemele și să le susținem, nu să ne ironizăm. Și apoi va fi simplu să ajungem unde dorim și să ne fie bine.
Ana Vasile, fata care privește în viitor
Este elevă în clasa a VII-a la Liceul Teoretic. “Școala Europeană” București. Se află la vârsta la care își caută drumul: talentele, hobby-urile, modelele de viață și multe altele. Și tot ea trăiește bucuria lucrurilor noi pe care le încearcă, de la momentele petrecute cu prietenii, la tot ce oferă acest început de adolescență.
Cine sunt? Sunt Ana!
Adică una dintre fetele pasionate, încă din copilărie, de o mulțime de lucruri și se bucură de ele. Și totuși, ceva m-a atras în mod special încă de când eram mică: designul vestimentar. Școala m-a ajutat să trec de la rochițele pentru păpuși, la creații adevărate. Totul s-a dezvoltat în cadrul unui opțional din școală, țintit chiar pe design vestimentar.
Povestea mea începe de aici…
Chiar dacă, atunci când eram mică, obișnuiam să croiesc rochii pentru păpușile mele, nu mi-aș fi imaginat vreodată cât de multe lucruri te învață acest curs: de la adaptarea la schimbări, la abilitatea de a fi responsabil, până la a ști ce înseamnă să creezi ceva cu mâna ta de la zero.
Am mai învățat și câte ceva despre istoria designului vestimentar, având în vedere că una dintre temele noastre pentru ținute a fost epoca barocului. Mi-am petrecut mult timp documentându-mă despre cum ar trebui să arate rochia mea, citind despre această epocă și stilul pe care l-a consacrat, iar la final am ales să creez o ținută la care am acordat mare atenție detaliilor.
Ce voi face mai departe
Deși domeniul pe care mă pregătesc să-l aprofundez în viitor este medicina, deci nu are vreo legătură cu moda, aceasta va rămâne mereu în mine și va face parte din personalitatea mea.
În concluzie, tot ce am făcut cu pasiunea mea pentru design a fost un mare plus pentru mine, deoarece am descoperit ce pot face cu mâinile mele și mi-am dat seama de faptul că nu trebuie să fii adult ca să-ți îndeplinești visurile. Dimpotrivă!
Despre timp liber și bucurie
În timpul liber îmi place să mă întâlnesc cu prietenii mei, să citesc, să mă joc cu pisica mea, să desenez sau să vizionez filme. Acestea sunt activitățile mele preferate. După o zi lungă de minimum opt ore de stat la școală, prefer să mă relaxez decât
să fac alte lucruri care mă vor face să simt oboseala chiar și în ziua următoare. În weekend îmi place să fac, pe lângă teme, și scurte plimbări prin parc. Acestea mă relaxează și mă pregătesc pentru o nouă săptămână. De asemenea, fac și sport în afara școlii: înot, atletism și doresc să mă apuc și de tenis. Îmi place
să fac sport, pentru că este un mod plăcut de a-ți elibera mintea și corpul.
Viitorul și proiectele mele
De mică, animalele și plantele din jurul meu m-au fascinat, dar cel mai interesant lucru mi se pare corpul uman. Ora de biologie, preferata mea, m-a ajutat să aflu lucruri noi despre tot ceea ce mă interesează. Nu m-am imaginat vreodată având altă meserie, deși nu m-am decis încă ce mă interesează mai mult dintre domeniile medicinei. Sper însă că voi afla curând.
Modelul meu de viață este…
…Marie Curie. Ea a descoperit radioactivitatea și a fost recompensată cu Premiul Nobel. Învăț de la ea că poți reuși prin perseverență și multă muncă.
Lumea mea ideală…
…ar fi una cu mai puține conflicte, cu mai multă iubire pentru natură și cu mai puțină poluare (uneori, când se înserează, văd pe cer nori negri de fum, care fac rău acestei planete). Trebuie să învățăm să protejăm mediul înconjurător și să încercăm să trecem peste obstacole.
O lecție prețioasă…
…pe care am învățat-o de la familia mea este că mereu există loc pentru mai bine: oricât de deștepți am fi, viața este o lecție care nu se termină niciodată. Din ea învățăm cum să câștigăm, dar și să pierdem, să prețuim familia și prietenia. Învățăm ce înseamnă fiecare emoție: bucuria și tristețea, dezamăgirea și surpriza sau chiar mândria și rușinea. Toate acestea ne ajută să devenim persoana care vom fi în final.