FacebookTwitterLinkedIn

”Muzica este cel mai accesibil limbaj”, consideră Ana Maria Rusu care a antrenat mii de copii în ceea ce se numește arta de a cânta. Profesoara este convisă că nu există copil fără aptitudini, ea având la clasă și copii care nu au „ureche muzicală“ sau voce, ba chiar și copii hipoacuzici, însă – printr-o abordare inedită și diferențiată – a reușit să facă lucruri minunate alături de ei.

Toți copiii pot fi implicați într-o activitate ghidată de notele muzicale. ”Copilul care are voce se bucură de experiențe mai intense din punct de vedere muzical, într-un cor. Pentru copilul care nu are voce, am instrumentele. Iar pentru acel copil care, pe deasupra, este și aritmic sau îl fură muzica și cântă prea tare – îl formez să dirijeze. Și am doi, trei, patru dirijori în fiecare școală.” spune Ana Maria. Pentru a putea învăța muzică e nevoie doar de dorință și nu – așa cum ne-am aștepta – de talent muzical.

Muzica are o influență pozitivă asupra dezvoltării cognitive a copiilor

Pe lângă starea emoțională pe care o transmite ca artă, muzica dezinhibă copilul. Îl ajută să-și descopere eu-ul. Să relaționeze cu ceilalți. Să aibă încredere în sine. Să-și înțeleagă propriile emoții, cât și pe ale celor din jur. ”Cred că impactul e imediat în muzică, dar are ecou și după ce ora se termină. Din punctul meu de vedere, cântatul în cor, că e în clasă sau în afara ei, e forma cea mai activă de meloterapie, de muzicoterapie. Faptul că îi unește pe toți într-o singură experiență, cântăm un cântec, din care învăță sau nu ceva, dar ne acompaniem ritmic bâtând în corp, body percussion, formează atitudini sănătoase în copil.”

Învățarea muzicii – o experiență în sine!

Beneficiile primite odată cu șansa de a experimenta muzica sunt majore, însă – pentru a ajunge la rezultatele dorite, e nevoie de mai mult decât un pix, o foaie și o melodie pe fundal. Educația muzicală ar trebui să însemne forme inedite de organizare a lecției și cât mai multe momente de conectare reală cu muzica.

Ana Maria, de exemplu, predă muzică creativ și distractiv, iar elevii ei trăiesc adevărate experiențe muzicale: dansează în clasă, pășesc ritmic pe piese clasice, se acompaniază ritmic atunci când ascultă o piesă de Bach, desenează muzicograme pentru piesele ascultate.

Profesoara folosește mult vorbirea ritmică, ajungând astfel să aibă aproape toate lecțiile scrise în ritmuri de hip hop. Folosește jocuri muzicale ritmice și melodice, body percussion, linguri și șosete. ”Profesolul e cel responsabil cu povestea, cu regia, cu scernariul” e de părere Ana Maria.

Am întrebat-o ce instrumente folosește la clasă. ”M–am învățat să fac tot ce pot cu ce am. Și, de multe ori, nu am mai nimic. Folosesc șosete, linguri, fasole, hârtie de copt, foi de hârtie. Alături de toate acestea, am seturi de boomwhackers și handbells pe care le-am achiziționat din fonduri proprii.”

Ana-Maria Rusu postează activitățile pe care le face cu copii pe pagina de Facebook ”Mai Multă Educație Muzicală în Școli”. Astfel, tot mai multe școli au început să îi urmeze exemplul, iar Corul Madrigal a cooptat-o în proiectul „Cantus Mundi”, cel mai amplu program de integrare socială prin cânt coral destinat copiilor și tinerilor din România.

7 benefii ale educației muzicale în școală

L-am întrebat și pe Emil Pantelimon, managerul Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, despre efectele muzicii în dezvoltarea cognitivă a copiilor. Ne-a oferit argumente prin care ne prezintă felul în care cântatul într-un cor dezvoltă personalitatea și simțurile sociale ale copilului.

  1. Nu există în tot sistemul de educație o materie în care să învățăm să practicăm corect activitatea pe care o avem la fiecare secundă. Primul lucru care se învață la cor este cum să respiram corect.
  2. Aflat într-un grup, în fața unui dirijor, copilul învață să respecte reguli. Trebuie să pornească și să se oprească la indicațiile conducătorul muzical, să cânte mai tare sau mai încet, să zâmbească sau să se miște conform mesajelor pe care mâna dirijorului le emite.
  3. Muzica activează ambele emisfere ale creierului. Copilul trebuie să transmită emoție, să transpună sensuri ale textului muzical în sunete și stări, în timp ce, totuși, muzica rămâne o matematică a notelor, o înșiruire cât se poate de predictibilă și exactă a unor simboluri muzicale, după reguli foarte stricte și logice. Vorbim, deci, despre o dezvoltare completă și echilibrată a intelectului.
  4. Redarea din memorie sau de pe partituri a unui text sau melodii, precum și controlarea corzilor vocale și a fluxului de aer care le pune în mișcare, înseamnă un bun antrenament pentru memorie și coordonare.
  5. Coristul înțelege încă de la primele repetiții că face parte dintr-o echipă și că sunetul celui de lângă el este esențial pentru propriul acordaj, dar și pentru rezultatul final. Deci, prin muzică, copiii învăță să fie sociabili și să se accepte unii pe alții.
  6. Și, cel mai important, trebuie să facă toate aceste lucruri simultan. Să deprindă reflexe și să își pună la treabă sinapsele. Să se controleze și să poată face multe lucruri, cel puțin 6, în același timp.

Nicio școală fără cor!

Și, după atâtea beneficii – dovedite științific – e nevoie de muzică în orarul elevilor. Alături de matematică și română, da! De aici a pornit și inițiativa marelui dirijorul român Ion Marin de a înființa programul „Cantus Mundi“ și, prin specialiștii Corului Madrigal, să ajungă în toate școlile din țară. Până acum, Cantus Mundi a reușit să ajungă la peste 1050 de coruri și aproape 1000 de oameni instruiți în această direcție.  Programul Cantus Mundi este o preluare a ideii din Venezuela a lui José Antonio Abreu, care a demarat un program social de integrare a copiilor străzii prin muzică de orchestră. Scopul a fost ca din cerșetori să îi transforme în mici muzicieni de colț de stradă. Iar în baza unui studiu amplu care a demonstrat că educația muzicală produce efecte miraculoase în dezvoltarea individului, Abreu reușit să facă credit la băncile comerciale și convingându-le că, dacă acești copii de pe stradă vor cânta într-o orchestră, rata de recuperare va fi mult mai mare. Și așa a și fost. Astăzi, Venezuela are 400 de orchestre de tineret.